45,023 matches
-
(în , „schitul din văgăună”) este o comunitate monahală idioritmică de la Muntele Athos (Grecia), una din cele mai vechi vetre monastice românești din Sfântul Munte. Este amplasată în partea de nord-est a peninsulei Athos, într-o vale străbătută de râul Morfonou și înconjurată de o pădure de castani. Aici se află 15 chilii în care locuiesc călugări români. Biserica schitului are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. aparține Mănăstirii Sfântul Pavel (în ), una din cele
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos de la mănăstire, peste munte). Se întinde pe valea Lacu (în , care înseamnă „văgăună sălbatică”), care urcă spre pantele vârfului Aton (2033 m). Schitul este situat la o altitudine de aproximativ 280 m, între Marphonou și Antiathon. Se cunosc foarte puține informații despre istoria schitului românesc Lacu. Conform tradiției
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
Vasile Georgescu-Bârlad (1884 - 1962) a fost un avocat, filantrop și om politic român, victimă a regimului comunist. S-a născut la 1 noiembrie 1884 în comuna Băcani, județul Tutova, din părinți agricultori. Tatăl sau avea propria gospodărie în localitatea Valea Căldării, comuna Crâng. Urmează cursurile Liceului Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad iar apoi cursurile Facultății de Drept din București, absolvind în 1907. Ca student, a făcut parte din conducerea Uniunii Studenților Români. Se înscrie în Ordinul Avocaților din județul Tutova
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
pentru a vedea orașele și insulele lor”. Accidental abandonat din nou de camarazii lui, el se trezește blocat pe o insulă pe care găsește ouă de pasăre . Simbad se agață de o astfel de pasăre și este transportat într-o vale cu șerpi uriași care pot înghiți elefanți; aceștia servesc ca pradă naturală păsării roc. Toată valea este acoperită de un covor de diamante, și comercianții recoltează aceste nestemate prin aruncarea unor bucăți imense de carne în vale: păsările transportă carnea
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
trezește blocat pe o insulă pe care găsește ouă de pasăre . Simbad se agață de o astfel de pasăre și este transportat într-o vale cu șerpi uriași care pot înghiți elefanți; aceștia servesc ca pradă naturală păsării roc. Toată valea este acoperită de un covor de diamante, și comercianții recoltează aceste nestemate prin aruncarea unor bucăți imense de carne în vale: păsările transportă carnea înapoi la cuiburile lor, iar bărbații alungă păsările departe și adună diamantele care s-au lipit
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
transportat într-o vale cu șerpi uriași care pot înghiți elefanți; aceștia servesc ca pradă naturală păsării roc. Toată valea este acoperită de un covor de diamante, și comercianții recoltează aceste nestemate prin aruncarea unor bucăți imense de carne în vale: păsările transportă carnea înapoi la cuiburile lor, iar bărbații alungă păsările departe și adună diamantele care s-au lipit de carne. Viclean, Sinbad își leagă cu cureaua o bucată de carne la spate și este transportat înapoi la cuib, împreună cu
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
cu pietre prețioase și devine evident că la fluxurile de pe insulă curge ambră. Adoarme în timp ce călătorește prin întuneric și se trezește în orașul împăratului (vechiul nume al Ceylonului, astăzi Sri Lanka), unde „diamantele sunt în râurile sale și perle sunt în văile sale”. Împăratul se minunează când Sinbad îi povestește despre regatul marelui Harun al-Rashid, și insistă ca acesta să ia un cadou înapoi la Bagdad, să îl dea Califului, o ceașcă sculptată dintr-un singur rubin, împreună cu alte cadouri, inclusiv un
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
același nume la granița cu Bavaria, la intersecția de Seefeld in Tirol către Garmisch-Partenkirchen. Localitatea se află pe lângă râului Isar, câțiva kilometri vest de izvoarele ei, la sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
