6,323 matches
-
că termenii se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a altuia. Lessing generaliza scriind că "orice absurditate, orice contrast între deficiență și realitate este comic"11. J.F. Sulzer desprinde chiar o categorie anume a rizibilului absurd generată de contradicțiile discursurilor și acțiunilor, de ceea ce este neadevărat sau incomplet, de absurda utilizare a sensului unui cuvânt sau de comparația lucrurilor care nu prezintă elemente comparabile.12 Așadar, în cele mai multe cazuri, absurdul receptat conduce la comic. Însă acesta, la rândul său, creat sau nu pornind de la reperarea unei absurdități ca revers al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elemente comparabile.12 Așadar, în cele mai multe cazuri, absurdul receptat conduce la comic. Însă acesta, la rândul său, creat sau nu pornind de la reperarea unei absurdități ca revers al logicului pragmatic sau al simțului comun, poate constitui declicul unei epifanii a absurdului de tip existențial. Un exemplu la îndemână este dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdități ca revers al logicului pragmatic sau al simțului comun, poate constitui declicul unei epifanii a absurdului de tip existențial. Un exemplu la îndemână este dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constitui declicul unei epifanii a absurdului de tip existențial. Un exemplu la îndemână este dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie a artei, presupune o lume structurată [...]. Comedia [...] una diformă, în devenire, pe cale de a fi răsturnată"13. De altfel, dureroasa conștientizare a absurdului n-ar putea fi evidențiată mai bine prin intermediul tragicului, care presupune anularea conflictului prin soluționarea care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor decât tragicul" pentru că "nu oferă nici o ieșire", oglindind perfect chiar insolubilitatea antagonismelor existenței. Suntem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este vizibil sporită în acele ipostaze literare marcate de conlucrare între cele două categorii. Creatori de talia lui Caragiale și Eugen Ionescu au intuit și exploatat, așa cum vom vedea în paginile următoare, chiar acest adaos de expresivitate oferit de comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literare marcate de conlucrare între cele două categorii. Creatori de talia lui Caragiale și Eugen Ionescu au intuit și exploatat, așa cum vom vedea în paginile următoare, chiar acest adaos de expresivitate oferit de comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exploatat, așa cum vom vedea în paginile următoare, chiar acest adaos de expresivitate oferit de comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să identificăm componente ale unei estetici "absurdiste" la Caragiale, pe care să le raportăm la o suprastructură care reflectă dominante
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adaos de expresivitate oferit de comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să identificăm componente ale unei estetici "absurdiste" la Caragiale, pe care să le raportăm la o suprastructură care reflectă dominante ale creației literare aflate sub semnul acestei categorii în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mare tentația de a asocia absurdul cu numele lui Caragiale, mai ales că, la o primă vedere, lucrări precum Căldură mare, Cazul domnului Pawlowsky, Cum se înțeleg țăranii, Flăcău redau, întocmai ca celebra antipiesă ionesciană Cântăreața cheală, un comic al absurdului derivat din surprinderea procesului de degradare a limbajului, devenit ineficient ca instrument de comunicare. Ar fi însă hazardată o încadrare a comediografului român în seria scriitorilor absurdului, la care nu poate fi alăturat din cauza distanței temporale și a deosebirilor de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țăranii, Flăcău redau, întocmai ca celebra antipiesă ionesciană Cântăreața cheală, un comic al absurdului derivat din surprinderea procesului de degradare a limbajului, devenit ineficient ca instrument de comunicare. Ar fi însă hazardată o încadrare a comediografului român în seria scriitorilor absurdului, la care nu poate fi alăturat din cauza distanței temporale și a deosebirilor de concepție estetică și atitudinală. Între lumea imaginată de Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, de pildă, este o distanță enormă rezultată în primul rând din raportarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea critică. Promovarea constantă a nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte a inacceptabilului, elogierea falsului, etc., sunt paradoxuri care, nepercepute ca atare, revelează o lume nu doar absurdă, ci și tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în artă, se ajunge la situațiile aberante din schițele și comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde în primul rând este nu absurditatea situațiilor, ci faptul că sunt percepute ca normale. Astfel, nimeni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Autoritate), și nimeni nu e revoltat în fața demagogiei lui Cațavencu, pe nimeni nu miră că dușmanii de ieri devin peste noapte aliați, sau că senilul dar machiavelicul Dandanache va deveni reprezentantul în parlament al urbei X, etc. Astfel de situații absurde sunt frecvente la Caragiale, dar ele țin, demonstrabil, de inconsistența și absurditatea realității exterioare pe care o oglindește, chiar dacă nu întotdeauna cu fidelitate. Pe de altă parte, deși coloratura spațio-temporală dă relief lumii caragialiene, aceasta transcende astfel de limite, pentru că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că acea fațetă ianusiană a referențialității caragialiene, acea abilitate a textului său de a se referi atât la situații concret istorice, identificabile cu ușurință, cât și la aspecte ce țin de etern-uman, nu se mai regăsește în piesele din teatrul absurdului care adesea nu mai permit identificarea