4,842 matches
-
voce răgușită: ― Să nu mă înțelegi greșit. N-am nimic cu Melania Lupu și, întîlnind-o în alte circumstanțe, m-aș fi lăudat că sânt unul din admiratorii ei, unul din puținii capabili să-i sesizeze subtilitățile. Deci faptul că mă înfrînge a doua oară mă lasă indiferent. Ambiția mea n-a vizat niciodată aspectele competiționale. Hai să-i arătăm lui cutare că sânt mai deștept decât el! Nu, nu, departe de asta. Azimioară își ridică sprâncenele. " Atunci?" Maiorul surâse chinuit vrând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu... După experiența dezastruoasă a tatei... Vă dați seama... Continuă să vorbească ridicând în slăvi o existență spartană, plină de jertfe și demonstrații de voință. " În fond, reflectă Cristescu, viața unui ins mărunt și egoist cu pofte anemice, ușor de înfrînt." Se îndreptă în scaun și căută ochii bătrânului. ― Există în carnețelul dumneavoastră o indicație: "14 septembrie curent, V. S. manevră murdară. Se va plăti!" Grigore Popa căscă gura. I se simțea răsuflarea grea, neplăcută. ― Nu-mi amintesc... ― Încercați totuși. ― Imposibil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mai călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu Rătăcind, într-un târziu, Am aflat din limbi străine Că bărbatul nu-mi mai vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o cursă atletică de o sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu poate înfrânge... Chiar dacă Ulise iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu am făcut-o. Am înțeles că moartea este indiferentă, că i se ia totul în momentul în care i se dă să ridice o viață. * Dacă ai fi cu adevărat lucid, ai rosti exact cuvintele prin care gândul ar înfrânge moartea. * Inimaginabilul dispreț al celui care, distrugând lumea, s-ar proclama pe sine unic suveran - sau durerea acordată cu arta nebunului, disponibilitatea irațională pentru oricând o mie de alte lumi perfectibile, însă niciodată dragos tea pentru o ființă față de care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
infernul lăuntric. Coborâm prin depresie într-un trecut care nu aparține timpului, un trecut paralel cu trecutul liniar pe care ni-l amintim ca pe un film: prin depresie ne aflăm în repetiție ca pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice cosmos. Depresia poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ca un „rahat într-un ciorap de mătase“, cum îl considera Napoleon pe Talleyrand. * Senzația că divinitatea ne invocă până la rugămintea melodramatică a bețivului care se cere iertat îmi dă fiorul singurătății ignorate. * În 1709, trupele lui Petru cel Mare înfrâng la Poltava armata lui Carol XII al Suediei. Rușii înaintau, pentru prima dată în istorie, pe teritoriul Moldovei, cu gândul de a smulge Bizanțul din ghearele turcilor. Brâncoveanu îi trimite lui Petru cel Mare o scrisoare lingușitoare în care îi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îl primească. Nu, nu, am spus. Nu-l ține doar așa, la distanță. Pune-l la gât, ca să fim siguri că stă bine. În timp ce ea moșmondea la încheietoare, în spate, am încercat să mă gândesc la ceva care să-i înfrângă opoziția. Mi-a spus cineva că azi e ziua ta, am zis. Așa e, Marina, sau tipul și-a bătut joc de mine? — Nu azi, mi-a răspuns Marina. Săptămâna viitoare. — Săptămâna asta, săptămâna viitoare, ce mai contează? E curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebui să-și plătească cititorii, mulți dintre poeții actuali ar rămâne cu bani în buzunar. Mă tem de hoți, de tâlhari și de cei care nu au deschis în viața lor o carte de literatură. În Balcani, comunismul a fost înfrânt. Și nici capitalismul nu se simte prea bine. Orice țel abandonat devine scorbură. E greu să-ți păstrezi calmul, când îți deraiază toate șansele. Bilanț românesc la final de mileniu : N-a fost să fie! Ne agităm uneori precum gândacii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
