51,037 matches
-
au fost fragmentare, scurte și benigne, fiindcă decurgeau din convingerea dialectică potrivit căreia ultimul om bogat, chiaburul Petrea Păun, nu-i lăsase colectivistului Nicanor Galan decât sămânța de pepeni, fără precise indicații teoretice și fără o minuțioasă metodologie. Totul, cu intenția de a amâna cultivarea desfășurată a cucurbitaceelor în Baisa, până la eventuala lui reîntoarcere, pe plaiurile Goldanei. În urma acestor critici, o aversiune abundentă, față de cel plecat, chiaburul Petrea Păun ceva straniu și nefiresc se târnosi în aer, combinându-se cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe releveul unei scene necăutate. Izbucnirea lui de indignare, fragilă și inofensivă, cu privire la furia demolatoare a numitei sistematizări a orașelor și satelor, fusese mai trecătoare decât un foc de paie. Sincer vorbind, încă din capul locului, el nu avusese nici o intenție să iasă, ca păduchele în frunte, spre a efectua gestul superfluu și temerar de a-i înmâna Dictatorului un Memoriu de protest, contra monstruoasei expulzări din istorie a Mânăstirii lui Pătru Mușat Dintâiul. Amenințarea (dacă era o amenințare!) cu înmânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin partea locului: Oameni buni cer găzduire, în fapt de seară. Mașina, albă ca laptele, cu un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă, legănându-se, precum Chitul mării, pe valuri și scârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a scos din încurcătură Vladimir, care șezuse ani de-a rândul în preajma unui academician, pedepsit politic pe nedrept, având domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
națională, care, după Revoluție, urmărea, fără întrerupere, traiectoria unei continue devalorizări. Atunci se auzi claxonul cu modulații de sirenă a mașinii lui Nae Calaican, care, în virtutea vechii colegialități de pe timpul liceului, al altor strânse relații și al unor interese și intenții embrionare, venise, serviabil și gentil, la unitatea de informatică, să-l transporte pe Vladimir la gară. Cum se întâmpla de multe ori și tot mai adesea, în timpurile din urmă, Nae era afumat binișor, încă de dimineață, acesta fiind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
avansă el cu îndrăzneală pe terenul încă alunecos dintre ei doi. Melanie se eschivă de la subiect, prefăcându-se a nu fi auzit apropoul lui fără perdea. Murmurând o cantilenă și coborând a modestie ochii albaștri, ca și cum ar fi avut în intenție examinarea galbenului parchetului lăcuit, începu din nou să murmure melodios: Die gedanken sind frei Wer kann sie erraten, Sie fliehen vorbei, Wie nächtliche Schatten Kein Mensch kann sie wissen, Kein Jäger erschiessen Mit Pulver und Blei Die gedanken sind frei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pielea foarte netedă. Are o piele, ca de mătase, conchise el cu hotărâre. Apoi își ridică privirea spre chipul ei blond, trandafiriu și cu un ușor puf de aur, ce-i mijea deasupra buzei superioare. Constata că Melanie avea în intenție confesiunea, fiind luată de pofta mărturisirilor, ca de o vâltoare. Cu un mare efort de voință, reuși să nu o întrebe: Copilul adus din deportare erai tu, Melanie, nu-i așa? Tăcând, se mulțumi să anticipeze ce i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acel prezent, în noaptea singurătății lor din imensitatea plină de zăpadă a Bărăganului, din hotelul neterminat, din ridicolul unei beții între doi descreierați, al unei beții între un bărbat și o femeie, care nu se cunoșteau, nu se destăinuiau în intenții anume, nu se potriveau în nimic decât în sminteală și care n-ar fi putut să se apropie mai mult de atâta. Zăngănind paharele ca să-i diminueze debitul ei verbal de nestăvilit, Vladimir împărți bărdaca de whisky în părți egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un joc atât de viclean și de riscant în aparență, încât, mult timp după aceea, Vladimir o păstră în amintire, stocând-o sub formă de episod antologic. Hai să ne culcăm, zise Melanie. E trecut de trei! riscase ea, deși intenția îi era exact contrariul. De unde știi? se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Revoluția din decembrie tot mai populat și mai aglomerat de rurali și de alți nou-veniți, toți credeau că acel necunoscut care era desemnat în urbe prin cognomenul Vladimir își stabilise noua lui conduită de care se făcea atâta vorbire cu intenția de a-i induce în eroare sau pur și simplu pentru a-i umili pe cei mai slabi de înger. Gloata își consumă un ultim efort de generozitate de care era capabilă, vizavi de enigmaticele apucături ale cuiva, decretând: o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toate entitățile cu precizarea că ne referim inclusiv la cele ce aparțin regnului mineral au darul de a supraveghea împrejurimile, în analogie cu al unei ființe vii: un arbore suspină, asemenea omului, își depistează dușmanii sau prietenii, distingându-i, ca intenție. Idem, pietrele au o somnolență glorioasă, iar șuierul vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări... Bărbatul gonflabil se zgâi la Profesorul, cu niște ochi mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar trebui, acum, o injecție antitetanică! Nu reuși, însă, să găsească pentru termenii medicali, necesari în împrejurările de față, un arhaism care să fi fost în acord cu spațiul ancestral unde părea că nimerise. Pe când Profesorul se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe