KorAP: Find »[drukola/base=întotdeauna & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...177 178 179 ...1998 >

49,940 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul așezat în fața televizorului. "N-ar fi trebuit, totuși, să-i dau motive de supărare stînd atîta de vorbă cu Mihai... Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
noi doi. Că pe noi ne trimitea directorul școlii acasă; ții minte cum mergeam prin pădure singuri, pe-o pîclă că abia vedeam pe unde călcăm, plîngeam și ne-aminteam cîți lupi au văzut ai noștri pe-acolo... Ne opream întotdeauna la Crucea Vlădeanului și te puneam să te rogi la strămoșul tău să ne apere... începe Ion să rîdă. Oare nu-i noroc să mai fim în viață acum?! Oricum, schimbă el tonul îmi place că mergi la nea Toader

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe care mamă-sa nu l-a rupt niciodată în bătaie, ba mai curînd a știut să-l pedepsească fără să frîngă în sufletul fraged firul veșnic întins între mamă și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în a treia zi. Se consideră că putem rezista trei zile dacă stăm la căldură și avem apă, știu asta din armată. Dacă știi, spune încet profesorul ține pentru tine, nu fă panică. Așa-i, încuviințează Lazăr dumneavoastră ați fost întotdeauna un optimist. Ați călcat mereu apăsat, pe pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile mai spune retrăgîndu-se. Domnilor, vă rog, stați la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește profesorul, pe un ton rugător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile Greciei antice, pînă la glumele de ultimă oră, ori părerile despre vreme, trecînd prin miezul problemelor ce frămîntă literatura contemporană, fata rămîne întotdeauna învăluită în mantia de spirit care-ți impune respect și te obligă, cînd le cunoști, să-i prețuiești opiniile. Un ochi grăbit, o privire de suprafață ar face imediat asemănarea între asistentă și Maria Săteanu, ca între două haine cusute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă tu ai avea treizeci și cinci, patruzeci de ani... Află că-s un tip hotărît! se ridică iarăși în picioare Vlad, deșirîndu-se pe toată lungimea. Știu ce vreau și asta e important. Pariem că de Anul Nou sînt căsătorit? Eu pierd întotdeauna înainte de-a mai paria spune Mihai ridicîndu-se, făcînd un gest de lehamite, apoi pornește spre ieșire. Hai să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr, făcînd un pas spre profesor, atingîndu-i încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi ca întotdeauna, goi de orice expresie, așa cum i-a știut pînă astăzi, cînd vodca și gesturile lui i-au aprins pentru o clipă, îi confirmă, dureros, că e adevărat. Credeam că Theo ți-a spus. Dar dacă n-a făcut-o, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a zis cînd i l-ai dus aseară beat? întreabă Maria vrînd să pară indiferentă. Cine a văzut-o? Era după ușă, probabil dezbrăcată. Nici nu știam că-i însurat. Zău, nu gîndi că-s mai..., mai negru decît sînt. Întotdeauna ai avut o impresie proastă despre mine, dar n-aș vrea să ai și certitudini. "Coca Muraru!" tremură toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În schimb, ai profitat de poziția celui care a vrut să-l crească i-a răspuns ea înțepată. De-atunci, s-au mai vizitat, și-au mai vorbit, dar rar, la ocazii deosebite: sărbători, treceri ale uneia prin orașul celeilalte, întotdeauna însă ca două străine, aproape cu dușmănie. Așa se face că telefonul de ieri a surprins-o. Vino, te rog, cu cursa rapidă, noi te așteptăm. Vreau să lămurim... Ai bilet reținut la agenție... "De ce? Se clatină cumva poziția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-i cunoscut tipul ăsta, Săveanu, că la uzină nu lucrează?!..." Ochii lui Mihai, calmi, îi măsoară pe cei prezenți: figuri cunoscute, dar pe majoritatea îi știe numai unde lucrează: mișcarea de amatori, casa de cultură, biblioteca județeană "Bibliotecarele au întotdeauna ceva specific, poate eleganța spiritului, cizelat în tovărășia cărților" -, o profesoară de istorie Claudia Butnaru, soția secretarului cu probleme economice de la municipiu -, Victor Săveanu, actori, regizori, și cîteva fete, dintre care, una, la trecerea lui sumară în revistă, i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
