46,292 matches
-
întâlnirii de la Prizren, 47 de bei au semnat un "" la 18 iunie 1878. Documentul reprezenta o poziție inițială, susținută mai ales de proprietarii de pământuri și de persoane cu legături în administrația otomană. În Articolul 1 al acestui document, acești lideri albanezi își reafirmau intenția de a păstra integritatea teritorială a Imperiului Otoman în Balcani susținând Poartă, legea islamică Sharia, si de „a lupta cu arma în mână pentru a apăra integritatea teritoriilor Albaniei”. Articolul 6 al aceluiași document reafirmă ostilitatea
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
ligii, iar Otto von Bismarck chiar a declarat că nu există un popor albanez și că Albania este doar o „denumire geografică”. Congresul a cedat Muntenegrului orașele Bar și Podgorica și zonele din jurul satelor montane Gusinje și Plav, pe care liderii albanezi le considerau teritoriul lor. Șerbia a obținut și ea un teritoriu în care locuiau și etnici albanezi. Aceștia din urmă, în mare majoritate loiali Imperiului, se opuneau vehement pierderilor teritoriale. Albanezii se temeau și de posibila pierdere a Epirului
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Aceștia din urmă, în mare majoritate loiali Imperiului, se opuneau vehement pierderilor teritoriale. Albanezii se temeau și de posibila pierdere a Epirului în fața Greciei. Liga de la Prizren a organizat rezistență armata în Gusinje, Plav, Shkodra, Prizren, Preveză și Janina. Un lider local descria frontieră că „plutind pe sânge”. La 10 iunie 1878, circa optzeci de delegați, mai ales lideri religioși musulmani, șefi de clanuri și alte persoane influente din "vilayetele" otomane Kosovo, Monastir și Janina, s-au întâlnit în orașul Prizren
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
posibila pierdere a Epirului în fața Greciei. Liga de la Prizren a organizat rezistență armata în Gusinje, Plav, Shkodra, Prizren, Preveză și Janina. Un lider local descria frontieră că „plutind pe sânge”. La 10 iunie 1878, circa optzeci de delegați, mai ales lideri religioși musulmani, șefi de clanuri și alte persoane influente din "vilayetele" otomane Kosovo, Monastir și Janina, s-au întâlnit în orașul Prizren din vilayetul Kosova. Circa 300 de musulmani au participat la adunare, inclusiv delegați din Bosnia și mutasarriful (administratorul
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
turcă și a cerut separarea totală de Imperiul Otoman. Acesta la rândul sau încerca să suprime Liga și a trimis o armată în frunte cu comandantul turc Derviș Pasă, care, în aprilie 1881 capturase Prizrenul și zdrobise rezistență de la Ulcinj. Liderii Ligii și familiile lor au fost uciși sau arestați și deportați. În august 1878, Congresul de la Berlin a cerut o comisie care să traseze frontieră între Imperiul Otoman și Muntenegru. Congresul a cerut Greciei și Imperiului Otoman să negocieze o
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
a transfera orașul Ulcinj Muntenegrului. Albanezii care erau loiali Imperiului au susținut intervenția militară a Sublimei Porți. În aprilie 1881, cei 10.000 de oameni ai lui Derviș Pasă au capturat Prizrenul și apoi au zdrobit și rezistența din Ulcinj. Liderii Ligii de la Prizren și familiile lor au fost arestați și deportați. Frashëri, care fusese la început condamnat la moarte, a fost închis până în 1885 și apoi exilat până la moartea să șapte ani mai tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Liderii Ligii de la Prizren și familiile lor au fost arestați și deportați. Frashëri, care fusese la început condamnat la moarte, a fost închis până în 1885 și apoi exilat până la moartea să șapte ani mai tarziu. Bariere puternice au blocat eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
eforturile liderilor albanezi de a le insufla compatrioților lor o identitate albaneză, diferită de loialitatea față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar un alfabet. Fiecare din cele
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
față de regimul otoman. Împărțiți în patru vilayete otomane, albanezii nu aveau un nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar un alfabet. Fiecare din cele trei variante disponibile, cel latin, cel chirilic și cel arabesc, implicau diferite conotații politice și
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
albaneze față de retragerea patronajului imperial otoman asupra albanezilor, după aproape patru secole de dominație asupra Balcanilor. Urmările Războiului Ruso-Turc din 1877 au produs tratatul de la Sân Stefano, care recunoștea idependența și revendicările teritoriale ale Bulgariei, Muntenegrului și Șerbiei. După război, liderii albanezi din Peć, Gjakova, Gusinje, Luma, și din Debar și Tetovo s-au întâlnit în pentru a discuta dezvoltarea a ceea ce doar mai tarziu avea să fie considerată o platformă națională. Grupul de protonaționaliști au primit tot felul de ajutoare
