5,677 matches
-
troian, Cebrion, cel care mâna caii de la carul lui Hector, cade mort din car, cu acrobatica săritură în mare a unui pescuitor de stridii. Imagine maritimă la care putem adăuga o comparație: Patrocles omorându-l pe Testor, căruia i-a înfipt lancea în gură, trăgând apoi de armă ca să-l prăvălească din car, e comparat cu un pescar în al cărui cârlig s-a prins un mare pește. Nu e cu totul imposibil ca aceste două imagini să poată fi atribuite
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cel care conduce caii lui Ahile în luptă, dar, în viața lor zilnică de lângă Troia, îl ajută și într-altfel, având statutul unui intim al eroului. Cu prilejul soliei aheene la Ahile, îi ține acestuia carnea, s-o tranșeze, apoi înfige bucățile în frigare, iar când se așază cu toții la masă, Automedon se află printre ei, alături de musafiri: Odiseu, Aias, Foinix, Eurybatos, crainicul lui Odiseu, și Odios, crainicul lui Aias. Și alături de gazdă și de Patrocles. Momentul e important și solemn
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unde au găsit tabăra părăsită a norvegianului Amundsen, semn că acesta ajunsese primul†††. Din Jurnalul său pe care l-a scris pînă în ultima clipă reiese că decepția micului corp expediționar (cinci persoane) a fost extrem de dureroasă. Cei cinci au înfipt steagul Marii Britanii și s-au fotografiat. Pe drumul de întoarcere spre ultima bază de la care porniseră, pe un ger năprasnic (40°-42° C) și viforniță cumplită, au ajuns pînă la 11 mile de bază unde ar fi putut fi salvați
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
20 m, pe laturile scurte ale căreia sînt plasate cîte o poartă (wicket). Poarta are o formă proprie, total diferită de porțile de la celelate jocuri cu mingea (fotbal sau handbal) sau cu pucul (hochei). Ea se compune din trei stinghii înfipte în pămînt și consolidate printr-o traversă la partea superioară (totul seamănă cu un trident). Jocul se dispută între două echipe compusă fiecare din 11 jucători. Cele două porți sînt apărate de cîte un portar înarmat cu o paletă plată
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Gordon (unicul britanic rămas la post) fusese ucis în palatul guvernatorului de rebelii fanatici și sangvinari ai lui Mohammed el-Kheir, unul dintre locotenenții lui Mahdi, iar soldații și ofițerii egipteni din subordine, masacrați. Capul lui Gordon este adus lui Mahdi, înfipt într-o suliță și apoi depus într-un coș. Prestigiul britanic este terfelit. Gladstone este făcut responsabil de regină (într-o telegramă necifrată, en clair), de presă și de populație. Considerat un martir, lui Gordon i s-au ridicat statui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu există nici un impediment în a considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps în cuvintele în care accentul cădea pe silaba precedentă (lat. fraxinus > frapsin, lat. infixi > înfipse), iar când accentul era pe silaba următoare cs > s (lat. maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a avut loc o evoluție de sens asemănătoare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
figurat actual al cuvântului, folosit mai ales la plural în forma cătușe „obiect format din două inele metalice legate cu un lanț, cu care se imobilizează mâinile sau picioarele arestaților“, se explică prin asemănarea cu ghearele pisicii care prind, se înfig în ceva. În legătură cu această evoluție semantică, este interesant de semnalat că și cuvântul românesc regional mâță, sinonim al lui pisică, are sensul figurat de „ancoră“. lăpuș Cuvântul regional lăpuș, care denumește diverse plante cu frunze late, este înregistrat în DLR
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
consoanei finale verbul a privi și-a schimbat conjugarea: eu privesc, față de eu văd (prevăd). Prefixul pridenumește perceperea, apropierea, ca în a primi. Derivate. Privit, priveală, priveliște. Stejar, cuvânt autohton, analizabil la suprafață în componentele s-tež-ar, cu sensul de stâlp înfipt în pământ sprijinind sau susținând ceva. Rădăcina o întâlnim în forme ca tijă, țeavă, toc (la ușă), iar cu prefixul s-: stog în română și slavă, visl. stakkr „stog de fân”, staki „prăjină, suliță”, lit. stógas „acoperiș”, rom. ștevie, vgr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu prefixul s-: stog în română și slavă, visl. stakkr „stog de fân”, staki „prăjină, suliță”, lit. stógas „acoperiș”, rom. ștevie, vgr. στέγο „a respinge, a rezista, a suporta”. Sufixul -ar adaugă funcția de susținere, de sprijin: rom. steájăr „par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu caii”, rs. stóžar, stóžer „prăjină în stog”, lit. stegerỹs „tijă uscată de plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său ca par sau stâlp rezistent înfipt în pământ. Prin forma steag
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de sprijin: rom. steájăr „par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu caii”, rs. stóžar, stóžer „prăjină în stog”, lit. stegerỹs „tijă uscată de plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său ca par sau stâlp rezistent înfipt în pământ. Prin forma steag s-a realizat ideea de simbol, de direcțional. Cu prefixul pos-a marcat formal ideea de potecă și a se poticni, în sl. stezeá „cărare, drumeag”, alb. shteg „drum”, vgr. στοι̃χος „șir, rând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra istoriei limbii române, Scraba este unul dintre puținii cercetători care au încercat să perceapă această limbă nu ca pe o continuitate a latinei, ci ca pe o limbă aparte, cu rădăcinile sale înfipte în spațiul lingvistic indoeuropean, și chiar mai mult decât atât, în istoria omenirii. Analizând vechimea limbii române, el pornește de la ideea că această limbă este, „în partea ei structurală, o limbă onomatopeică și aglutinantă” (p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întrepătrundere cu romanitatea orientală: limba albaneză, limbile slave, limbile baltice, maghiara sunt expresii individualizate ale mediului comun în care s-a constituit limba română. Cea de a doua treaptă a cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică și aglutinantă, a spațiului euro-afro-asiatic, iar latina aduce în limba română indoeuropenizarea vechiului substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însă mielul nu se mai mânca fript până în ziua Paștelui sau a Sfântului Gheorghe. [...] Carnea de râmător se mânca friptă de toți țăranii [...]; bietul purcel nu se putea găti într-altfel decât fript în frigare de lemn.