45,675 matches
-
straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase o iarnă caldă, veselă. E pentru a doua oară cînd văd așa ceva și pot să jur că efectul plastic este extraordinar! Prima dată a fost acum doi ani, în timp ce mă întorceam de la petrecerea dată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani, un unchi de-al tatei. Cu o jumătate de oră înaintea decesului, privea, ca de obicei, de la geamul camerei sale trecerea oamenilor pe drum. Știu foarte puține lucruri despre el. Mi-amintesc că avea o figură de „om vechi”, parcă scoasă dintr-un tablou de Băeșu: purta pălărie cu boruri largi, mustață bogată, albă, și cîrjă. Mergea cel puțin o dată pe zi La Vale, dar nu se oprea pe la noi, iar cînd noi mergeam la mătușa Aneta, trecînd pe lîngă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
devora zeci de cărți pentru a și trece în mod onorabil examenele la Filologie, facultate la care, în urmă cu un deceniu, obținuse licența. Am ajuns să mă sperii de vorbe. Într-o zi mi-a venit în minte expresia „parcă ai intrat în anul morții”. Mi-au trebuit cîteva ore ca s-o alung, timp în care mi-am repetat de numeroase ori hotărîrea de a nu „ceda” (de parcă ar depinde numai de mine) nici o zi din cei șaptesprezece ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de recenzie. „Unde-i?”, a întrebat el agasat, săltîndu-se nițel pe vîrfuri și izbindu-și - după obicei - coapsele de marginea biroului. „Recenzia, unde-i recenzia?”, a reluat el, privindu-ne pe rînd, triumfător: adică, ce credeam noi c-o să uite? „Parcă i-ați dat-o lui Vasile”, a intervenit, cu prefăcută inocență, S.A. Cîteva secunde nimeni n-a spus nimic. Apoi, clipind des, Sp. a oferit, pe un ton ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar nu aveau succesele celui reclamat. Cu aceasta, el a subliniat inadecvarea punctului de vedere care leagă între ele lucruri ce nu sînt în raport direct de cauzalitate. *Cînd sînt calm, îmi recunosc cu greu suferințele psihice notate în jurnal. Parcă acela despre care am scris e un străin. Mi-amintesc vag de el și nu doresc să-mi mai iasă în cale. *„Peste cinci sau șase ani va fi mai ușor să rezolvăm problema soției d-voastră”, m-a asigurat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl suduie, fără a înțelege necesitatea unor pauze de efort”. *„Ce te uiți ca dracul la capră!” în loc să mă supăr, am fost fascinat de această vorbă împrumutată, parcă, de la un personaj de-al lui Anton Pann sau Caragiale. Nu-mi amintesc exact cum mă uitasem: curios, strîmb, pofticios? Nu cumva dracul se recunoaște parțial în capră precum bărbatul în femeie? Absența (temă care mă preocupă de cîțiva ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nevesti-sii, plecată la un tratament, și-a pregătit singur mîncarea. După ședință, mîhnit, el m-a întrebat: „Ce voia: să nu fac, sau să mă însor cu altcineva?” Din păcate, supărarea i a trecut repede. Azi mi-a spus: „Ieri parcă a fost mai blînd. A adus Kalmuski vin (căci a aflat că va primi Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor) și atmosfera a fost mai bună”. Unora le trebuie - constat - bîte, nu vorbe, pentru a deveni mai tranșanți în manifestările
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-am dat seama - să te livrezi fără măsură „străinului”, ce inutilitate, ce flecăreală! A scrie însă despre propria ta suferință e cu totul altceva. Scrisul e confesiune deplină. *Întîlnirile cu Radu Cârneci se realizează fără sentimentul că există trecut: parcă ieri era redactor-șef, parcă ieri discuta cu vreun „bătrîn pirat” despre „chestiuni, socoteli, daraveli”, parcă ieri îl manipula pe „tovarășul Calimandric” („mare cotoi, mare pungaș”), pentru a obține ceva pentru el sau „pentru băieți”. După mai bine de zece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