înșiruirea personalizată a stricăciunilor provocate de el: Care va să zică: al meu, al meu, al meu, al meu! Numai și numai: al tău, al tău, al tău!? Dacă vrei să știi, s-a mai petrecut o pierdere importantă, adăugă el, cu intenția malițioasă de a o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era! Parașute? Cine era în gară? (Râde.) Și-acuma, când am luat-o pe asta, am prostit-o și i-am vândut apartamentul. Și-n ’92 ne-am căsătorit, în septembrie. Și-n noiembrie am vândut apartamentul. La început, normal, intenția mea asta a fost. În ’92, l-am dat cu 4 milioane jumate. Bine, erau niște bani, erau altfel valorile atunci. Cu banii de pe apartament mi-am luat mașină, cal, căruță. Că ne-am mutat; din oraș ne-am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care noi am fugit, n-am știut că a rămas cineva jos și nu a avut pe moment un ajutor, ceva, ca să fie dus la spital. Nimenea nu a știut. Condamnat cu încă doi inși. Nu ne-am dus cu intenția, nu cu obiecte contondente. Erau oameni peste cincizeci de ani, nici nu am vrut să dăm peste ei sau să luăm ceva, băutura ne-a împins și am crezut că nu ni se poate întâmpla ceva. Făcusem și alte fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lor, al tribunalului, nu profesor privat. Deci... traducătorul era român care primea bani de la ei, nu primea bani de la mine. Desigur, exact în momentul-cheie... Deci: „Ați vrut să-l omorâți?“ - „Nu am vrut să-l omor“ - „V-ați dus cu intenția să-l omorâți?“ - „Nu ne-am dus. Fiindcă, altfel, nu luam somnifere, nu luam de-aia adezivă“ - „Dar, în caz că se trezea, l-ați fi omorât, nu?“. Traducătorul nu putea să traducă după mentalitatea noastră, după dicția noastră, după cum vorbim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zidit biserica Sfântul Ioan Zlataust? Gheorghe Duca vodă sau ginerele său Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă?” Nu am stat mult pe gânduri și l-am întrebat pe călugăr. La auzul întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu o undă de zâmbet pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
știu de de vine. Takamori se uită la Tomoe și, cu seriozitate prefăcută, spuse: — Poate vine să-și caute nevastă. Nu s-a mai întâmplat așa ceva? Parcă acum câțiva ani a venit un milionar mai în vârstă din America de Sud cu intenții de-astea. Tomoe, s-ar putea să fie șansa ta. — Nu fi vulgar. — Dar e descendent al marelui erou, Napoleon. Îmi amintesc că mi s-a părut curios că are un nume ca ăsta și mi-a explicat că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înșelat, el va continua să-și păstreze încrederea. Doar acesta era unul dintre scopurile venirii lui în Japonia. Lăsase în urma sa, peste mări și țări, o lume plină de suspiciuni și îndoieli care făceau ravagii, o lume în care bunele intenții nu erau recunoscute. El era ferm convins că cel mai important lucru din lume este să ai încredere în oameni. Nesăbuitul de Gaston își asumase sarcina de a se încrede orbește în oameni, ca prim pas în proiectul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Higurashitei. Îi încurajezi și le insufli forțe noi celor necăjiți care vin la tine. Acesta-i și scopul „ghicitului“ meu. Apoi, coborând vocea, bătrânul a încercat să se scuze: — Până la un punct, e necesar să spui minciuni, bineînțeles, dar cu intenții bune. Încep să te inițiez deseară. Bătrânul a început să-i explice lui Gaston câteva principii de bază, esențiale în arta ghicitului. Primul pas este ghicitul în palmă. Cu asta se inspiră încredere clientului. Este foarte important să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Urăsc sentimentalismul. Parcă vorbise pentru sine. Hai, dă-i drumu’ mai repede. — Străzile sunt alunecoase. E cea mai idioată ploaie pentru șofat. Nu-i nimic. Calcă pe accelerație! Tipul vrea să sară din mașină și s-o întindă... Îi citesc intențiile pe față. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Ai vrea să o întinzi, nu? — Nu. Chiar dacă s-ar opri mașina și s-ar deschide larg ușa, iar Endō ar sta cu spatele, lui Gaston nu i-ar mai trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a fost capabil să descopere nici un sâmbure de ură în sufletul lui, pentru acest bărbat. Cu același sentiment cu care, pe o zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
explica tot ce simțea. — Endō... tare singur... tare singur, așa că ție trebuie prieten. Ochii lui Endō, ațintiți asupra lui Gaston, scânteiau de ură. — Ticălosule! Piei dracului din calea mea! Nu pot să sufăr gunoaiele ca tine. A ridicat mâna cu intenția de a-l lovi iar pe Gaston, dar acesta s-a dat îndărăt câțiva pași. Luându-și o distanță sigură față de ucigaș, l-a anunțat din nou : — Merg cu tine, spuse în șoaptă de data asta, de parcă vorbea singur. Mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în ziua respectivă, deși promisese că se va prezenta la prânz. Încerca de mai bine de trei ore să-l aducă la punctul ei de vedere. Pe când tot discutau în contradictoriu, trenul a ajuns la gara Yotsuya. Au coborât cu intenția de a lua mai departe metroul spre Ginza. Dar, deoarece Gaston nu cedase rugăminților ei, au luat-o pe lângă șanț, spre Ichigaya. — Deci nu mai am cum să te conving să te răzgândești? — Nu. Plec, Tomoe-san. Tomoe nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Kobayashi, așa că s-a postat cam la doi metri de mal. Kobayashi, străfulgerându-l cu ochii lui injectați, a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]