“ Mielul ori purcelul înfipt în frigare de lemn era rumenit de către greci (și nu numai de către ei!) în exact același mod. Pește la frigare se făcea mai peste tot, fiind probabil cea mai veche tehnică de gătire, practicată de pe vremea pescarilor preistorici; dacă la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
altfel, variante de chebap (Barahartli izgara kofte șiș kebabi și urfa kebab par cele mai apropiate de varianta românească) care folosesc carne tocată (miel sau oaie, dar și în amestec cu vită) și rulată sub forma micilor noștri, ce se înfig apoi în țepușe și se rumenesc la grătar. Apropo, oare nu este cumva obiceiul românesc de a mânca mititeii cu scobitori înfipte într-înșii o reminiscență a vremurilor de demult, când se frigeau în țepușe? Mititei fac și bulgarii (sub
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tocată (miel sau oaie, dar și în amestec cu vită) și rulată sub forma micilor noștri, ce se înfig apoi în țepușe și se rumenesc la grătar. Apropo, oare nu este cumva obiceiul românesc de a mânca mititeii cu scobitori înfipte într-înșii o reminiscență a vremurilor de demult, când se frigeau în țepușe? Mititei fac și bulgarii (sub numele de kebabceta), din carne tocată de vită, porc sau oaie (uneori se pune pui!). De fript, se frig tot pe grătar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
veți forma voi înșivă unul, cel mai demn pe care l-ar putea lumina. Dar care să fie până la urmă obiectele acestor spectacole? Ce va fi arătat acolo? Nimic, dacă vreți. Odată cu libertatea, pretutindeni unde domnește afluența, domnește și bunăstarea. Înfigeți în mijlocul unei piețe un țăruș încununat cu flori, adunați poporul acolo, și veți avea o sărbătoare. Mai mult încă: dați-i pe spectatori în spectacol; făceți-i pe ei înșiși actori; fiecare să se vadă și să se iubească în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus înspre apus, apare un deal înalt, care se întinde spre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l obosească, până să-l poată lua prin surprindere. Dar, când motanul vru să se mai răsucească o dată, se împiedecă de niște vreascuri și râsul se aruncă cu toată greutatea în spinarea lui... Îi apăsă trupul pe pământ și-i înfipse colții adânc în ceafă, care printr-un pufăit furios se transformă în geamăt, iar când vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se stinge încet. Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal se destinde, blana îi străbătută de un fior, apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă: „- Ai să mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e ca pământul, aspru și bolovănos... sperie mintea și cutremură... Vorbește în doi peri, deprins să-și ascundă gândul. Suflet enigmatic, plin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Porțile se deschiseră încet. La castel o întâmpină o femeie înaltă într-un costum Channel albastru, cu părul blond ca mierea, prins într-un coc auster în vârful capului și cu o pereche imensă de ochelari de soare Jackie O înfipți lângă coc. Ce faci? zise ea vioaie. Eu sunt Lorelei. Nieve, care până atunci comunicase cu ea numai prin e-mailuri și care se aștepta la un accent sofisticat, potrivit cu aerul ei șic, fu uimită. Bună, răspunse ea. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
greși major, se poate afirma că bănuțul, este fiul mai mic sau nepotul Marelui Ban...al Craiovei?! 64. Mare rușine, tinere! Te-ai prezentat fără jenă în fața viitorilor socri, beat...de fericire ! 65. Marii stâlpi din beton au fost adânc înfipți în pământ, bătându-i cu un puternic berbec...Merinos ! 66. Numai cei deja beți și snobii pot fi îmbătați ușor, la o beție...de cuvinte ! 68. Oricât ar fi de mare, într-o sufragerie nu încape o Bibliotecă...națională ! 69
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
o lacrimă cât o lume la colțul intersecției pregătită să se rostogolească din gând în gând 28 mai 2011 Cu sufletul pe urmele mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria viață după ani întregi de evadări nereușite se înfigeau maci în ochii mei iar pleopele încercau să tragă cerul sub ele ca să-l ferească de înserare sufletul nu dăduse alarma respiram sacadat doream să emigrez (dincolo de granițele propriilor gânduri) o nouă existență un alt scenariu două trei planuri scrijelite
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie 2011 Noaptea în care am crezut că luna va muri mergeam pe trotuar vânat de propria umbră am văzut un felinar era strâmb se înfipsese în inima lunii mi s-a părut că rana sângera peste calea lactee noaptea aceea avea un aer ciudat nu era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de moarte mi-am spus
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în esență, Și l-am luat pe Shakespeare drept model, Iar nelipsita, dulce chintesență, O scot din romantisme și din el. Mi se incumbă stări contradictorii, Apar cu datorii înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]