45,023 matches
-
Mureș și respectiv Olt, în est de munții Munții Gurghiu și Harghita, în nord-vest de Dealurile Bistriței și la vest de Podișul Transilvaniei. Nu există o unanimitate de păreri în privința limitei nordice a acestora (unele opinii indicând prelungirea acestora până la valea Someșului Mare sau doar până la Niraj) Succesiunea cuprinde dinspre lanțul montan spre Podișul Transilvaniei depresiuni submontane (Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
finanța canale, căi ferate, drumuri, sau proiecte de drenaj al râurilor. Istoricul Jere W. Roberson scria: Tratatul de la Guadalupe Hidalgo (1848) a pus capăt Războiului Mexicano-American, dar încă existau probleme ce afectau ambele părți și care rămăseseră nerezolvate: posesiunea asupra Văii Mesilla, protejarea Mexicului de raidurile indienilor, și dreptul de tranzit prin . Tratatul stipula o comisie comună, alcătuită din câte un comisar și un topograf din fiecare țară, care să determine frontiera finală între Statele Unite și Mexic. Tratatul specifica faptul că
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și circa 3.000 de locuitori; mai important, el cuprindea . Aflată în vecinătatea Rio Grande, ea consta dintr-un deșert șes, lung de circa 80 km, de la nord la sud, și lat de 320 km de la est la vest. Această vale era esențială pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
la sud, și lat de 320 km de la est la vest. Această vale era esențială pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel mai estic tot la nord de granița revendicată de mexicani, la 32° 15′) în schimbul renunțării din partea Mexicului la virajul spre
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
a semnat un tratat inițiat de administrația Fillmore, prin care se stabilea protecție comună mexicană și americană pentru concesiunea Sloo. În timp ce tratatul era primit la Washington, Pierce a aflat că guvernatorul teritoriului New Mexico dăduse o proclamație prin care revendica Valea Mesilla ca parte din New Mexico, la care Mexicul a protestat. Pierce știa și de încercările Franței, prin consulul său de la San Francisco, de a achiziționa statul mexican Sonora. Pierce l-a rechemat pe Lane în mai și l-a
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și de încercările Franței, prin consulul său de la San Francisco, de a achiziționa statul mexican Sonora. Pierce l-a rechemat pe Lane în mai și l-a înlocuit cu din Kentucky. Meriwether a primit ordine să nu se atingă de Valea Mesilla până când nu se definitivează negocierile cu Mexicul. Cu încurajarea lui Davis, Pierce l-a numit și pe James Gadsden să negocieze cu Mexicul achiziția de teritoriu adițional. Secretarul de stat i-a dat lui Gadsden instrucțiuni clare: el urma
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
nu se definitivează negocierile cu Mexicul. Cu încurajarea lui Davis, Pierce l-a numit și pe James Gadsden să negocieze cu Mexicul achiziția de teritoriu adițional. Secretarul de stat i-a dat lui Gadsden instrucțiuni clare: el urma să obțină Valea Mesilla în scopul construirii unei căi ferate, să convingă Mexicul că SUA făcea tot ce putea în privința raidurilor indienilor, și să obțină cooperarea Mexicului în eforturile cetățenilor americani de a construi un canal sau o cale ferată de-a latul
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și călătorilor din regiune erau raidurile indienilor Apache. Armata americană a preluat controlul asupra teritoriilor achiziționate în 1854 dar abia în 1856 au fost staționate trupe. În iunie 1857, s-a înființat Fort Buchanan la sud de Gila la capătul văii pârâului Sonoita. Fortul a protejat zona până la evacuarea și distrugerea sa în iulie 1861. Noua stabilitate a adus mineri și fermieri. La sfârșitul anilor 1850, taberele de minerit și posturile militare nu numai că transformaseră zona rurală a Arizonei; ele
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
cealaltă ca adăpost. În decembrie 1878, și din nou în anul următor, autoritățile mexicane s-au plâns de cowboy americani care furau vite mexicane și le revindeau în Arizona. "" relata că atât bandiți americani, cât și mexicani, furau cai din Valea Santa Cruz și îi vindeau în Sonora, Mexic. Guvernatorul teritoriului Arizona, Fremont, a anchetat acuzațiile guvernului mexican și i-a acuzat și pe aceștia la rândul lor că permit folosirea Sonorei ca bază de operațiuni pentru raiduri de jaf în
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo, și înainte de Achiziția Gadsden. Compania feroviară Santa Fe a terminat și ea o cale ferată prin Arizona de Nord, prin Prescott, Winslow, Flagstaff și Kingman în august 1883. Restul zonei de frontieră dinaintea achiziției, din valea Gila, a fost traversată de Calea Ferată a Arizonei de Est în 1899 și de Copper Basin Railway în 1904. Se exclude o secțiune de 32 km de la din Rezervația Indiană Apache San Carlos, din ceea ce este astăzi San Carlos
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de elementele germane în preajma cursului râului Kall, să cucerească localitatea Simonskall și să cucerească și păstreze controlul asupra unei căi de comunicație
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Deși Regimentul al 112-lea a cucerit Schmidt pe 3 noiembrie și a întrerupt rutele pentru aprovizionarea Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la alungarea americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat dezastru pentru americani. În timp ce americanii au încercat să se retragă peste podul Kall spre Vossenack, cea mai mare parte a văii Kall era deja sub controlul germanilor. Doctorul german "Hauptmann" Günther Stuettgen a negociat încetarea focului pentru perioada 7-12 noiembrie, perioadă în care să fie evacuați răniții ambelor tabere. În această perioadă, paramedicii germani au salvat viețile unor soldați germani prin