te livrezi fără măsură „străinului”, ce inutilitate, ce flecăreală! A scrie însă despre propria ta suferință e cu totul altceva. Scrisul e confesiune deplină. *Întîlnirile cu Radu Cârneci se realizează fără sentimentul că există trecut: parcă ieri era redactor-șef, parcă ieri discuta cu vreun „bătrîn pirat” despre „chestiuni, socoteli, daraveli”, parcă ieri îl manipula pe „tovarășul Calimandric” („mare cotoi, mare pungaș”), pentru a obține ceva pentru el sau „pentru băieți”. După mai bine de zece ani de la plecarea sa la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă despre propria ta suferință e cu totul altceva. Scrisul e confesiune deplină. *Întîlnirile cu Radu Cârneci se realizează fără sentimentul că există trecut: parcă ieri era redactor-șef, parcă ieri discuta cu vreun „bătrîn pirat” despre „chestiuni, socoteli, daraveli”, parcă ieri îl manipula pe „tovarășul Calimandric” („mare cotoi, mare pungaș”), pentru a obține ceva pentru el sau „pentru băieți”. După mai bine de zece ani de la plecarea sa la București, el vorbește despre toate ca și cum nici n-ar fi părăsit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebui să vegheze la sănătatea populației. Din cinci metri cubi de apă - zice - trei sînt cu noxe. Au apărut cazuri de hepatită virală, de encefalită - toate provocate de poluare, de alimentația proastă. Lumea nu știe proporțiile răului! După terminarea perorației, parcă strigat de cineva, intempestiv, a plecat ca din pușcă. *Am trecut, cu popasuri, prin cîteva numere de anul trecut (’85) ale revistei „Lettres soviétiques”. Sînt prea multe lucruri de spus, așa că n-am să notez aci decît opinia lui Robert
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
punctului de vedere” ca formă de rezistență împotriva depersonalizării. Ceea ce a slăbit sistematic e coeziunea poporului. Fraze ca: „Niciodată poporul n-a fost mai strîns unit în jurul partidului și al conducătorului său” sînt pur retorice. Poporul, Cîrmaciule, suferă de anomie. *„Parcă trebuia să-ți iasă un articol în ziarul de azi, dar nu-l văd”, îi zic lui Sp., răsfoind „Steagul roșu”. „Da, n-ai văzut însă pe cine au preferat ei să scrie despre problemele culturale? Pe Enășoae! Am de-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Costin (45 de ani), s-a discutat despre „tinerețea” redacției. „Tonul” l-a dat Nanianu, care pe nepregătite i-a aruncat redactorului-șef întrebarea: „Domnu’ Genoiu, cîți ani mai aveți pînă la pensie?” „Douăzeci”, a răspuns acela cu gura plină. „Parcă tu nu știi? Sînt om de 54 de ani!”, a precizat el rînjind. „Să ieși la 70, Gigioacă!”, i-a urat Sporici, „dar să nu ne mai certăm!”. Apoi, a adăugat, melancolic: „Eu voi fi primul pensionar de la revistă”. Clipea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost legat la ochi și surd. Memoria mea n-a reținut din ei aproape nimic. Azi am încercat să-mi amintesc de o întîlnire cu profesorul Al. Dima la Piatra Neamț, unde venise pentru sesiunea de comunicări Alecu Russo. Știu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
completă, la sfîrșit, după încheierea acestei alegeri cu rezultat previzibil, s-a dus și l-a sărutat, făcînd același lucru cu Verman și cu Mitocaru. „Diplomație” mare! A plecat satisfăcut... *Mi-a telefonat tatăl lui Gelu și mi-a spus: „Parcă aș avea lacrimi în ochi, în urechi, în creieri, în degete: asta-i starea mea!” și-a continuat pe aceeași notă de disperare, amestecînd trecutul cu prezentul și citînd zeci de persoane, cele mai multe necunoscute mie, încă jumătate de oră. *O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
schimbă. „Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului” (Ps. 124). Dar uneori și munții se clatină. După momente de siguranță vine, invariabil, îndoiala. Ieri mă simțeam viguros, astăzi mă simt slăbit; ieri eram încrezător, azi sînt dezabuzat. Parcă nu mai știu nimic, parcă am secat. Ceva mă ridică, apoi ceva mă apasă. Urc și cobor. Dar, deși sufăr că nu o dată mă îndoiesc, că sînt nesigur, atins de nimicnicie, nu-i invidiez pe cei prea siguri de ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Domnul sînt ca muntele Sionului” (Ps. 124). Dar uneori și munții se clatină. După momente de siguranță vine, invariabil, îndoiala. Ieri mă simțeam viguros, astăzi mă simt