5,591 matches
-
fiind garantate și protejate de cunoașterea istorică. Tocmai de aceea, "nimic nu poate fi la o nație mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuiește" (Aaron, 1835, p. v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe de o parte și fenomenul puterii politice, pe de altă parte, sunt tot atâtea motive care "ideologizează" inclusiv cunoașterea științifică, până acolo încât, în epistemologia socială "de ultimă generație" se vorbește despre "guvernarea științei", argumentându-se că "(...) misterul ce învăluie știința, în sensul său de concept politic se află mai curând în preocuparea sa cotidiană (i.e. cercetarea), decât în capacitatea sa de a vorbi din partea întregii umanități, într-o modalitate ce transcende diferențele naționale, ca și orice alte bariere culturale
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
au fost doi veri. Celălalt trăiește și acum în Crimeea, iar Nikolai Andreevici, răposatul, a fost om respectabil, cu relații, și patru mii de suflete a avut la timpul lui... Exact, se numea Nikolai Andreevici Pavlișcev. Și, răspunzând, tânărul îl învălui pe domnul atoateștiutor într-o privire atentă și iscoditoare. Acești domni atoateștiutori se întâlnesc uneori, chiar destul de des, într-un anumit mediu social. Ei știu tot, întreaga curiozitate neastâmpărată a minții lor, toate capacitățile se avântă impetuos într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
umeri: mai că nu era singurul care rămăsese pe scaun, restul musafirilor se îngrămădeau împrejurul mesei. Mai târziu toți aveau să afirme că exact din momentul acesta Nastasia Filippovna și-a ieșit din minți. Continua să stea jos și îi învăluia pe toți într-o privire ciudată, mirată, parcă încercând și neputând înțelege cum stau lucrurile. Apoi, brusc, i se adresă prințului și, încruntându-și amenințător sprâncenele, îl privi cu atenție; dar nu dură decât o clipă; poate i s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată la Vera, dădu din mâini spre ea, alungând-o de pe terasă, și chiar, întrecând măsura, bătu din picior. — E nebun? adăugă deodată generăleasa. — Nu, e... — Beat, poate? Nu-i frumoasă societatea în care te învârtești, i-o reteză ea, învăluindu-i cu privirea și pe ceilalți musafiri. Dar ce fată drăguță! Cine-i? — E Vera Lukianovna, fiica acestui Lebedev. — A!... Foarte drăguță. Vreau să fac cunoștință cu ea. Însă Lebedev, care auzise laudele Lizavetei Prokofievna, o târa chiar el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se amestece pe față în această chestiune, cu excepția lui Lebedev, care părea apucat de frisoane. (Ciudat lucru: Lebedev, care era probabil de partea prințului, parcă resimțea acum o anumită satisfacție de familie pentru discursul nepotului său; în orice caz, îi învălui pe toți spectatorii cu o privire care-i trăda mulțumirea.) — După părerea mea, începu prințul cu vocea destul de scăzută, după părerea mea, dumneavoastră, domnule Doktorenko, în tot ce ați spus acum, aveți pe jumătate absolută dreptate, chiar aș zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în genul acesta, dar foarte amuzant. — Ajunge! izbucni deodată, aproape tremurând de mânie, Lizaveta Prokofievna. E timpul să punem capăt acestui galimatias!... Era teribil de tulburată, își ridică amenințător capul și, cu un aer provocator, semeț, fierbinte și nerăbdător, îi învălui pe toți într-o privire scânteietoare, fiind prea puțin probabil că, în clipele acelea, îi deosebea pe prieteni de neprieteni. Era apogeul unei mânii mult timp reținute, dar care în sfârșit se dezlănțuise, când pornirea principală devine lupta imediată, nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrea, o să vezi și singură; poți să fii sigură de asta! Aici m-a calomniat un om rău! Fii liniștită! Spunând acestea, se apropie de Aglaia. Ea își dădu deoparte batista care îi acoperea fața, îi aruncă o privire rapidă, învăluindu-i toată figura speriată, pătrunse sensul cuvintelor lui și deodată izbucni într-un hohot de râs chiar sub ochii lui, un râset atât de vesel, de impetuos, atât de caraghios și molipsitor, încât Adelaida fu prima care nu rezistă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici? întrebă prințul, neliniștit. De cum și-arată soarele marginea, prințe, mă culc; am spus și ăsta-i cuvântul meu de onoare, o să vedeți! strigă Ippolit. Dar... dar... chiar credeți că nu sunt în stare să desfac acest plic? adăugă el, învăluindu-i pe toți cu o privire provocatoare și parcă adresându-li-se tuturor deodată. Prințul băgă de seamă că tremura din tot