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
represiune pentru a menține ordinea. Autoritățile s-au străduit fără succes să controleze situația politică din teritoriile albaneze ale Imperiului, arestând suspecții de activități naționaliste. Cand sultanul a refuzat cererile albanezilor de unificare a celor patru vilayete locuite de albanezi, liderii acestora au reorganizat Liga de la Prizren și au incitat la răscoale care au adus regiunea, mai ales Kosovo, aproape de anarhie. Autoritățile imperiale au reprimat din nou Liga de la Prizren în 1897, l-au executat pe președintele ei în 1902, si
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
a cauzat accidentul, terorizând echipajul marfarului sărind apoi înaintea coliziunii din tren în pădure, unde ar fi fugit. Dar nici măcar o dovadă despre acest „terorist” nu a fost găsită la locul accidentului. Printre oficialii prezenți la fața locului a fost liderul Poloniei, Edward Gierek. Cum anul 1980 era marcat de agitații sociale (a se vedea Solidaritatea) zvonurile au început să apară. Oamenii spuneau că marfarul transporta tancuri ce urmau să fie folosite împotriva greviștilor de la Gdańsk. Alții zvoneau că activiștii Solidarității
Catastrofa feroviară de la Otłoczyn () [Corola-website/Science/332542_a_333871]
-
s-au petrecut în noaptea spre dimineața zilei de 30 noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbești (km 30 între Ploiești și București). Au fost asasinate 14 persoane, membri marcanți ai Mișcării Legionare, respectiv, Corneliu Zelea Codreanu, liderul absolut al organizației, cei trei Nicadori,(asasinii lui I.G. Duca) și cei zece Decemviri, (asasinii lui Mihai Stelescu). Rezultatele alegerilor generale din 20 decembrie 1937, publicate în Monitorul Oficial din 30 decembrie 1937, aveau să fie o surpriză pentru clasa
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
alegeri, în urma cărora spera să ajungă la guvernare. În aceste condiții, regele Carol al II-lea putea justifica instituirea unui regim dictatorial, conform noii tendințe a electoratului. La 10 februarie 1938, principalii conducători de partide, cu excepția lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, au fost convocați la palatul regal, regele anunțând că “preia” responsabilitatea politică a țării. La 14 februarie, este emis un “decret-lege” prin care orice fel de activitate politică devenea ilegală. La 24 februarie 1938 a fost organizat un
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
pichetelor de jandarmi să-i urmărească pe legionari, și în cazul în care nu respectă noua legislație, să-i aresteze. Din exces de zel, autoritățile s-au dedat la provocări, distribuind circulare false, tipărite chiar de ministerul de interne, atribuite liderilor Mișcării Legionare, concomitent cu atacurile din presă, cel mai agresiv ziar la adresa Căpitanului fiind “Neamul Românesc”, editat de Nicolae Iorga. Presiunea asupra legionarilor s-a intensificat și mai mult prin publicarea Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 46.645 din 24
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
a emis un ordin de urmărire pe numele lui Corneliu Zelea Codreanu, întemeiat pe acuzația de "“ultraj în baza unei scrisori de amenințare trimisă printr-un curier”." În noaptea de 16 spre 17 aprilie, Corneliu Codreanu, alături de alți 44 de lideri legionari, au fost ridicați de autorități fără nici o înștiințare prealabilă, așa cum prevedea legea. Autoritățile au studiat atent momentul acțiunii, deoarece doreau să “captureze” cât mai multe dintre căpeteniile legionare. S-a hotărât ca operațiunea să aibă loc în seara de
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
la Radio, la ora 13, în 30 noiembrie 1938, printr-un comunicat al Parchetului Militar: După comunicatul oficial al Parchetului Miltar din data de 30 noiembrie 1938, atmosfera printre legionari era extrem de incertă, multora nu le venea a crede că liderul suprem al mișcării fusese ucis. Circulau știri contradictorii, printre care și cea privind evadarea reușită a Căpitanului, pe care autoritățile doreau s-o ascundă. La această situație de incertitudine a contribuit și soția Căpitanului, Elena Codreanu, care s-a deplasat
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