fortificații pot fi văzute și astăzi. Prin tratatul de la 29 octombrie 1656, bucata de teritoriu din împrejurarea de Scharnitz inclusiv zonei Porții Claudia a fost schimbată cu una în jurul muntelui "Kienleithenkopf" și a moșii "Karolingerhof" precum dreptul de trecere în valea "Hinterau". În sfârșit, pe 28 mai 1766, apartenența localității Scharnitz cu Porta Claudia a fost confirmată definitiv la Tirol. În anul 1845, s-a stabilit la Scharnitz " Prima fabrica de asfalt tirolez". Cu acest asfalt a fost pavat și centrul
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
ajungă la locurile de muncă din centrul regiunii. Hărțile topografice succesive ale IGN arată urbanizarea suburbiilor Parisului de-a lungul deceniilor, plecând din vecinătatea gărilor liniilor de suburbie. În regiune, și în special în sudul capitalei franceze, liniile urmăresc fundul văilor deoarece locomotivele cu abur nu puteau urca pante abrupte: urbanizarea platourilor are loc de-abia odată cu democratizarea automobilului pentru marele public în a doua parte a secolului al XX-lea. Automobilul permite atât deplasările direct la muncă, cât și locuirea
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
a călcat în Țara lui Israel, ci a murit în Țara Moabului, unde a fost îngropat într-un loc rămas necunoscut: „Și a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului; Și a fost îngropat în vale, în pământul Moabului, în fața Bet-Peorului, dar nimeni nu știe mormântul lui nici până în ziua de astăzi” (Deuteronomul.34,4-5). În schimb, Coranul nu vorbește de moartea lui Moise sau de locul unde a fost îngropat. Afirmația ca mormântul lui Musa
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
cu mâncare. Cu timpul au fost adăugate clădirii un minaret (în anul 1480 ), precum și noi aripi destinate să servească drept han pentru numărul tot mai mare de pelerini. De pe minaret se pot vedea, în afara ansamblului sanctuarului, colinele Pustiului Iudeei și Valea Iordanului. Sanctuarul este și in zilele noastre o clădire impunătoare cu zeci de cupole vospite in alb și cu o curte mare îndreptată în direcția Mecca și înconjurată de 120 încăperi. Complexul arhitectonic se întinde pe o suprafață de circa
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
din Levant în pelerinajul la Mecca. Mausoleul (maqam) cu mai multe cupole al lui Nabi Musa se ridica într-un loc care marca sfârșitul primei zile de mers în această direcție. La origine era un loc de unde pelerinii puteau vedea Valea Iordanului și zăreau dincolo de Iordan Muntele Nebo, unde după Biblie, se crede că se află mormântul lui Moise (Musa). Se crede că sărbătoarea ar fi fost introdusă în calendarul musulman local în vremea sultanului Saladin, cel care în 1187 i-
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Musa sub jurisdicția Ministerului otoman al Wakfului. În timpul Primului război mondial în februarie 1918 o unitate neozeelandeză din cadrul armatei britanice a atacat armata otomană care folosea sanctuarul ca pe o fortăreață și postase în el cinci tunuri cu care controla valea, blocând avansarea britanicilor. Ea a s-a îndreptat noaptea dinspre pârâul Qumran, aflat la 5 km mai la sud, prin valea Hurkania spre Marea Moartă, iar de acolo în zona abruptă a pârâului Og (Nahal Og), în arabă Wadi Kaneitera
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
atacat armata otomană care folosea sanctuarul ca pe o fortăreață și postase în el cinci tunuri cu care controla valea, blocând avansarea britanicilor. Ea a s-a îndreptat noaptea dinspre pârâul Qumran, aflat la 5 km mai la sud, prin valea Hurkania spre Marea Moartă, iar de acolo în zona abruptă a pârâului Og (Nahal Og), în arabă Wadi Kaneitera și până la urmă a izbutit să pună stăpânire pe Nabi Musa și tunurile turcești și să înlăture blocada. În timpul stăpânirii britanice
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