trupul. — Nimănui dintre noi nu i-a trecut așa ceva prin minte, răspunse prințul pentru toți. Și de ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și asta? se interesară ceilalți. Însă gestul de panică al prințului parcă l-ar fi speriat și pe Ippolit. — Deci... să nu citesc? șopti el cumva temător, cu un surâs strâmb apărut pe buzele vinete. Să nu citesc? bâigui el, învăluind cu privirea toate persoanele, toți ochii și toate chipurile, parcă agățându-se iarăși de toți cu fosta lui expansivitate îndreptată parcă asupra tuturor. Vă e... teamă? se răsuci el iarăși către prinț. — De ce? întrebă acesta, schimbându-se din ce în ce mai mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extremă, aproape nefirească, ce-l susținuse până acum pe Ippolit, ajunsese până la această ultimă limită. În sine, acest băiat de optsprezece ani, secătuit de boală, părea slab ca o frunză tremurătoare, ruptă dintr-un copac; dar, de îndată ce apucă să-i învăluie cu privirea pe cei care-l ascultau - pentru prima oară în decursul ultimei ore -, imediat dezgustul cel mai arogant, cel mai disprețuitor și cel mai jignitor se oglindi în privirea și în zâmbetul lui. Se grăbea cu provocarea. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un scaun și toți se îmbulzeau în jurul lui, toți strigau, toți întrebau. Toți auziseră țăcănitul cocoșului de la pistol și-l vedeau pe omul acela viu, fără măcar o zgârietură. La rândul lui, Ippolit ședea pe scaun, neînțelegând ce se întâmplase, învăluindu-i pe toți cu o privire fără sens. Lebedev și Kolea intrară în fugă chiar în această clipă. — Rateu? întrebau unii — Poate că n-o fi fost încărcat? insinuau alții. — E încărcat! declară Keller, cercetând pistolul. Dar... — Chiar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a fost un spirit luminat și un creștin, un adevărat creștin! spuse deodată prințul. Atunci cum a putut să se supună unei credințe... necreștine? Catolicismul e totuna cu o religie necreștină! adăugă el brusc. Ochii îi străluceau și parcă îi învăluiau pe toți cei prezenți. — Asta-i cam prea de tot, mormăi bătrânelul și se uită cu mirare la Ivan Feodorovici. — De unde și până unde catolicismul este o credință necreștină? întrebă Ivan Petrovici, răsucindu-se pe scaun. Atunci ce este? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
său sunt pierzătoare și că numai partidul conservator are idei sănătoase și oameni capabili de-a da țării organizarea de care are trebuință! Acestea fiind cauzele retragerii d-lui I. Brătianu, înțelegem bine încurcătura ziarului "Romînul", care simte trebuința să învăluie cu laude neauzite majoritatea izbită de moarte de d. Brătianu, cum să acopere cu flori un cadavru. Înțelegem bine amețeala în care se găsesc susțiitorii corupțiunii și ai imoralității cari declarau în ajunul Paștelor că pricep retragerea d-lui Brătianu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cer dările cu execuțiile și schingiurile cele mai cumplite. Perceptorii se preumblă, [î]și caută de interesele lor mai tot anul și nu-și dau niciodată osteneală să urmărească încasarea dărilor regulat, în fiecare trimestru. Guvernul și toți agenții lui, învăluiți și ei de politică, lasă să treacă luni de zile fără ca sa se gândească la încasarea regulată a dărilor. Casa statului găsindu-se de-o dată goală și în neputință de a putea face față cheltuielilor, miniștrii dau ordinile cele mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de focul Dumnezeirii și, văzând acestea, împăratul fu cuprins cu spaimă și zise cătră domnii săi: "Minunată vedere este ceea ce văzum astăzi". Și când zise preotul: "Pentru cei ce umblă pe mare și călătoresc", într-acel ceas văzu împăratul marea învăluită cu valuri mari și groase și corăbiile pățind mult rău și cu cuvintele preotului se alină marea, mulțumind corăbierii lui Dumnezeu. Iată o proză scrisă de mai bine de o sută de ani pe care desigur oricine o va înțelege
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care la rândul ei nu poate fi determinată prin mijloacele științei. Cu toate acestea singura care deține instrumentul cunoașterii În domeniul spiritual este religia. Cunoașterea religioasă așează la temelia ei simbolul care, potrivit gândirii teologice, este un semn material care Învăluie si dezvăluie o prezență spirituală. Potrivit lui Berdiaev ,,cunoașterea simbolică pătrunde evenimentul În tainele vieții divine căci simbolismul presupune abisul vieții dumnezeiești, infinitul ascuns dincolo de tot ceea ce este finit, viața de taină a lui Dumnezeu care nu e supusă puterii de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în defavoarea urmăririi impulsului romantic spre epifanie și spre lumea spiritului (Doreski: 3). Și totuși, la o lectură atentă a operei poetei, se vor evidenția, tocmai pentru că Bishop nu face abuz de ele, sclipiri și reflecții ale tumultului vieții lăuntrice, uneori învăluite în fină auto-ironie, precum în superba vilanelă, "One Art", în care autoarea pare să invite, și să se invite, la practicarea artei de a pierde lucruri, mai întâi banale, deși importante, precum cheile, pentru a putea să suporte pierderi mult