1876, tunuri de bronz sistem francez și materiale de asediu. Noi, față de superioritatea lor... trebuia să mai înfruntăm în atac și ploaia și terenul alunecos cu suișul în piept. Aveam, însă, în suflet o dorință de nestăvilit de a-i înfrânge. Stăteam în tranșee, sub ploaia cotropitoare ș‟așteptam... așteptam cu ochii țintă spre inamic... Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să potopească!... zise el și se opri pentru o clipă. Pădurarul mai aprinse o țigară, pe care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan Măracineanu, comandantul batalionului 1 din reg. 8 linie. Dar, chiar când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca și Fănuță... Acolo ar fi primit toate răspunsurile, credea ea. Îl văzuse o dată, sau de două ori pe învățător, și îi rămase întipărită în minte statura lui falnică, și privirea blândă și bună din ochii lui. Nu-ș mai putu înfrânge ispita... hotărârea ei, gata luată, dădu pe dinafară, ca laptele în clocot. Și, într-o zi, îl zăpăci cu totul pe bătrân... - Bunicule, vreau la școală... vreau sa învăț și eu ca Fănuță! Bătrânul, când a auzit așa o tărășenie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși îi revăzu privirea în ochiul de geam, din noaptea aceea dinspre Bobotează... Privindu-și dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut de ales, nu mai resimți nimic din ura înverșunată de la început, nici în ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul animal îl privea acum, cu orbitele goale, sfărâmate. Ochii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a devenit evidentă, diplomația franceză a îndemnat guvernul român să se pronunțe pentru Serbia și Grecia. Blondel nu scăpa nici o ocazie pentru a arăta guvernului român riscul la care s-ar expune dacă ar lăsa Serbia și Grecia să fie înfrânte. Referitor la Bulgaria, ddiplomatul francez Pinon arăta, încă din 1911, că nici Regele Carol I ”..nu e dispus să lase Sofia să realizeze ... o Bulgarie mărită ce-ar înăbuși România între două imperii slave”. Blondel avea de luptat, în acest
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
ce pierde. Ca niciodată, omul dinlăuntrul meu, hotărât să riște, începea să răzbată tot mai mult la suprafață. Eram eu însumi frapat de un astfel de miracol, cum numeam starea în care mă aflam; frapat de puterea de a-mi înfrânge slăbiciunea de a nu fi riscat niciodată. O, dacă știam, cu alte cuvinte, să mai și risc...Și cea care mă adusese, poate fără să vrea, pe acest pisc al tentației de a risca, fusese chiar fata pictorului Bogdan. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sa ageră îl făcu să înțeleagă că împotriva acestei arme orice încercare de rezistență era de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu un ochi la galeria aglomerată. Dacă merge, se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plăcerile - rakia, jocul de cărți și femeile - sau ambițiile, deși acestea puteau să Însemne doar o poveste palpitantă sau veselă pe care s-o Împărtășească nevestei. Cel mai bine știa cum să ajusteze pedepsele la caracterul omului și cum să Înfrângă voința. Își pierduse răbdarea când soldatul manevrase cu atâta Încetineală sacii, dar acum avea răbdare. Rămase cu revolverul În palmă și repetă destul de calm comanda, privindu-l pe soldat prin ramele sale de aur. Soldatul plecă până la urmă capul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim pământ, încheie Tapú Tetuanúi, cu credința aceea a lui care nu pălea niciodată. — Nu poți să găsești ceva decât dacă există, observă maestrul sau. Și nu știu dacă există vreo insula destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-am Înfrînt exilul...“ Oare un conducător, un despot luminat, repetînd noaptea În veghea dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere? Ce utopică lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această fată Îmi irită nervii periferici ca o alergie. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ocrotitor, un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el. Era atît de absorbit În plăcerea lui, atît de izolat, ca un făt În uter. Ar fi trebuit să nu-l tulbur. Nu eram În stare să-mi Înfrîng mila și frica. Am Început să mă caut prin buzunare, speram să găsesc niște bani sau o bucată de pîine să-i dau. N-am găsit decît un săpun roz, parfumat. Nu știam ce să fac, cum să-l chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe călugăr pentru lipsa lui de respect și trase sabia din teacă. Susumu era un spadasin bine cunoscut și purtase multe dueluri, dar Tekisui rămase pe loc, cu pensula de scris în mână. Susumu atacă, însă Tekisui, folosind pensula, îl înfrânse din trei mișcări. Nibori, fiul mijlociu, trase sabia și spuse: „Fratele meu e un mare luptător, dar să știi că eu sunt și mai dihai“. Când auzi asta, Tekisui spuse: „Atunci, trebuie să mă pregătesc pe măsură“, și smulse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]