înregistrat un val de adeziuni la politica noului regim, cu deosebire în contextul înființării Frontului Renașterii Naționale. Asasinarea lui Codreanu, ca și represiunea tot mai dură au operat o selecție la nivelul conducerii legionare, astfel că au ieșit la suprafață lideri dispuși să continue lupta cu orice risc. Liderii perioadei de după asasinarea Căpitanului, care au încercat să reorganizeze Mișcarea Legionară în noile condiții de ilegalitate, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Cu toate că în timpul proceselor înscenate lui Corneliu Zelea
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
regim, cu deosebire în contextul înființării Frontului Renașterii Naționale. Asasinarea lui Codreanu, ca și represiunea tot mai dură au operat o selecție la nivelul conducerii legionare, astfel că au ieșit la suprafață lideri dispuși să continue lupta cu orice risc. Liderii perioadei de după asasinarea Căpitanului, care au încercat să reorganizeze Mișcarea Legionară în noile condiții de ilegalitate, au fost Horia Sima, Alexandru Cantacuzino și Vasile Cristescu. Cu toate că în timpul proceselor înscenate lui Corneliu Zelea Codreanu, din primăvara lui 1938, cât și după
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
asasinat Căpitanul. Carol al II-lea a decis să "reziste", înapoind decorațiile primite de la Adolf Hitler, la fel procedând și căpeteniile naziste decorate de monarhul român. După semnarea acordului comercial româno-german, atacurile reciproce s-au domolit. Franța a salutat asasinarea liderului legionar, dat fiindcă vedea în legionari o coloană a V-a nazistă în România, chestiune dezmințită de cercetările ulterioare. La fel și presa centrală din Paris, saluta asasinarea Căpitanului, ca și masacrele ulterioare : Paris-Soir, Dimanche, 18 februarie 1939. De-a
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
fără precedent în istoria României. Prima ipoteză a fost emisă chiar de către legionari. Imediat după anunțul oficial din 30 noiembrie 1938, la nivelul conducerii legionare, atât cei din primul eșalon, aflați în închisori, cât și la nivelul eșalonului doi, al liderilor locali, aflați în libertate, s-au purtat discuții asupra responsabilității pentru asasinarea liderului suprem. În principal, acuzațiile s-au îndreptat asupra "Comandamentului de prigoană", cel care în perioada de dinaintea asasinatului organizase un număr de atentate vizând destabilizarea regimului. Pentru mulți
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
Imediat după anunțul oficial din 30 noiembrie 1938, la nivelul conducerii legionare, atât cei din primul eșalon, aflați în închisori, cât și la nivelul eșalonului doi, al liderilor locali, aflați în libertate, s-au purtat discuții asupra responsabilității pentru asasinarea liderului suprem. În principal, acuzațiile s-au îndreptat asupra "Comandamentului de prigoană", cel care în perioada de dinaintea asasinatului organizase un număr de atentate vizând destabilizarea regimului. Pentru mulți lideri locali radicali, era evident încă din august 1938, că liderul suprem nu
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
locali, aflați în libertate, s-au purtat discuții asupra responsabilității pentru asasinarea liderului suprem. În principal, acuzațiile s-au îndreptat asupra "Comandamentului de prigoană", cel care în perioada de dinaintea asasinatului organizase un număr de atentate vizând destabilizarea regimului. Pentru mulți lideri locali radicali, era evident încă din august 1938, că liderul suprem nu avea cum să mai scape cu viață, considerând că doar prin acțiuni violente pot răsturna dictatura regală. Valul de atentate, deși de mică amploare, în majoritatea cazurilor, fără
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
pentru asasinarea liderului suprem. În principal, acuzațiile s-au îndreptat asupra "Comandamentului de prigoană", cel care în perioada de dinaintea asasinatului organizase un număr de atentate vizând destabilizarea regimului. Pentru mulți lideri locali radicali, era evident încă din august 1938, că liderul suprem nu avea cum să mai scape cu viață, considerând că doar prin acțiuni violente pot răsturna dictatura regală. Valul de atentate, deși de mică amploare, în majoritatea cazurilor, fără victime, nu a fost asociat imediat cu mișcarea legionară, și
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
ar datora colaborării acestuia cu Mihail Moruzov, directorul Serviciului Secret de Informații. În opinia autorului, Horia Sima ar fi fost implicat în tentativa de asasinat comisă de către Mihai Stelescu, de asemenea, că ar fi trădat în 1938 un număr de lideri legionari, asasinați ulterior, că ar fi plănuit și pus în practică asasinarea lui Armand Călinescu, împreună cu Carol al II-lea și cu Moruzov, etc... Acuzațiile preotului Ștefan Palaghiță, au fost ulterior reluate în parte de către dr. Șerban Milcoveanu Aceleași teorii
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]