12,339 matches
-
ezitări datorate dezechilibrelor dintre drepturile omului și obligațiile sale față de tradițiile familiei și ale comunităților impietează autoritatea statului și a instituțiilor de coordonare și reprezentare. Îndoielile lui S.P. Huntington (1927-2008) față de țările cu religie creștin-ortodoxă, numeroase în Balcanii marcați de "șocul civilizațiilor" din anii 1990, se disipează când schimbăm referențialul. România cuplată cu Bulgaria contribuie cu milioanele lor de emigranți la dezvoltarea Italiei, Spaniei și a altor țări occidentale. Populațiile acestor două țări suportă de peste două decenii, cu stoicism și resemnare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-au accentuat preferințele orășenilor din prima generație de a reveni la țară. Iar creațiile folclorice vor rămâne pentru noi și alți sud-estici, încă multă vreme, izvor de reechilibrare spirituală. Spre deosebire de folclor, literatura și artele culte au trecut printr-un șoc mai prelungit, din care își revin, cum am menționat, îndeosebi artele vizuale și ale spectacolului. Mai greu se regăsesc poeții și scriitorii, afectați de liberalizarea accesului la dosare, comentate în presa cotidiană și de scandal sau în cărți mai elaborate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
numai că depășește adesea resursele financiare, materiale și umane, dar este frânată de conflictele interetnice și religioase dintre ortodocși, catolici și musulmani. De aceea, politologul american Samuel Huntington (1927-2008) afirma că în Balcani s-a produs cel de al treilea "șoc al civilizațiilor", după cel sovieto-afgan dintre 1978- 1989 și cele din Irak și din Afganistan, neîncheiate încă. Adăugăm că în aceste regiuni se confruntă tendințe și forțe ale liberalismului modernității cu renașterea naționalismului și conservatorismului unor vechi tradiții care au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pective nu ține doar de intenția cititorului, ci și de un gest teoretic al lui Benjamin însuși. Este vorba despre felul în care trei discursuri (teologic, politic, epistemologic) devin în unele locuri inconfundabile. În Über einige Motive bei Baudelaire, experiența șocului trimite la motive mesianice tematizate apoi în scrierile de filozofie a istoriei, împreună cu tema „po litică“ a culpabilității. În alt loc, în Das Passagen Werk, teoria cu noașterii și teoria progresului sunt discutate în oglindă; fla neurul este un „asketisches
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
punctul de vedere al textualității constitutive orașului, proiectul „filozofiei prime“ la Benjamin se precizează: este vorba, în acest proiect, despre o scriitură inedită, o descriere care se realizează în forma unui colaj de imagini, fragmente, descrieri și formule ale „experienței șocului“. Orașul este, cum spuneam, nu un obiect constituit, o temă a analizei, ci un montaj literar, care are capacitatea de a fi perceput și înțeles ca imagine dialectică a secolului al XIX-lea. O a treia precauție vizează intenția lecturii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de artă) iese de sub incidența unei priviri totalizatoare sau a „ideologiei“ cunoașterii pentru a ajunge să se manifeste ca atare și să și spună propria poveste. Un caz interesant, la care voi reveni pe larg mai jos, este „trăirea (Erlebnis) șocului“ la Baudelaire, ora șul devenind vizibil ca spațiu saturat de tensiuni. Șocul presu pune, după cum clarifică Benjamin pe urmele lui Freud și Bergson, retragerea involuntară a subiectului din calea stimulilor, această retragere fiind urmată de resituarea sa în orizontul memoriei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pentru a ajunge să se manifeste ca atare și să și spună propria poveste. Un caz interesant, la care voi reveni pe larg mai jos, este „trăirea (Erlebnis) șocului“ la Baudelaire, ora șul devenind vizibil ca spațiu saturat de tensiuni. Șocul presu pune, după cum clarifică Benjamin pe urmele lui Freud și Bergson, retragerea involuntară a subiectului din calea stimulilor, această retragere fiind urmată de resituarea sa în orizontul memoriei colective: în mod corelativ, prin „experiența“ șocului, obiectul iese din timp, pentru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca spațiu saturat de tensiuni. Șocul presu pune, după cum clarifică Benjamin pe urmele lui Freud și Bergson, retragerea involuntară a subiectului din calea stimulilor, această retragere fiind urmată de resituarea sa în orizontul memoriei colective: în mod corelativ, prin „experiența“ șocului, obiectul iese din timp, pentru a fi scufundat în durată. „Miza“ expe rien ței care survine în urma șocului este cea a memoriei care ajunge să cuprindă, deopotrivă, obiectul și subiectul, iar rezultatul ei, orașul, devine o „hyper-realitate“ de consistența umbrei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
