45,675 matches
-
acest an, că „De când nu v-am văzut Multă vreme a trecut”... Se cuvine, la Început de epistolă, să vă Întrebăm cum vă simțiți cu sănătatea, ce mai trebăluiți și ce mai izvodiți cu mintea? Noi - tot cum ne știți! Parcă mai aglomerați de sarcini, ca altă dată; parcă mai maturi (ca să nu zicem bătrâni!), dar elanul nu ne-a părăsit. Ne-a ajuns vremea, vorba lui Sadoveanu, să avem nevoie de ajutorul Domniei Voastre, de cunoștințele Dv. enciclopedice, referitoare la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Multă vreme a trecut”... Se cuvine, la Început de epistolă, să vă Întrebăm cum vă simțiți cu sănătatea, ce mai trebăluiți și ce mai izvodiți cu mintea? Noi - tot cum ne știți! Parcă mai aglomerați de sarcini, ca altă dată; parcă mai maturi (ca să nu zicem bătrâni!), dar elanul nu ne-a părăsit. Ne-a ajuns vremea, vorba lui Sadoveanu, să avem nevoie de ajutorul Domniei Voastre, de cunoștințele Dv. enciclopedice, referitoare la Fălticeni. știm că numai numele orașului deșteaptă amintiri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Deveniți deci un post de radio militant și îndrumător pentru noi cei din țară. O puteți face dacă vreți. Cu deosebită stimă. Ion Velican, [noiembrie] 1982, difuzată la 21 noiembrie 1982 Scrisoare către Comitetul județean de partid Timiș, Stimați tovarăși, (Parcă așa se începe, nu?) Vă scrie un om care niciodată nu a fost membru de partid, pe numele lui de familie și de scriitor Ion Velican. Pentru că primul-secretar e mereu schimbat în județul Timiș, vă scriu dvs., Comitetului județean, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-vă atunci la cei ce locuiesc în zona Medicinei ori a Parcului Rozelor cei cu vile confortabile, cei cu mașini la scară (această scară, uneori de marmură), cei cu congelatoarele pline de cărnuri și produse lactate care au poposit acolo parcă din cer, cei puternici, cei bogați. Crusta mic burgheză ce se susține pe spinarea mulțimii cu ajutorul frazeologiei de partid, pe care o exploatează cu abilitate. Aceștia, vizavi de oamenii simpli ai cartierelor masa de muncitori care se zbate ca peștele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ziua următoare, trecu de amiază fără să apară cel ce urma să intre prin poarta principală împodobită cu drapele, lozinci, flori și tablourile celui mai iubit, aclamat de cei pregătiți pentru această treabă. Căldură mare, atmosferă apăsătoare. Sufletește, ne simțeam parcă ușurați că se va mai amâna evenimentul, că ne vom putea vedea cel puțin după-amiază de lucrările rămase nerezolvate, că poate vom scăpa de calvarul ce-l înduram de atâta vreme și secretarul general al partidului, pornit pe alte orbite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece ce le stătea în față. Dar pârdalnicul de protocol cerea ca întâi să-și curme suferința președintele republicii. Ceaușescu mângâia paharul cu suc de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îl sfătuiseră probabil să evite băuturile reci. Nouă, celor înșirați în spatele celor mai mari, ne trecuse setea amuzați de această scenă: douăzeci de perechi de ochi ațintiți spre paharul cu suc rece al președintelui și spre buzele acestuia, ochi ce parcă se rugau. Întrebările ce se puneau secretarului general se auzeau clar, dar răspunsurile nu veneau deloc. Ceaușescu tăcea, iar la unele întrebări mișca din buze, fără însă să se audă ceva. Cei prezenți la masă își puseseră câte o palmă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu reacționa în niciun fel, Angelo făcu un semn pentru intrarea în funcțiune a instalației. în acel moment, microfoanele cu pricina scoaseră un țipăt ascuțit. În liniștea mormântală ce domnea, țiuitul ne scoase din amorțeală, dar în același moment Ceaușescu, parcă speriat de neașteptatul țiuit și enervat la culme, izbi cu palma în masă, urlând: Oprește! Experiențe să faci acasă, nu aici! Microfoanele amuțiră împreună cu toată asistența. În acest fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care cum doreau, fără rânduri aliniate, ca la București, cu cățel, cu purcel, cum se zice, având în frunte o fanfară din câțiva țigani din zonă, grași și binedispuși, care băteau într-o tobă, în două timpane, suflau în trompete, parcă era într-un film de Geo Saizescu ori la vreo nuntă a uneia dintre rudele primului-secretar (cumnat cu Ceaușescu). Vorba nu știu cui dintr-o piesă de Baranga: Ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm ori Asta-i orchestra, cu ea demonstrăm. Pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
februarie 1984, difuzată la 26 februarie 1984 Domnule director, Vă mai amintiți de vânzătorii de pe bulevardul Elisabeta, azi Gheorghiu-Dej, care în zilele friguroase de iarnă vindeau castane prăjite, strigând cu umor: Ia calde maroane, calde castane! , făcându-ne să simțim parcă mai deplin frumusețea anotimpului rece și intimitatea orașului înghețat, în orele molcome ale serii, când ieșind de la cinematografe ne încălzeam palmele cu fructele pârguite de foc, și nu de ger? în memoria mea, acestor vânzători ambulanți, astăzi dispăruți ca și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia dintre ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă numele lor de origine sau de altceva? Răzleții nu pot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
