44,861 matches
-
lui, fu numit șef al laboratorului de fizico-chimice (care între timp fusese înzestrat cu cântare, nivelă și cumpăna zidarului, sisteme de scripeți, cu telegraf), al câmpului de experiențe și al muzeului de științele naturii. Acolo zăbovea, în dorul plantelor sălbatice îndrăgite acasă. Planșele cu diferite sisteme de altoire, cu semințe agricole așezate ordonat pe categorii, cu plante medicinale și diferite construcții tematice în miniatură, îl fascinau. De laboratorul de biologie îl lega amintirea unui fapt, pe jumătate tragic, pe jumătate comic
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Mendelssohn), dar nu o practica (spre deosebire de mama ei și de Alfred), nu avea nici un fel de alte aptitudini și doar se plimba cu un ponei ținut de căpăstru de nelipsitul John Brown, iar la bătrînețe într-o trăsurică trasă de îndrăgitul măgar Jacquot pe care îl mîna uneori singură. Nici un text scris sau vorbit de Victoria (cele mai multe dictate de Albert) nu se poate compara cu excepționalul discurs al Elisabetei de la Tilbury, ținut în fața oștii care se aștepta la invazia spaniolilor, sau
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
atras temporar dizgrația, s-a plîns de atitudinea reginei. Elisabeta punea treburile statului înaintea plăcerilor personale. Victoria, care avea o imensă joi de vivre, care adora balurile și călătoriile, nu admitea să-și modifice calendarul șederilor sale la Balmoral, în îndrăgita Scoție, la Osborne sau la Windsor, nici chiar atunci cînd protocolul ar fi obligat-o să o facă (←). Singurul lucru evident care le unea peste timp pe cele două femei încoronate este acela că în tinerețe ambelor le plăcea să
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1874****************** cînd domnitorul Carol al Principatelor Unite și principesa Elisabeta de Wied au făcut o călătorie incognito la Londra. Atunci nu au putut-o vedea pe regina Victoria, care se afla la castelul Balmoral, reședința ei de vară atît de îndrăgită, și nici pe primul ministru, lordul Derby, plecat din țară. Au fost însă foarte bine primiți de prințul de Wales și de soția sa daneză, prințesa Alexandra (fiica lui Christian IX, regele Danemarcei), de prințesa Louise (cea de-a patra
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
anul următor. 13 Precauția inutilă (La Précaution inutile) este titlul unei nuvele de Scarron, apărută în 1654, din care Beaumarchais face subtitlul primei sale comedii, Bărbierul din Sevilla (Le Barbier de Séville), creată în 1775. 14 Recunoaștem aici o temă îndrăgită a întregului teatru al secolului al XVIII-lea, cea a vocii sângelui. Beaumarchais o exploatează, sub formă de parodie, în Nunta lui Figaro când Marceline descoperă că este mama lui Figaro pe care-l urmărea cu asiduitățile ei și voia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
finală, dintr-o "bestie din junglă"104 într-un "proaspăt venit [...] în cetatea sfântă"105 a filosofiei, Mihnea Băiatu trece prin numeroase aventuri nocturne caragialești, unele mult asemănătoare pățaniei lui Rică Venturiano. Astfel, întâmplările corespunzătoare episodului derulat în timp ce Băiatu era îndrăgitul chiriaș al grefierului Nisipoiu, care îl acceptă și îl admiră și pe considerentul că "e d-ai noștri", ar putea fi departajate în actele unei veritabile comedii ale cărei situații și personaje amintesc de lumea lui Caragiale. La fel ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în tranșee care citesc comics, narațiuni în care își găsesc exprimate propriile angoase și dorințe. Înainte ca SUA să se angajeze oficial în conflagrație, creatorii de comics își plasează explicit discursul în registru conflictual. Nu sunt singuri însă: cele mai îndrăgite personaje de desene animate intră și ele în acest discurs propagandistic, colosul Warner Bros fiind cel care își pune cele mai cunoscute personaje (Bugs Bunny, Duffy Duck, Porky Pig) să ironizeze și să hărțuiască cel de-al Treilea Reich și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