calității și nicidecum o balanță contabilă. Sîntem aici să apreciem un fapt artistic și nu să controlăm un act de intrare-ieșire. Țin să reafirm, cu toată răspunderea ce-o port, că spectacolul poate ieși la public. În încheiere, așa cum face întotdeauna, președintele își citește părerile notate înainte de începerea discuției, păreri ambigui, cu trimiteri la documentele de partid, dar cu concluzii ferme, exprimate mai înainte de inspector. Se hotărăște, deci, ieșirea la public, în această formă, mîine seară. Cu asta... face președintele un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu înțeleg ce caut aici. Doina tace și-și impune tăcerea pînă termină de așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de mîncare. Nu și-ar fi închipuit vreodată că fetița cunoscută la teatru, o savarină în compania unei femei foarte frumoase ""tot frumosu-i mîndru foc / și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și am subliniat cu roșu un vers, care spunea că, pentru un bărbat, cea mai mare comoară este o femeie simțitoare. Am lăsat anume cartea pe masă, pînă i-a atras atenția mamei. "Interesant! mi-a surîs ea superioară, ca întotdeauna, chemîndu-mă să-mi arate că a văzut. În cazul că vrei să pregătești o lucrare despre femeia-soție, pot să-ți recomand ceva trimiteri bibliografice. Una din pildele lui Solomon spune, conform Bibliei: Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-i fiarbă pe cei ce le curtează... O cunoașteți pe femeia de care vorbeam? Mmm... S-ar putea ca-n mai multe case mari să fie cîte un ficus în fața bucătăriei, lîngă fereastra de pe hol; iar casele mari au întotdeauna femei frumoase, senzuale. Hai..., să lăsăm... Ziceai că ai ceva mărunțiș; începem la cinci bani. Nu-i cinstit, v-am zis. Am doar șase lei și cincisprezece bani. Dacă-i pierd, n-am cu ce lua pîine și țigări cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din sat. Și ce să mai vadă? Niște indivizi care vin să mă bea, să-mi poftească soția și să mă bîrfească? Știu că voi fi schimbat; umblu cu alte femei decît nevastă-mea și ăsta-i un argument suficient; întotdeauna, în multe lupte, lovitura decisivă e dată la sex... Dar pînă să mă schimbe, continuu să fiu "gospodarul Săteanu" și asta îi întărîtă pe mulți, o știu. Cît am să fiu eu gospodarul acestui oraș, se bate Săteanu cu degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cererea de intrare în colectiv?! Nea Toadere, nici tatăl dumitale n-a semnat, nici tata... Și cu ce v-ați ales?! Istoria a mers înainte. Împinsă de oameni ca dumneata. Să știi că tot te trăznesc. Sătenii s-au bătut întotdeauna la horă cu Vlădenii de la vreo femeie. Noi de ce să ne batem, nea Toadere? întreabă Mihai calm. Este între noi, cumva, Cristina, șefa magazinului? Să știi, face Săteanu semn cu degetul spre Mihai umblu eu cu femei, dar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Bujoreanu să fie arestat, cînd între Maria și Teofănescu era dragoste. Dar se poartă cu ea... incredibil. Parcă nici nu ar fi a ei... Un ochi din exterior vede esența. Are dreptate Mihai: parcă nici n-ar fi a ei. Întotdeauna a respins-o. Poate că, într-adevăr, nu-i a ei. Ce-ar fi să mă interesez? Da'-i seamănă. "Leit Aglaia." Mă doare capul, încep să amețesc." Nea Toadere, să nu răcești, bre, hai de la fereastră. Îmi place cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd a mers la vila familiei Bujoreanu; profesorul era chemat la București, fata plecase cu Teofănescu... Atunci s-a plămădit Doinița plămădit, Doamne, de ce nu-s mai cult, să găsesc cuvinte mai frumoase?! -, atunci, din cauza mea; așa mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Derain, am o copie color a portretului în biblioteca teatrului. Să vii deseară la spectacol, să-ți restitui banii și să-ți fac cunoștință cu autorul arată el spre programul lăsat fetei -, e un tip de treabă. Zău?! rîde fata întotdeauna? Mai ales cînd, în materie de femei, uită să mai vadă în orice pupăză o privighetoare. Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
2 și a trecut-o pe numele ei. De ce? Naiba știe! Că de iubit n-a iubit-o vreodată; nici n-o cred în stare să iubească copiii. Ba chiar, față de Doinița, a avut o repulsie... Poate c-a bănuit întotdeauna că nu-i este soră bună... Păcate, domnule Teofănescu, păcate strigă bătrîna, înverșunîndu-se să acopere cu vocea sa urletul vîntului. Nu vrei să iei fotografia? Poate scapi dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i... că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îmi repartizează toți incapabilii, toți inadaptații, toate curvele cu dosar la Miliție... Mă întreb chiar dacă cineva este interesat ca treburile să meargă bine, ori vînăm numai salarii mari și ținem de scaune ca să ieșim cu pensii grase. M-am considerat întotdeauna un tip civilizat și i-am tratat pe toți ca fiind asemeni mie. Coca n-a vrut niciodată să mai lase de la ea. Doream s-o ridic deasupra mediului ei. În ultimele zile, am fost mai irascibil, m-am și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un trup fierbinte si umed de transpirație ce nu pare a vrea să-i mai dea drumul. Și pentru prima oară de mulți ani încoace, de pe vremea nopților petrecute sus, pe acoperișul blocului Yanis, cînd instrucția de peste zi se termina întotdeauna cu dulcele chin al iubirii ("să nu îndrăznești să folosești alt cuvînt pentru ceea ce se întîmplă în pat, că riști să maculezi totul"), Mihai nu mai simte că vrea să lase trupul de sub el să respire, rostogolindu-se alături, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]