obligați să tragă zi și noapte pentru a le asigura salariile deloc neglijabile de peste 3.000 de lei. Și totuși, dacă acești șefi ar ține cât de puțin la șoferi, viața șoferilor ar fi mai ușoară. Dar toți acești șefi parc-ar fi puși în posturile lor să facă numai rele, să batjocorească oamenii și nu să contribuie la buna desfășurare a activității. De exemplu: cauciucurile pentru mașini sunt de cea mai proastă calitate, 40-50% din ele explodează din cauză că sunt prost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
întrebarea: A fost posibil așa ceva? Paul Goma este singurul scriitor român (căci scriitorului îi revine misiunea să spună ce simte un popor) care a spus: Da, și încă azi sunt posibile erori și mai mari! Le trăiți voi înșivă, dar parcă imunizați, nici nu le mai simțiți! Dacă aici Paul Goma nu a putut să-și ducă lupta, a ales exilul ca singura cale posibilă de a o continua. Alte mijloace dar același scop. Scopul însă scuză mijloacele, știe oricine, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
primim zahărul și uleiul cu rația și toate celelalte neajunsuri pe care le îndurăm. De fapt, mai citim și de abuzurile făcute de cutare director sau cât s-a furat de la avutul obștesc. Tovarășii aceștia care fură ca în codru parcă sunt membri de partid! Educați și crescuți de actualul regim. Vedeți, pe vremea noastră nu se fura atâta, poate și fiindcă la ora de religie învățăm cele zece porunci, printre care una era să nu furi, că e păcat. Fiindcă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să-mi las țara și mizeria sau să iau bunăstarea și tristețea desțărării? Am trăit acest coșmar. Prea conștient de sărăcia mea, m-am simțit dezonorat văzând bunăstarea omului simplu occidental, îmbrăcat frumos, sătul, cu fața senină, deschisă, rumenă, dar parcă prea indiferent. Frumusețea străzilor cu vitrine doldora de fructe, multe necunoscute mie, mi a lăsat apă în gură precum câinilor lui Pavlov. N-am fost în stare, mai precis n-am avut bani, să mănânc măcar o banană din aia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând în lăcașul luminos. Era o nuntă, singura sărbătoare a familiei, binecuvântată de Biserică, ce le-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mare ajutor. Cu de-ale trupului ne descurcăm (inclusiv cu mâncarea, nu și cu boala, cu bolile); cu de-ale sufletului, greu; cu de-ale spiritului, dacă pot pentru ca să spun așa, deloc. George Întreabă mereu de voi; Îi e dor. Parcă nouă nu ne e! Gândiți-vă bine la voi (nu la noi...), să faceți cum credeți că e mai bine. Băutorii (de apă, nici măcar o cafeluță, bre oameni buni!) din cârciuma „La convalescenții nu cine știe ce veseli” vă Îmbrățișează, vă sărută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liber, de minciună liberă, de anticomunism și de șovinism libere nu izbutesc să fie contracarate de puținele momente de luciditate necomunistă (nu neo, ne - aici stă esența: nici anti, nici neo, ci ne!); bizar, frazele ceva mai limpezi și viziunea parcă mai degajată a lucrurilor aparțin nu celor care au rămas aci, ci câtorva (puțini!) dintre cei care „au ales libertatea”. Eu n-am „ales-o”, m-a ales ea pe mine, iar Înfățișarea pe care o ia În publicistica jurnalieră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cerea protejat doar prin literatură. Exista, probabil, În nerăbdarea, În aviditatea, În excesul său o supralicitare care să devieze, să amâne contactul abrupt și fatal, tăișul unui adevăr imposibil de Înfruntat. Dilata clipa cea repede, să nu se mai termine, parcă. Mereu venea sau tocmai pleca de undeva. Ca și cum ar fi fost prea periculos să rămână multă vreme În același loc, sub spectrul vulnerabilității. Fragilul Sorin dovedea o inepuizabilă vitalitate. Obsesiile și omisiunile sale, insistențele și amneziile, aproximațiile și iritările nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a mai apucat să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însănătoși când ne-a spus că, simțindu-se prea slăbit, nu mai poate scrie. Dar și atunci, mintea sa continua să scrie: la prima, la a doua, la a treia mână.” * Vitalitatea lui Sorin ne uluise, nu o dată. Putea fi, parcă, simultan, În mai multe locuri, la o expoziție, un concert, o onomastică, dovedindu-se, invariabil, În fiecare dintre aceste Împrejurări, un avid, deplin cunoscător și consumator al evenimentului. Și, de necrezut, continua, când oare, truda scrisului la roman, la recenzii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neconceput” al lui Sorin avea ceva, cum spune Raicu, „dintr-un sfârșit de vreme, dintr-un sfârșit absolut”. Muriseră deja și Mazilu, și Mazilescu, și Robescu, și Radu Petrescu, și atâția alții dintre „ai noștri”, dar În nici un alt caz parcă sfârșitul nu manifesta „o putere mai mare”. Nu bănuiam că sfârșitul, cu totul imprevizibil atunci, al lumii „Închise”, sufocată de Autoritatea hidoasă și ridicolă, se apropia, totuși, nepăsător de Încă o jertfă. În lumea pe care persistasem a o „deschide
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]