succes de dincolo de ocean, precum Mandrake, Tarzan, Buffalo Bill, Luc Bradefer, Poliția Aerului, Prince Vaillant etc.824 Desenatori de succes din peisajul românesc se lansează de asemenea în realizarea de bandă desenată având în centru personaje inventate în SUA, însă îndrăgite și în România, cum s-au petrecut lucrurile cu Pascal Rădulescu, cel care a prezentat în variantă grafică publicului autohton aventurile lui Stan și Bran, ale lui Charlot ori "Mikey Maus".825 Ultima revistă antecomunistă, Covorul Fermecat, demarată la Crăciunul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
extindeau, cuprinzând, În afară de orașul propriu-zis, alte șapte orașe din apropiere, 59 de localități rurale și 27 de zone rezidențiale din Împrejurimile capitalei. Roscoe Conkling Arbuckle, poreclit Arbuckle Grăsanu’ (1887-1933), comedian american din filmul mut, unul dintre cei mai cunoscuți și Îndrăgiți actori ai generației sale. Joc de cuvinte intraductibil: În lb. engleză, cuvântul shot Înseamnă atât „un pahar“ de ceva, de regulă o tărie, cât și „Împușcătură“. Cuvânt În lb. germană, dar a cărui origine este ebraică și care are sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
împărțită între partidul aristocrației economice și latifundiare, așa-numiții optimates, care îl susținea pe Tiberius, și partidul claselor ce nu se aflau la putere (agricultori, meșteșugari, plebea orașelor), populares, în care se aflau rădăcinile culturale și familiale ale tatălui său, îndrăgitul dux Germanicus; atât în trecut, cât și în vremurile recente, populares luptaseră împotriva latifondismo, a taxelor împovărătoare, a restricțiilor privitoare la voturile activ și pasiv, a imposibilității ca un om născut plebeu să fie ales consul, a spolierii brutale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dea ordine, fiindcă ducele nu vorbea decât pentru asta. Toți, de la tribunii cu cel mai înalt grad până la soldații simpli aflați în spate, printr-o mișcare colectivă, cu un murmur din ce în ce mai slab, rămaseră nemișcați și ascultară. Iar copilul auzi glasul îndrăgit al tatălui său căzând asupra mulțimii cu o răceală pe care nu o cunoștea. — În zilele acelea, spuse, apoi se opri o clipă, în zilele acelea Roma nu avea un conducător, după cum știți. Tăcu din nou, pentru ca toate cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei, legiunile din Germania și din Răsărit, facțiunea de populares îi considerau pe fiii lui Germanicus viitorii și mult îndrăgiții moștenitori ai imperiului. Pe când el se gândea cum să scape de acel obstacol care-i stătea în cale, cineva o preveni pe Agrippina. Disperată, ea le strigă fiilor săi: — Păziți-vă de Sejanus, pentru că nimeni nu-l cunoaște cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vinovați; complicitatea transforma vina în conspirație. Senatorii, în unanimitate, i-au declarat „dușmani ai poporului roman“. Procesul s-a ținut cu ușile închise și, oficial, nu s-a știut nimic despre ce s-a petrecut acolo. Cu o repetitivitate sadică, îndrăgitele case ale familiei au devenit închisori: Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu el la Alba Fucens cu ani în urmă, când, văzând statuia impunătoare, grosolană a lui Heracles șezând și bând, o dusese în templu. Sertorius Macro își spuse că nu avea să se mai întoarcă în puternica fortăreață din Apenini, îndrăgita Alba Fucens, acea arx unde visase să construiască cel mai frumos amfiteatru și dăduse aurul trebuitor pentru opera respectivă. Se gândi că acea construcție avea să-i păstreze memoria pe veci, nu ca un mic portret ce putea fi distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp la lumina torțelor, fără să schimbe caii și fără să-și tragă răsuflarea, pe când noaptea se așternea peste câmpie, se închise în îndrăgita vilă de pe malul lacului Nemorensis. Oratorii În timp ce optimates discutau cuprinși de panică, Valerius Asiaticus tăcea. În acele clipe, fu singurul care găsi puterea de a trece în revistă acea zi îngrozitoare. Se înfioră închipuindu-și ce s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mintea lui o ia razna. Râseră cu toții. Nopțile ultimei ierni Era iarnă; întunericul se lăsa repede, dintr-un cer mohorât, deasupra acoperișurilor orașului