47,696 matches
-
reclaiming their throne and we’re smiling like we mean it” (traducere aproximativa: „Aceștia sunt The Killers reclamându-și tronul și noi zâmbim ca si cum am simți-o”), scria în "ClashMusic". Revista "Rolling Stone" aplaudă de asemenea albumul, oferindu-i patru stele și jumătate din cinci. "The Guardian" denumea versurile pieselor The Killers „impenetrabile”, oferind exemple atât din "Day & Age" cât și din celelalte două albume - însă albumul era creditat cu patru stele.
Day amp; Age () [Corola-website/Science/314948_a_316277]
-
Rolling Stone" aplaudă de asemenea albumul, oferindu-i patru stele și jumătate din cinci. "The Guardian" denumea versurile pieselor The Killers „impenetrabile”, oferind exemple atât din "Day & Age" cât și din celelalte două albume - însă albumul era creditat cu patru stele.
Day amp; Age () [Corola-website/Science/314948_a_316277]
-
Marea Baltică. În martie 1936, după introducerea noilor grade militare în flota sovietică, Aleksandr Marinesko primește gradul de locotenent, iar în noiembrie 1938 gradul de locotenent-major. După absolvirea cursurilor de perfecționare la Detașamentul de înot submarin, a fost decorat cu ordinul Steaua Roșie, apoi devine locțiitor al comandantului pe submarinul Л-1 («Ленинец»), apoi comandant pe submarinul ПЛ М-96. Având rezultate excelente la pregătirea politico-militară, în 1940 este avansat la gradul de căpitan-locotenent și primește ca premiu un ceas de aur. În 1942
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
de Done Stan, va fi remarcat în paginile revistelor "Luceafărul", "Convorbiri literare", "Viață Nouă Galați", "România Literară", "Acțiunea" din Galați. Volume scrise împreună cu membrii cenaclului Arionda: Cezarină Adamescu a fost în perioada 2001-2004 redactor șef la revista de spiritualitate mariana "Steaua Diminții". Apar 13 numere ale acestei reviste trimestriale, editata de Asociația Internațională Armata Maicii Domnului. Este redactor la revista germană Agero-Stuttgart, din luna ianuarie 2009, redactor la revista "Viața de pretutindeni" din Arad, precum și la revista "Dor de Dor", din
Cezarina Adamescu () [Corola-website/Science/318421_a_319750]
-
se obține un obiectiv care produce o mărire identică cu a unui obiectiv cu focală lungă normală, dar cu probleme reduse. Un telescop (sau o lunetă) este un sistem afocal fiindcă permite să se conjuge un obiect la infinit — o stea, o planetă, o galaxie... — cu ochiul. Imaginea obținută de un telescop este situată la infinit, pentru obținerea unui confort vizual pentru utilizator. În fapt, astfel, ochiul utilizatorului nu trebuie să se acomodeze. Imaginile obținute sunt inversate, dacă nu se utilizează
Sistem afocal () [Corola-website/Science/318441_a_319770]
-
vizionarii autohtoni, s-a evidențiat Sergiu Fărcășan cu romanul „O iubire din anul 41042” (TFE 74-77), semnat cu pseudonimul Crișan Făgerașu, folosit și ulterior, când a publicat „Secretul inginerului Mușat” (108-111). Către sfârșit, a apărut și povestirea antologică „Oameni și stele” de Ion Hobana (TFE 79). Ultima fasciculă (TFE 80) a cuprins o broșură astronomică, „Este locuită planeta Marte?” de F. Ziegel, text preluat din Almanahul „Mir prikliucenii” și verificat de Niederkorn János, „candidat în științe tehnice”. Toate coperțile și ilustrațiile
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
Observatorului de la Universitatea Pontificală Gregoriană (numit mai înainte Colegiul Roman), timp de 28 de ani. El a fost un pionier în spectroscopia astronomică și a fost unul dintre primii oameni de știință care a susținut autoritar că Soarele este o stea. S-a născut în Reggio Emilia, unde a studiat la Gimnaziul iezuit. La vârsta de 16 ani, el a intrat în ordinul iezuit din Roma. El a continuat studiile la Colegiul Roman unde a dovedit mari abilități științifice. În 1839
Angelo Secchi () [Corola-website/Science/320397_a_321726]
-
Foyle, cel care caută răzbunarea pentru abandonarea sa: o repovestire a "Contelui de Monte Cristo" a lui Alexandre Dumas, adăugând ca ingredient și teleportarea. A fost descris ca fiind un strămoș al cyberpunk-ului. La fel ca "Omul demolat", "Destinația mea: Stelele" a fost serializat în "Galaxy" în patru părți (octombrie 1956 - ianuarie 1957) și, în 1957, publicat în volum. Deși votată în mod repetat ca fiind "Cel mai bun roman science fiction al tuturor timpurilor", "Destinația mea: Stelele" s-a dovedit
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
