96,467 matches
-
patru substituții, pentru a obține poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, așezi în loc de iei, murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor Drumul și Fuga, al căror numitor comun este paradoxul zenonian al mișcării, acceptat în prima dintre aceste poezii, dar transgresat în a doua. Din nou, moarea se insinuează în viața cotidiană. Rezultă că, după ce am parcurs etapa trecerii de la local la global în interiorul aceleiași poezii, urmează o a doua etapă, a trecerii de la
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
rupturi dramatice, care să fi afectat omogenitatea filologică a restituirii. Prima etapă, 1962-1967, corespunzătoare primelor 16 volume, este caracterizată de faptul că autorul a supravegheat direct textul, a decis filologic toate detaliile și nu putem decât să convenim și să acceptăm: așa a vrut autorul, așa a apărut textul, așa a fost organizat sumarul. Decizia există, în principiu, și pentru celelalte volume, dar nu mai avem certitudinea că a fost întru totul respectată. Autorul a pregătit totul, după cum suntem încredințați, până la
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
al XIX-lea. L-am cunoscut bine și pe acad. Al. Rosetti, o cu totul altă fire. După cum știți, cei doi nu se înțelegeau deloc. Au fost împăcați, paradoxal, post-mortem în numele Institutului de Lingvistică Rosetti-Iordan. Un lucru poate greu de acceptat pentru ei. Am venit în contact apoi cu lingviști cu o generație mai tineri, precum Marius Sala, Maria Manoliu Manea, Al. Niculescu și alții. În 1984, am fost chemat la Pisa în calitate de românist. M-au tatonat, eu m-am gândit
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
la Pisa în calitate de românist. M-au tatonat, eu m-am gândit și până la urmă nu am putut refuza Universitatea din Pisa, care este una de tradiție seculară, sediul unei renumite școli de excelență cum este Scuola Normale Superiore. Deci am acceptat cu mare drag și de atunci, fac naveta între Roma și Pisa în fiecare săptămână. 3. Ce credeți că s-a schimbat fundamental în cultura română în intervalul 1990-2007? Începând cu anul 1990 e clar că un climat nou s-
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
potențialului uman". Au trimis apoi articolele acelorași reviste în care apăruseră prima oară. Rezultatul a fost pe măsura îndrăznelii experimentului. Numai trei reviste au recunoscut textele, în timp ce opt dintre celelalte nouă articole au fost respinse chiar de redacțiile ce le acceptaseră mai înainte, motivul invocat fiind acela că textele nu corespundeau exigențelor impuse de colectivul redacțional. Prin urmare, aceiași oameni care prima dată acceptaseră un text pe motiv că avea o înaltă ținută teoretică îl respingeau a doua oară pe motiv
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
au recunoscut textele, în timp ce opt dintre celelalte nouă articole au fost respinse chiar de redacțiile ce le acceptaseră mai înainte, motivul invocat fiind acela că textele nu corespundeau exigențelor impuse de colectivul redacțional. Prin urmare, aceiași oameni care prima dată acceptaseră un text pe motiv că avea o înaltă ținută teoretică îl respingeau a doua oară pe motiv că nu întrunea condițiile de calitate și conținut cerute de redacție, cînd de fapt ceea ce atîrnase hotărîtor în balanța refuzului nu fusese conținutul
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
tânăr născut în preajma revoluției din decembrie 1989, judecând cu lipsa de inhibiții a omului deprins cu libertatea de expresie specifică democrației, nu ar putea decât să se mire de lipsa de reacție a celor din generația părinților săi care au acceptat, fără să crâcnească, o asemenea situație, pe cât de absurdă, pe atât de rușinoasă. Pentru logica de azi, asemenea lipsă de reacție la scara unei națiuni pare imposibil de acceptat. În perioada comunistă funcționa însă o altă logică, cea a terorii
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
lipsa de reacție a celor din generația părinților săi care au acceptat, fără să crâcnească, o asemenea situație, pe cât de absurdă, pe atât de rușinoasă. Pentru logica de azi, asemenea lipsă de reacție la scara unei națiuni pare imposibil de acceptat. În perioada comunistă funcționa însă o altă logică, cea a terorii. Regimul comunist a fost impus cu tancurile sovietice, iar primul deceniu din istoria acestuia s-a caracterizat prin suprimarea fizică a fostei elite interbelice și a tuturor adversarilor reali
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
scrisului, pentru "acoperirea intelectuală", pentru adevăr, sinceritate și, nu în ultimul rând, pentru demnitate umană, în cazul său una amară, atitudine consecventă principiilor anunțate încă din 1928: "Am încă prejudecata unei moralități a scrisului în acest sens, că nu-l accept decât în măsura în care caută un adevăr și exprimă o sinceritate". Pe de altă parte, Sebastian se va situa în răspăr și față de "antisentimentalismul" declarat al generației "obosite sufletește"( v. Mircea Vulcănescu, ŤTînăra generațieť). Într-o scrisoare adresată lui Eliade, Mircea Vulcănescu
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
le găsește în sfîrșit lămurite: adulterul profesorului Heidegger cu studenta Hannah Arendt, angajarea nazistă a profesorului, fuga Hannei dintr-o Germanie în care Heidegger, fascinat de politica lui Hitler, își retrage dedicația închinată lui Husserl din Ființă și timp și acceptă să fie rectorul universității din Freiburg în 1933, apoi rolul nefast pe care Elfride Heidegger l-a exercitat asupra soțului, prezența ei intoxicîndu-l cu otrava național-socialismului, noua viață pe care Hannah Arendt o va înnoda în America și celebritatea pe