involuntară a subiectului din calea stimulilor, această retragere fiind urmată de resituarea sa în orizontul memoriei colective: în mod corelativ, prin „experiența“ șocului, obiectul iese din timp, pentru a fi scufundat în durată. „Miza“ expe rien ței care survine în urma șocului este cea a memoriei care ajunge să cuprindă, deopotrivă, obiectul și subiectul, iar rezultatul ei, orașul, devine o „hyper-realitate“ de consistența umbrei. Orașul lui Benjamin nu este o închipuire, nici o percepție ime diată. El reprezintă o imagine adeverită prin intermediul faptului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reflecție care, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, însoțește esen țial reflecția lui Benjamin despre modernitate. Pe de altă parte, este vorba de necesitatea de a-l aduce în discuție pe Freud. Pe urmele acestuia din urmă, trăirea șocului (Chockerlebnis), element esen țial al esteticii lui Baudelaire, poate fi analizată în relație cu conceptul de experiență (Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
parte, este vorba de necesitatea de a-l aduce în discuție pe Freud. Pe urmele acestuia din urmă, trăirea șocului (Chockerlebnis), element esen țial al esteticii lui Baudelaire, poate fi analizată în relație cu conceptul de experiență (Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Bestandteil der mémoire involontaire kann nur werden, was nicht ausdrüc klich und mit Bewußtsein ist erlebt worden, was dem Subjekt nicht als Erlebnis widerfahren ist.“ Trăirea ia naștere în mă sura în care conștiința „parează“ impresiile care amenință su biectul: șocurile. Apărarea de șoc este originea trăirii și, din acest punct de vedere, ea se diferențiază în mod radical de expe riență, de te zaurizarea involuntară a evenimentelor în memorie (Gedächtnis). Trăirea ține de circumscrierea spațială și temporală a evenimentelor, de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
involontaire kann nur werden, was nicht ausdrüc klich und mit Bewußtsein ist erlebt worden, was dem Subjekt nicht als Erlebnis widerfahren ist.“ Trăirea ia naștere în mă sura în care conștiința „parează“ impresiile care amenință su biectul: șocurile. Apărarea de șoc este originea trăirii și, din acest punct de vedere, ea se diferențiază în mod radical de expe riență, de te zaurizarea involuntară a evenimentelor în memorie (Gedächtnis). Trăirea ține de circumscrierea spațială și temporală a evenimentelor, de „fixarea“ lor în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
stări de lucruri. În ultimă instanță, deosebirea este aceea dintre percepția unui eveniment prin datele sale imediate și povestirea sa, prin modul în care el se recompune continuu în memoria involuntară, colectivă. Poezia lui Baudelaire, arată Benjamin, este una a șocului. Tocmai în acest fapt constă și caracterul ei problematic: „wie lyrische Dichtung in einer Erfahrung fundiert sein könnte, der das Chockerlebnis zur Norm geworden ist.“ Benjamin ana lizează modul în care Baudelaire privește mulțimile orașului, precum și figurile emblematice ale acestuia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în capitolul al treilea, flaneurul. De fiecare dată, poezia este a artistului care, notează Benjamin, se duelează și, înainte de a fi doborât, urlă de spaimă. Interesant este însă faptul că, prin această trăire, Baudelaire descrie o lume aparte, pentru care șocul devine normă: orașul. Experiența urbană, voi încerca să arăt, este tocmai acumularea șocului produs de contactul cu mulțimile, cu tehnica sau cu scriitura jurnalistică. Baudelaire însuși pierde lupta, dar o câștigă un personaj al său, flaneurul, care găsește metoda de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
notează Benjamin, se duelează și, înainte de a fi doborât, urlă de spaimă. Interesant este însă faptul că, prin această trăire, Baudelaire descrie o lume aparte, pentru care șocul devine normă: orașul. Experiența urbană, voi încerca să arăt, este tocmai acumularea șocului produs de contactul cu mulțimile, cu tehnica sau cu scriitura jurnalistică. Baudelaire însuși pierde lupta, dar o câștigă un personaj al său, flaneurul, care găsește metoda de a „tezauriza“ impresiile pe care le lasă trecătorii anonimi: metoda fizionomică. În capitolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reperele experienței prin care flaneurul își mediază raporturile cu labirintul metropolei. Pentru moment, ajunge notarea acestui rezultat important în discuția despre conceptul de experiență: atunci când „obiectul“ ei este modernitatea urbană, experiența devine o structurare și o recunoaștere a persistenței unui șoc, cauzat de întâlnirea cu mulțimile anonime și cu lucrurile care își afișează caracterul de