demolat", "Destinația mea: Stelele" a fost serializat în "Galaxy" în patru părți (octombrie 1956 - ianuarie 1957) și, în 1957, publicat în volum. Deși votată în mod repetat ca fiind "Cel mai bun roman science fiction al tuturor timpurilor", "Destinația mea: Stelele" s-a dovedit a fi ultimul roman al lui Bester timp de 19 ani. O adaptare radiofonică a fost lansată de BBC Radio 4 în 1991. În timpul călătoriei prin Europa, Bester a început să vândă articole despre diferite locații revistei
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
scrie articole de călătorie și a realiza interviuri cu vedete ca Sophia Loren și Anthony Quinn. Datorită muncii susținute depuse de Bester pentru "Holiday", scrierile sale science fiction au scăzut considerabil în anii care au urmat publicării cărții "Destinația mea: Stelele". Bester a publicat trei povestiri în 1958 și 1959, incluzând "The Men Who Murdered Mohammed" și "The Pi Man", ambele nominalizate la premiile Hugo. Timp de patru ani, între octombrie 1959 și octombrie 1963, nu a publicat deloc ficțiuni, concentrându
Alfred Bester () [Corola-website/Science/320398_a_321727]
-
nivel cinematografic, echilibrul poveștii se păstrează, având în vedere că necesara vizualizare a epocii pornește fie în prelungirea stărilor sufletești descrise în roman, fie captând ecouri din alte scrieri ale marelui prozator român.”" Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„După ce, într-un moment de rătăcire, și-a ucis soția, Puiu Faranga (Rițiu) e internat de tatăl său, atotputernic ministru, într-un sanatoriu. Dar în loc să simuleze nebunia, tânărul dezvăluie, pradă remușcărilor, tainele căsniciei
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
este o hartă folosită pentru a determina pozițiile corpurilor cerești. Astronomii folosesc un sistem de coordonate care sunt utilizate pentru a identifica și localiza corpuri cerești precum stele, constelații și galaxii. Ele au fost folosite din vechime pentru navigație. O hartă a cerului se deosebește de un catalog astronomic care este o listă de corpuri astronomice grupate pentru un anumit scop. O planisferă este un tip de hartă
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
un colț de fildeș descoperit în Germania la 1979. Acest artifact este vechi de 32.500 ani si are o îngravare care seamănă cu constelația Orion. Un desen pe peretele peșterii Lascaux din Franța conține o reprezentare a roiului de stele Cloșca cu puii (Pleiadele). Cercetătorul Michael A. Rappenglueck a sugerat că un desen din aceeași peșteră poate reprezenta triunghiul de vară (combinația de stele Vega, Deneb, Altair).Un alt desen stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
constelația Orion. Un desen pe peretele peșterii Lascaux din Franța conține o reprezentare a roiului de stele Cloșca cu puii (Pleiadele). Cercetătorul Michael A. Rappenglueck a sugerat că un desen din aceeași peșteră poate reprezenta triunghiul de vară (combinația de stele Vega, Deneb, Altair).Un alt desen stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă, a fost găsit la grota La Tête du Lion. Animalul din acest desen poate reprezenta constelația Taurului împreună cu Cloșca cu puii deasupra. Atlasul Farnese
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
astronomul grec Hipparchus. Un alt exemplu de reprezentare a cerului îl reprezintă zodiacul egiptean Dendera, creat în jurul anului 50 BC. Este vorba de un basorelief sculptat pe tavanul templului Dendera. Este o planisferă reprezentând grafic zodiacul. Însă nu sunt reprezentate stele individuale. Cea mai veche reprezentare a cerului din China este o cutie de pe la 430 BC, deși nu conține reprezentarea stelelor individuale. Cel mai vechi manuscris existent cu hărți ale cerului a fost descoperit la peștera Mogao, pe Drumul mătăsii. Este
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Este vorba de un basorelief sculptat pe tavanul templului Dendera. Este o planisferă reprezentând grafic zodiacul. Însă nu sunt reprezentate stele individuale. Cea mai veche reprezentare a cerului din China este o cutie de pe la 430 BC, deși nu conține reprezentarea stelelor individuale. Cel mai vechi manuscris existent cu hărți ale cerului a fost descoperit la peștera Mogao, pe Drumul mătăsii. Este un manuscris de 210cm lungime și 24,4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Drumul mătăsii. Este un manuscris de 210cm lungime și 24,4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12 pagini, plus a 13-a pagină cu reprezentarea cerului circumpolar. Sunt desenate un total de 1.345 stele împărțite în 257 grupuri. Data manuscrisului e estimată în jurul anilor 705 BC - 10 AD. În timpul dinastiei Song, astronomul chinez Su Song a scris o carte intitulată Xin Yixiang Fa Yao, care conține cinci hărți cu 1464 de stele, la anul