d'Aiglemont față în față cu Charles de Vandenesse. Bineînțeles, în doamna d'Aiglemont a pus mult, aproape tot, din iubita lui "Dilecta", așa încât doamna de Berny va trăi pururi nu numai sub trăsăturile doamnei de Mortsauf din "Crinul din vale", ci și sub cele ale sărmanei doamne d'Aiglemont”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către comisul Costachi Gane (unchiul scriitorului Nicolae Gane) și tipărită în 1852 cu alfabet chirilic de tranziție de Tipografia Româno-Francesă din Iași sub
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
pe Bobby de pe o stâncă și aleargă după Somna. Când totul pare pierdut, Amar pașii în care a văzut ce se intampla de la munte și luptă cu Shamsher. Bobby se arată a fi în viață agățat pe o ramură a văii. Amar îl bate pe Shamsher la pământ și coboară cu ajutorul unei frânghii, pentru a-l salva pe Bobby pentru că ramura începe să se rupă. Shamsher se întoarce și încearcă să taie coarda. El o copleșește cu ușurință pe Somna până ce
O floare și doi grădinari () [Corola-website/Science/335277_a_336606]
-
este o comună în districtul Inn din cantonul elvețian Graubünden. Cele unsprezece localități sunt situate pe valea Engadina de Jos, de-a lungul râului Inn, la poalele munților Sesvenna. Inițial o zonă retoromană, majoritatea populației vorbește astăzi dialectul alemanic al limbii germane. Spre deosebire de comunele învecinate, locuitorii din sunt în majoritate catolici. Pietre de moară primitive cunoscute sub
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
taraf mare, care s-a numit „Doina Jiului”, dirijat de cel mai bun viorist al locului, Ionel Mihu. Pe lângă lăutarii băștinași, din taraf au făcut parte și lăutarii: vioristul Dinu lui Nice din Ohaba, naistul I. Mihu, zis Muscalagiu din Valea cu Apă, vioristul Ghiocel din Valea cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Doina Jiului”, dirijat de cel mai bun viorist al locului, Ionel Mihu. Pe lângă lăutarii băștinași, din taraf au făcut parte și lăutarii: vioristul Dinu lui Nice din Ohaba, naistul I. Mihu, zis Muscalagiu din Valea cu Apă, vioristul Ghiocel din Valea cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga, bateria și un repertoriu cu multe
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
băștinași, din taraf au făcut parte și lăutarii: vioristul Dinu lui Nice din Ohaba, naistul I. Mihu, zis Muscalagiu din Valea cu Apă, vioristul Ghiocel din Valea cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga, bateria și un repertoriu cu multe melodii gorjenești, tradiționale, dar și cu unele cântece de petrecere din alte zone folclorice
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
manual. În centrul atenției înregistrărilor cercetătorului s-a aflat lăutarul Niculae Zlătaru. Brăiloiu a înregistrat cu formația lui Zlătaru cântecele: „Of, dor, dor, dor”, „Bună-i brânza”, „Ionele, puiule”, „Cântecul Popii Runcanu”, „Sârba lui Dincă Schileru”, „Cântecul Popii Mischie”, „Șapte văi și-o vale-adâncă”, „Ce n-a lăsat Dumnezeu” și cunoscuta „Sârba lui Zlătaru”. Convins de valoarea și autenticitatea muzicii lăutărești de la Runcu, Constantin Brăiloiu i-a sfătuit pe lăutari să cânte la București, la una din cârciumile din spatele Gării de Nord, loc
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
Gheorghe” și „La nuntă la Vijulan” (Cântecul lui Matei Vlădoiu). Fratele său cel mai mic, Ion Piper (n. 1881 - d. 1938), a cântat mai apoi cu soția sa, Ioana Piper (n. 1893 - d. 1962), cea mai bună solistă vocală de pe Valea Sohodolului și una dintre valoroasele interprete ale folclorului gorjenesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. În vara anului 1930 vine pentru a cerceta zona folclorică Arcani, muzicologul Constantin Brăiloiu. Acesta a ascultat-o pe Ioana Piper cântând, invitând
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
Cea mai bogată zonă din Gorj din punct de vedere muzical este cea a teritoriului Tismanei. Situat pe Valea râului Tismana, în nordul județului, orașul este foarte cunoscut mai ales pentru principala sa atracție turistică - Mănăstirea Tismana. La începuturi, au cântat vocal, la vioară și bas, în formații restrânse numeric, numai bărbații, baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]