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
punând singur în mișcare țara și guvernul, și care are rădăcini adânci în cultura americană, mit promovat de biografi dedicați și admirativi (au obținut dreptul de a scrie biografia oficială) și de persoane din anturajul președintelui, alimentat de hagiografia care învăluie persoana locatarului șef de la Casa Albă și distorsionează memoria și facultățile critice ale cetățenilor (Edwards III: 1). INAUGURATION Și republica (foarte democratică) americană are nevoie, printre altele, de reprezentări simbolice, de reprezentări fastuoase ale autorității. Instalarea și învestirea președintelui (presidential
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
În trupurile muceni‑ cilor. Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința Îi era mai Înflăcărată, Întrecea În strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scân teía mai tare decât cărbunii. Mucenicul nu simțea vâlvătaia acestui foc material care Îl Învăluia din afară, pentru că Înăuntrul lui ardea focul cel duhovnicesc, cu mult mai Înflăcărat și mai fierbinte decât focul material. Mintea și inima martirilor era la Dumnezeu. Rugăciunea lor către El era neîncetată. Rugându‑se fierbinte Domnului Hristos, uniți cu El
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
unificându-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decât oricând, urmând în genere firul unor „evenimente” - fapte împrumutate adesea cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente într-un spațiu oniric
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precum în cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul franc linear și falsa „absconsitate” și „procedeul de bază” al realizării „cifrului de concrete numite greșit imagini”: ca un golf spitalul te învăluie te primește șerpii singurătății ling pereții ferestrele aerul face bale la gură precum câinele de vânătoare foaia de observație arată drumul stelelor și fiecare duce între degete un termometru ca o ramură de salcie în duminica floriilor mâhnirea e o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Astfel, dialogul global interconfesional poate deveni și dialog intercultural global, ceea ce nu se produce fără reacțiile, uneori violente, ale celor închiși în mentalitatea modernistă, chiar în interiorul bisericilor. Transmoderniștii americani invocă profeția lui W. Blacke: "Războiul săbiilor a dispărut acum, religiile învăluite în întuneric au dispărut și știința (înțelepciunea) suavă domnește". Blacke era un iluminist, însă, și optimismul său nu ne apare mai puțin utopic, cu atât mai mult cu cât nu dispar nici religiile și nici războaiele. Asemenea "profeție" pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în următor roman, Ursitul (1970). Scriere ce oscilează între ficțiune și memorialistică, cartea prezintă un interes deosebit datorită amintirilor din viața literară interbelică, familia Delavrancea, Ionel Teodoreanu, G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu fiind personaje vii, ce populează o narațiune învăluită de discreție și respirând prospețime, mai mult proză autobiografică de atmosferă, cu subtitluri ce evocă romanele englezești ale secolului al XVIII-lea, rezumative și explicative. Ursitul acoperă o perioadă ce începe cu imaginea Iașului în Ajunul Crăciunului 1918 și continuă
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
edificarea unei noi structuri, mai consonantă cu ceea ce a devenit între timp. Altfel spus, aflându-se într-o mai bună „corespondență” cu sine însuși, tot mai multe întrebări faustice îl vizitează și, nu de puține ori, o tristețe deșertică îl învăluie, obligându-l să-și conștientizeze spectrul nepermanenței și al perisabilității ce guvernează suveran lumea și propria ființare. Din fericire, cei mai mulți adulți se vor angaja într-o atitudine ofensivă, de reconstrucție a propriei vieți, prin activarea unor valențe latente (conservate în
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]