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
1.345 stele împărțite în 257 grupuri. Data manuscrisului e estimată în jurul anilor 705 BC - 10 AD. În timpul dinastiei Song, astronomul chinez Su Song a scris o carte intitulată Xin Yixiang Fa Yao, care conține cinci hărți cu 1464 de stele, la anul 1092. În 1193, astronomul Huang Shang a făcut o planisferă împreună cu un text explicativ. A fost gravată în piatră la 1247, și această hartă există în continuare în templul Wen Miao din Suzhou. În civilizația occidentală, primele hărți
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
hartă există în continuare în templul Wen Miao din Suzhou. În civilizația occidentală, primele hărți ale cerului realizate cu precizie au fost cel mai probabil, ilustrațiile produse de astronomul persan Abd Al-Rahman Al-Sufi în lucrările sale de la 964 intitulate Cartea stelelor fixe. Această carte a fost o actualizare a părților VII.5 și VIII.1 ale catalogului Almageste de Ptolemeu (din secolul II). Cartea lui Al-Sufi conținea ilustrații ale constelațiilor și a stelelor mai strălucitoare ca puncte luminoase. Cartea originală nu
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Al-Sufi în lucrările sale de la 964 intitulate Cartea stelelor fixe. Această carte a fost o actualizare a părților VII.5 și VIII.1 ale catalogului Almageste de Ptolemeu (din secolul II). Cartea lui Al-Sufi conținea ilustrații ale constelațiilor și a stelelor mai strălucitoare ca puncte luminoase. Cartea originală nu a supraviețuit, dar o copie de la aproximativ 1009 este păstrată la Universitatea Oxford. Poate cea mai veche hartă a cerului europeana a fost un manuscris intitulat "De Composicione Spere Solide". A fost
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
Hondius, care a adăugat 12 noi constelații sudice. Mai multe astfel de hărți au fost produse, inclusiv Uranometria de Johann Bayer la 1603. Acesta a fost primul atlas care conținea ambele emisfere și a introdus sistemul Bayer de identificare a stelelor mai strălucitoare folosind alfabetul grecesc. Uranometria conținea 48 de hărți ale constelațiilor lui Ptolemeu, o hartă cu constelațiile sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
sudice și două hărți ale ambelor emisfere folosind proiecția polară stereografică. Johannes Hevelius a publicat atlasul stelar "Firmamentum Sobiescianum sive Uranographia", în 1690. Acest atlas conținea 56 de hărți mari, pe două pagini fiecare și a îmbunătățit acuratețea reprezentării pozițiilor stelelor sudice.Autorul a introdus 11 noi constelații: Scutul, Lacerta, Câinii de vânatoare etc.)
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
baza acestui roman. Jinn și Phyllis, un cuplu de călători în spațiu, găsesc un manuscris închis într-o sticlă și află că în anul 2500 profesorul Antelle a organizat o expediție împreună cu Ulysse Mérou și Arthur Levain pentru explorarea unei stele gigante numită Betelgeuse. Ajungând în apropierea stelei, aceștia observă că în jurul ei gravitează patru planete, dintre care una seamănă foarte mult cu Pământul. Ei au numit-o Soror datorită asemănării. Se hotărăsc să studieze această planetă și ajung la un
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
cuplu de călători în spațiu, găsesc un manuscris închis într-o sticlă și află că în anul 2500 profesorul Antelle a organizat o expediție împreună cu Ulysse Mérou și Arthur Levain pentru explorarea unei stele gigante numită Betelgeuse. Ajungând în apropierea stelei, aceștia observă că în jurul ei gravitează patru planete, dintre care una seamănă foarte mult cu Pământul. Ei au numit-o Soror datorită asemănării. Se hotărăsc să studieze această planetă și ajung la un lac lângă care găsesc urme de pași
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
Pulbere de stele (1999) (titlu original "Stardust") este primul roman scris doar de Neil Gaiman și este însoțit, de obicei, de ilustrații realizate de Charles Vess. "Pulbere de stele" are un ton și un stil diferite de majoritatea prozelor de ficțiune ale lui
Pulbere de stele (roman de Neil Gaiman) () [Corola-website/Science/320445_a_321774]