slăbit; ieri eram încrezător, azi sînt dezabuzat. Parcă nu mai știu nimic, parcă am secat. Ceva mă ridică, apoi ceva mă apasă. Urc și cobor. Dar, deși sufăr că nu o dată mă îndoiesc, că sînt nesigur, atins de nimicnicie, nu-i invidiez pe cei prea siguri de ei înșiși. vizita lui Gorbaciov la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să am pe cine bănui). Dintre cei patru, cel mai interesant a reacționat Grigorescu: mai întîi a rîs, apoi parcă trezit dintr-o buimăceală, și-a băgat arătătoarele în urechi și a făcut - teatral - o mișcare de scormonire, asemănătoare cu cea pe care o faci cînd ți-a intrat ceva în ele (o gîză, un fir de păr etc.) și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că sînt leneș. Dar în raport cu firea mea, eu sînt harnic.” „Din păcate, lumea nu s-a învrednicit încă să ne cunoască firile”, i-am răspuns. *„Aștept să se întîmple ceva, să intervină ceva dinafară”. Cine mi-a spus vorba asta „parcă m-a-ntrebat pe mine”! Cînd mă trezesc, aproape de fiecare dată, sînt neliniștit, îmi tremură sufletul, de parcă aș vrea să scap de o amenințare din ultimele vise, dar care nu-i prea clară. *Întors de la Congres, G. ne convoacă în ședință să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decedatei de moștenitorii direcți): un lăicer, pe care, după ce l-am luat, l-am dat, la rîndul meu, Lucichii. Atent la slujbă, am remarcat că, pe lîngă cîntecele tipicului, corul a introdus în repertoriul său un fel de romanță, smulsă parcă din Ecclesiast, despre deșertăciunea existenței umane: „Nimic nu este omul, / Veșnic este Domnul”. Alte versuri, de-o și mai apăsătoare tristețe, spuneau că de pe urma noastră nu rămîne decît „o cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în expresii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Iată, peste o oră mă duc la școală. Acolo trebuie să dau ochii cu persoane pe care nici nu doresc să le văd”. „Dar e inevitabil”, am încercat eu s-o scot la gînduri mai luminoase, „sîntem condamnați la asta”. „Parcă mie - am continuat - mi-i plăcut să mă întîlnesc cu anumite figuri din redacție? Totuși, mă duc, îmi predau materialele, corectez șpalturi, stau în aburi de plumb, înghit ședințe anoste, suport show-urile unor demagogi...” „Să știi - mi-a replicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caldă, calmă) celei dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul? într-o senzație de uscăciune („parcă m-ar arde în suflet”) și de anxietate („tremur toată”). Înțeleg cam despre ce e vorba, căci și mie „îmi vine să urlu”, dar din pricini ceva mai clare. *Mergea pe alee cu ochii în pămînt, balansîndu-și sacoșele pline. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă împins de un resort, sare în sus Gavrilovici, care, după obișnuitele „mărturisiri” convenționale, trece la ceea ce crede că e cu adevărat important și pentru care, vezi Doamne, suferă: „problema producției de roboți industriali” (fără de care vom continua să rămînem în urma
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
citea foarte mult. La Gorki, în primele trei luni, el e oprit însă de la lectură și de la discuții despre politică. Starea lui ameliorîndu-se, după aceasta i se dă dezlegare să citească. Avid de informații, se repede la ziarele adunate, vrînd parcă - scrie Drabkina - să le parcurgă dintr-odată. În același timp, roagă să i se trimită „150 de jurnale și reviste rusești, germane, englezești și italiene, (plus) două tomuri de Marx și Engels, Fenomenologia spiritului și știința Logicii de Hegel”. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
A. - încît a tras banii de la nuntă pe un cec personal!”, a conchis el, care știe și alte lucruri, pe care, oricît nu l-aș iubi pe G., nu-mi face plăcere să le notez. *Tatăl lui Gelu a fost parcă mai coerent decît în alte dăți. Ceea ce spune concentrează ore de reflecție în singurătate. Uneori regret că nu-l pot „conspecta” pe loc. Azi a început prin a-mi vorbi de Creator: „Creatorul a făcut un om, nu lumea, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]