mar fă; astfel, caracterul singular, subiectiv al trăirii se con textualizează ca persistentă percepție colectivă, neintențională a unei lumi, iar șocul își pierde caracterul violent, traumatic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o recunoaștere a persistenței unui șoc, cauzat de întâlnirea cu mulțimile anonime și cu lucrurile care își afișează caracterul de mar fă; astfel, caracterul singular, subiectiv al trăirii se con textualizează ca persistentă percepție colectivă, neintențională a unei lumi, iar șocul își pierde caracterul violent, traumatic, devenind „urmă“ a unui vis. În legătură cu ultimul aspect, Benjamin face, în textul pe care îl analizez, o mențiune importantă: aceea că lucrul, în viziu nea lui Baudelaire, își pierde în modernitate aura (Aura). Conceptul este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu gruppieren streben“. Modernitatea pre supune tocmai distrugerea aurei, prin punerea între paranteze a experienței și reducerea scenariului epistemologic la trăirea șocului. Flaneurul însă este cel care recuperează memoria orașului și salvează exponatele vitrinelor de caracterul lor de marfă. O sumară fenomenologie a acestui personaj, pe care o voi încerca în capitolul al treilea, răspunde de fapt la o întrebare esențială, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
că ea se constituie în relația tensionată cu o lume ostilă ei. Ea nu este un dat, ci rezultatul unei lupte și o distanțare „glo rioasă“ de ispita trăirii, proprie lumii anonime, tehnice a orașului modern. Problema relației dintre trăirea șocului în confruntarea cu lumea urbană și experiența acesteia este pusă de Benjamin, în alte texte, în legătură cu forme concrete ale compor ta mentului cotidian: cum se constituie imaginea unui loc, lucru sau eveniment, astfel încât povestea lor să coexiste cu semnele efemerității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
monument, stradă sau clădire. În acest fel, trăirea flaneurului devine, în mod necesar, experiență. Împletirea trecutului comun cu cel propriu evită, dacă este citită de la primul către ultimul termen, capcana evocării; citită invers, aceeași relație evită capcana subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul „privirii ilustrative“, care saturează de tensiuni obiectul, îi deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se ter mină doar acasă, în intimitatea unui cămin. Necesitatea recitirii leagă, am putea spune, cele două momente. Transpus în cazul „lecturii“ orașului pe care o întreprinde flaneurul, repeti tivitatea este menită a „transforma“ trăirea (Erlebnis) în experiență (Erfahrung). Nu șocul întâlnirii inițiale este cel care dez văluie taina unui anumit loc, ci înscrierea sa „în durata“ memoriei colective și, în același timp, „locuirea“ sa ca labirint al copilăriei. Reluarea traseelor urbane nu are pentru flaneur sensul unei repetitivități oarbe (care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmele lui Brecht, „the terror of the unfamiliar“. Logica lumii urbane este cea a consumului (Benjamin este aici îndatorat, în bună măsură, reflecției marxiste), iar modalitatea ra portării subiectului la această situație este tocmai trăirea (Erlebnis) transpusă liric de Baudelaire. Șocul este primul moment al întâlnirii cu lumea metropolei. Whybrow dă un exemplu din alt spațiu cultural pentru locul pe care îl ocupă fragmentarul, nomadismul în constituirea percepției spațiului urban. Este vorba de filmul lui Wim Wenders Himmel über Berlin (1987
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trasee fragmentare. Orașul se dă, în deplină stranietate, ca mozaic in finit, ireductibil la o unitate prestabilită. În afara oricărei istorii, lipsit de memorie, spațiul urban este străin, mut, incomplet. Asemenea unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune, în urma șocului cotidian și a dispersiei percepției, scenariul unei experiențe (Erfahrung) care face posibilă consistența lumii. Ea aparține însă marginalului, celui pe care mecanismele urbane ale modernizării îl exclud din rândul „învingătorilor“: „One of Benjamin’s principal goals is to give voice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
perceperea ei momentană, abstractă și, prin aceasta, angoasantă, străină. „A da chip“ mișcării, a-i regăsi familiaritatea înseamnă a-i percepe simultan actualitatea și posibilitățile, a o înțelege ca pe o criză a lumii și, concomitent, ca pe salvarea ei. Șocul întâlnirii cu fenomenul mișcării urbane este „depășit“ (aufgehoben) de întâlnirea cu originea ei multiplă. Cu termenii deja discutați în primul capitol, este vorba de surprinderea acestei mișcări într-o imagine dialectică. Textul lui Samuel Weber „«Streets, Squares, Theaters»: A City
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]