cuprins de neliniște. Împăratului i se părea că toți ochii Romei erau ațintiți asupra ferestrelor și galeriilor îndrăgitei sale domus, devenită acum cu neputință de suportat, și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippina, cei doi frați, Nero și Drusus. Apoi zeița Pietas, simbolul iubirii de familie și de patrie; apoi, pe o mică monedă din bronz, femeile din familia sa: pe față, mama, șezând, cu capul acoperit; pe dos, cele trei surori: îndrăgita Drusilla în mijloc, iar profilurile celorlalte două de o parte și de alta, în chip de cortine. Monede cu părinții săi împreună și altele, cu cei doi frați uciși, sunt amintite de Dessau. Cohen enumeră nu mai puțin de paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea deja înapoi la oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson, care avea acum aproape 15 ani și era mai potrivită ca niciodată pentru ce voia el. Și îngerul strigă cu vocea sa tunătoare că măritul Babilon a decăzut și a devenit sălașul tuturor diavolilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încet — dar cu destulă forță ca să nu se prelingă doar din gură, și nici prea tare ca să strice plăcerea momentului — întregea această experiență divină. Cu toatea astea, Leigh nu era proastă și cunoștea desigur toate dezavantajele păcătoase ale obiceiului ei îndrăgit. Emfizem. Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu merită osteneala. Și de aici doctrina plictisului a lui Leopardi după ce i-a pierit amăgirea supremă, ch’io eterno mi credei, aceea de a se crede etern. Și așa se explică și împrejurarea că trei dintre autorii cei mai îndrăgiți de don Miguel sunt Senancour, Quental și Leopardi. Dar acest umorism confuzionist, rigid și aspru nu doar rănește suspiciozitatea concetățenilor noștri, care, de îndată ce li se adresează cineva, vor să știe la ce să se aștepte, ci pe nu puțini îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
miturile întru apărarea țării. Și miturile astea - cel mai înrădăcinat fiind acela al pașnicei populații strămoșești, care, în condiții geografice ostile, încercase să supraviețuiască în locuințe lacustre - continuau să apară în manualele școlare, intrau în capetele elevilor ca niște închipuiri îndrăgite, fiind încă privite, chiar și de o parte a domnilor prezenți la masă, drept fenomene științifice. Miturile respective erau confirmate de prezența acelui magistrat respectabil, care făcuse încă din timpul războiului parte din Parlament și afișa un crez național sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
precauție și cu respirația oprită. Se abținea cu mare greutate să nu Își preseze directorii să stabilească date și să ia hotărâri, pentru ca aceasta să nu aibă efectul, oricât de ilogic, de a-i Întoarce Împotriva proiectelor sale atât de Îndrăgite. Mai mult ca niciodată, spera În recompensele financiare care aveau să vină din aceste surse, căci veniturile pe care i le aducea scrisul scăzuseră până la un nivel alarmant. În anul acesta, publicase până acum o singură carte, Vârsta de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
furnizori ai mei, un căruțaș de la fabrica de bere, a căzut în lupta pentru fortăreața Modlin. În același timp au intrat în circulație și alte serii: animale, flori, momente de glorie din istoria Germaniei și chipurile fardate ale celor mai îndrăgiți actori de film. În plus, de la începutul războiului, fiecare gospodărie primise cartele pentru alimente; și, în anumite perioade, consumul de tutun fusese raționalizat. Deoarece eu îmi acumulasem însă cultura mea în materie de istoria artei încă din vremurile dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu o întârziere de o viață de om, am putut în sfârșit să scriu nuvela În mers de rac, în care e vorba despre acea navă cu motor pe nume Wilhelm Gustloff, despre mult lăudata ei lansare la apă, despre îndrăgitele croaziere pe timp de pace și despre decizia de a o reechipa, transformând-o pe durata războiului în navă-cazarmă, despre a nu știu câta ei ieșire în larg și încărcătura ei umană - o mie de recruți și multe mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]