socială a tipurilor și a evenimentelor, transformate în simboluri ale condiției umane. În ciuda acestor aspecte de ruptură cu estetica "absurdului", prin numeroase alte elemente, Caragiale se dovedește a fi un precursor al literaturii absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la aspecte ce țin de etern-uman, nu se mai regăsește în piesele din teatrul absurdului care adesea nu mai permit identificarea socială a tipurilor și a evenimentelor, transformate în simboluri ale condiției umane. În ciuda acestor aspecte de ruptură cu estetica "absurdului", prin numeroase alte elemente, Caragiale se dovedește a fi un precursor al literaturii absurdului, contribuind, așa cum observa I. Constantinescu, "în mod esențial, și prin E. Ionesco, direct, la constituirea conceptului modern de dramă"18. Fără să reluăm argumentația destul de solidă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului care adesea nu mai permit identificarea socială a tipurilor și a evenimentelor, transformate în simboluri ale condiției umane. În ciuda acestor aspecte de ruptură cu estetica "absurdului", prin numeroase alte elemente, Caragiale se dovedește a fi un precursor al literaturii absurdului, contribuind, așa cum observa I. Constantinescu, "în mod esențial, și prin E. Ionesco, direct, la constituirea conceptului modern de dramă"18. Fără să reluăm argumentația destul de solidă din studiul lui I. Constantinescu cu titlul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
direct, la constituirea conceptului modern de dramă"18. Fără să reluăm argumentația destul de solidă din studiul lui I. Constantinescu cu titlul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974), redăm concluziile acestuia, față de care obiectăm în privința tendinței de absolutizare a importanței absurdului în universul estetic al lui Caragiale. Astfel, autorul studiului susține că marele dramaturg: "a văzut absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare: omul alienat, "omul fără calități", "păpușa automată", etc. Mai mult, el și-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a caracterizat propria viziune, folosind chiar termenii "monstruos" , "apocaliptic", "absurd""19. Considerăm totuși că extragerea unor atribute folosite contextual de Caragiale fără nici o intenție de autocaracterizare și investirea cu rolul de pecete definitivă sau unificatoare a viziunii sale, este la fel de "absurdă" și neproductivă. Rezonabil ar fi să punem în balanță toate aspectele care țin de concepția și realizarea artistică în cazul lui Caragiale. De altfel, nu puțini sunt comentatorii 20 care au constatat că acceptarea proporției cumpănite între laturile contradictorii care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
implicit, esența caragialismului este cea mai adecvată soluție, întrucât pune în evidență complexitatea acestora. Pentru a reveni la problematica avută în vedere, reținem din studiul menționat ceea ce pledează în mod justificat pentru configurarea unei rețele de elemente apropiate de literatura absurdului, mai ales dacă acestea se pot conjuga cu observații viabile din lucrări conexe, care pot confirma ipoteza precursoratului caragialian pe tărâmul acestei literaturi. De exemplu, poetica teatrului absurdului, realizată de Romul Munteanu în Farsa tragică, investighează aspecte care se regăsesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în mod justificat pentru configurarea unei rețele de elemente apropiate de literatura absurdului, mai ales dacă acestea se pot conjuga cu observații viabile din lucrări conexe, care pot confirma ipoteza precursoratului caragialian pe tărâmul acestei literaturi. De exemplu, poetica teatrului absurdului, realizată de Romul Munteanu în Farsa tragică, investighează aspecte care se regăsesc punctual printre elementele de modernitate reperate de I. Constantinescu în teatrul lui Caragiale: transformarea formei necirculare a dramei în formă circulară (favorizând crearea intrigii sinusoidale), diminuarea rolului acțiunii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai ales "demolarea" cuvântului, anularea rolului de comunicant și, implicit, modificarea funcției limbajului vorbit în artă21. Toate aceste caracteristici, exemplificabile prin comediile caragialiene, se înscriu pe linia nonaristotelismului asumat într-o manieră foarte asemănătoare cu aceea a scriitorilor de piese absurde din secolul trecut. O eventuală fișă caracterologică a lui Caragiale și respectiv Eugen Ionescu, de pildă, ar include și alte puncte de reper comune: preferința pentru caricatură și grotesc, încercarea de reconsiderare a formelor primare ale teatrului și conștiința inconformismului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
respectiv Eugen Ionescu, de pildă, ar include și alte puncte de reper comune: preferința pentru caricatură și grotesc, încercarea de reconsiderare a formelor primare ale teatrului și conștiința inconformismului, deci apartenența la o linie a iregularului 22. 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian Convingerea că tipologia comediilor lui Caragiale, ca și a celei create de Molière, face concurență stării civile, grupându-se în tipuri delimitate caracterologic și funcțional, a început să fie zdruncinată de studiile celor care au cercetat opera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prefigurat în personajul caragialian. Așa cum observam la începutul capitolului, Caragiale a văzut absurdul lumii sale și, prin anumite aspecte care țin de construcția aparte a personajelor, a profetizat câteva elemente ale devenirii lor ulterioare. Astfel, ca și autorii de farse absurde, dramaturgul român reușește să creioneze sugestiv individul care, după cum a demonstrat G. Marcel, se deosebește de persoană prin faptul că este anonim, "este fără față, într-o anumită măsură insesizabil, eu n-am priză directă asupra lui, el se detașează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]