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
doar după ce în regiune au apărut două plutoane de tancuri și distrugătoare de tancuri, sprijinite de două companii de geniști. Luptele pentru cucerirea localității Schmidt au continuat până pe 10 noiembrie. După această dată, pozițiile din regiunea localității Schmidt și a văii Kall au fost abandonate. Americanii aveau să cucerească regiunea doar în feruarie, când au fost aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82-a aeropurtată. A doua fază a luptelor a fost parte a Operațiunii "Queen", atacul aliaților spre cursul râului
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai puternică. În această situație, conducerea operațiunilor a fost trecută din nou pe 21 noiembrie Corpului V, iar Divizia a 8-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul 121 a întâmpinat o rezistență foarte puternică și, în ciuda sprijinului asigurat de blindate, americanii au înaintat cam 500-600 de metri zilnic. Hürtgen a fost cucerit pe 29 noiembrie, iar luptele au continuat la Kleinhau, cam 1
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au rămas fără combustibil. la începutul lunii februarie, americanii au declanșat atacul final al pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Pe 10 februarie, americanii au preluat controlul asupra digului de pe Ruhr. Germanii au reușit cu o zi mai devreme să inunde valea [[Regiunea Ruhr|Ruhrului]], după ce blocaseră stăvilarele pe poziția deschis. [[Operațiunea Grenade|Traversarea cursului Rinului]] de către forțele americane a fost întârziată cu două săptămâni, timp în care apele s-au retras. [[File:Westwall cross 01.jpg|thumb|300px|Monument din Vossenack
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în greacă:Ιερά Μονή του Τιμίου Σταυρού στὰ Ἱεροσόλυμα - Ierá Moní tu Timíu Stavrú, în arabă: دير الصليب Deir as-Salib Deir al Mussaliba sau Al Masslaba "Minzar Hamtzleva", în georgiană:ჯვრის მონასტერი Djvris monasteri) este o mănăstire fortificată aflată în Valea Crucii (Emek Hamatzlevá) din Ierusalim, în prezent în cartierul Nayot. între cartierele Givat Ram cu clădirile guvernamentale (la nord-vest), Rasko și Rehavia (la est), la o altitudine de 750 metri deasupra nivelului mării. Ea a fost ridicată în secolul al
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
frescele ei murale, mănăstirea ar fi fost mai veche, ctitorul ei fiind cel dintâi rege creștin (din 327) al georgienilor, regele Iberiei, Mirian al III-lea (?-361). Acesta ar fi făcut pelerinaj la Ierusalim și ar fi primit în dar Valea Crucii de la împăratul Constantin cel MareTradiții ulterioare atribuie ridicarea mănăstirii altui rege al Iberiei,Vahtang Gorgasali 446?-502 Alte surse creștine atribuie ridicarea bisericii lui Flavia Julia Helena, cunoscută ca Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare. Ea vizitase Ierusalimul
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Vahtang Gorgasali 446?-502 Alte surse creștine atribuie ridicarea bisericii lui Flavia Julia Helena, cunoscută ca Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare. Ea vizitase Ierusalimul în căutarea adevăratei Cruci și a construit mai multe biserici în zonă. Biserica din Valea Crucii a fost renovată și mărită în vremea împăratului Iustinian I Legenda povestește că generalul Belisarie, care condusese campania pentru cucerirea Italiei, ar fi pus stăpânire la Roma pe tezaurul Templului din Ierusalim ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
ani după cucerirea Ierusalimului de către cruciați povestește pelerinul Saewulf din Anglia ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai este menționat în câteva mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca mănăstirea era fortificată cu ziduri
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai este menționat în câteva mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca mănăstirea era fortificată cu ziduri și turnuri și că avea in interiorul ei case,refectorii și celule, Căderea Ierusalimului și recuperarea
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
grupului UERL, Lord Ashfield, a dat startul lucrărilor la Golders Green la 12 iunie 1922. Extinderea traversa zone agricole, putând fi construită la suprafață și fiind deci mai ieftină decât tunelele din zona urbană. Un viaduct a fost construit peste valea Brent și o porțiune de tunel a fost necesară la , Hendon. Stațiile au fost create sub formă de pavilioane de suburbie de arhitectul UERL . Prima secțiune a fost deschisă pe 19 noiembrie 1923 cu stații la: Restul extensiei a fost
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Bătălia de la Sibiu s-a desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului I Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu anihilarea încercării trupelor Puterilor Centrale de a trece Carpații pe văile Oltului și Topologului. Bătătlia de pe Valea Oltului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului I Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu anihilarea încercării trupelor Puterilor Centrale de a trece Carpații pe văile Oltului și Topologului. Bătătlia de pe Valea Oltului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]