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
comanditare. Ceea ce ne sporește încrederea: autorul nu este, așadar, un prestator de servicii culturale din cei gata să "conferențieze" compilatoriu, la comandă, oricând, oriunde și despre orice, ci un intelectual cu o problematică, o atitudine și opinii proprii, cărora nu acceptă să le dea expresie decât în fața unui public perceput ca apt pentru acest gen de comunicare foarte personalizat. Care sunt, așadar, "obsesiile" devoalate în aceste patru eseuri? La urma urmelor, constatăm că ele aparțin, conștientizate sau nu, bagajului obsesional al
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
ca o cutie de rezonanță, în acordurile parcă ireale ale muzicii sufite (Gustavo Santaolalla a cîștigat un Oscar cu muzica din Brokeback Mountain anul trecut). Evenimentul are repercusiuni politice, mediatizat imediat, în timp ce soțul trebuie să găsească soluții provizorii și să accepte ospitalitatea indigenilor, ca și intervenția cu mijloace rudimentare a unui medic local pentru a opri hemoragia soției sale. În final, intervenția promtă și brutală a poliției locale, forțată și de mîna lungă a Statelor Unite, conduce la uciderea unuia din fii
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
veni un american de la o Universitate din S.U.A. și veți discuta despre Adam Smith și Hayek și nu ne va deranja nimeni, nu ne va interoga nimeni despre ce chestiuni vorbim noi aici, studenții au râs degajat. Dovadă că au acceptat schimbările în bine produse după decembrie 1989. Problema este că nerăbdarea e mare. - în concluzie, ca să revin la o întrebare aproape obsesivă: cum vedeți viitorul României? - Totuși, am rămas același: pesimist pe termen scurt, optimist pe termen lung. După intrarea
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
pur Caragiale, cu lanțul slăbiciunilor, și cu preferința-i pentru încrengături (ce-a rămas din nostalgia romantică după marile familii...) ne spune Șerban Foarță: "e-ntr-un vechi conflict cu tizul/ Cancelarului de Fier/ un mojic al cărui fler/ nu acceptă, -n preajmă, izul// finului, de alt fason,/ al Gigichii (care-i sora/ Zambilichii, care-i nora/ soru-sii) și-al lui Garson, - // cuscrul străbunicii moapsei/ Tinculinii Gaiduri,/ o nubilă cu cîlți gri/ și pluș alb de-a lungul coapsei." O lectură
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
care să amortizeze tensiunile, a ocheanului prin care, doar inversîndu-l, avea curajul să privească în jur. De fapt maestrul se legase de tînărul în deplină sintonie cu el, capabil să-i secundeze erudiția, superior chiar în mînuirea limbii lui Cicero; acceptase pînă și dezinteresul acestuia pentru poezia lui de dragoste, recunoscînd în sinea lui că mult cîntata Laura era rodul propriei mistificări, al transfigurării, de dragul efectului estetic. Nu-i va da satisfacție lui Giovanni nici cînd, rănit sufletește, acesta îl va
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
dacă pînă acum el se numea Șerban Foarță și folosea modulul sonor și grafic al cuvîntului spre a construi eșafodaje pentru tot ceea ce se întinde incomensurabil între incantație și geometrie, acum, cînd s-a convertit la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot Șerban Foarță și folosește mai departe, cu aceeași precauție aproape chirurgicală, celălalt modul, al culorii, grafic și sonor în aceeași măsură, spre a înălța arhitecturi minuscule în spațiul lor
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Mmeorial
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
niciodată. Există o limită și în administrarea respectului de sine, iar eventuala înscăunare a lui Văcăroiu la Cotroceni ar echivala cu pierderea minimului simț al onoarei. A fi mândru de apartenența la spațiul european, pe de o parte, și a accepta subordonarea față de cineva care întrupează tot ce poate fi mai rușinos într-o națiune înseamnă o formă gravă de schizofrenie. Știu, boala bântuie de mult prin România și face ravagii. Dar acceptarea mioritică, amestecul de fatalitate, indiferență, cinism și fascinație
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
de "înaltă trădare". Valentina Caraion primește și ea o condamnare de 15 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică și confiscarea averii. În 1963, pedeapsa lui Caraion e comutată la 25 de ani muncă silnică. În martie-aprilie 1964, el acceptă să devină informator al Securității (recrutarea o face cpt. Chirilă Scarlat, în camera de anchetă a Penitenciarului Aiud), fiind imediat grațiat de restul pedepsei și pus în libertate. Aceasta după ce redactase angajamentul de colaborator, autobiografia și lista de legături; și
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
în preajma "Revoluției garoafelor" din 1974. Explicând slabul ecou de care s-a bucurat Conchistadorul în Portugalia (spre deosebire de alte țări unde a fost tradus), Almeida Faria spune: "Noi am fost o națiune mare și bogată, care nu a știut niciodată să accepte că este mică. O țară săracă dar cu mentalitate de bogat, cam disproporționată". Iar modul cum a fost receptat romanul în Portugalia "este doar o dovadă în plus că sebastianismul nu a pierit". Am crezut mult timp că am venit
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
sus, de la Penhina (n.Stâncișoara), marea aceasta acoperită de fâșii de ceață. Iau loc în fața acestei priveliști, contemplu această încăpățânată natură egală cu ea însăși și nepăsătoare față de oamenii atât de schimbători. Un soi de pace mă face să mă accept oricine aș fi, așa cum sunt, nimic mai mult. Dacă stau să reflectez, pe dată întrebările revin în galop, mai speriate de inutilitatea lor desăvârșită. Haida-de, îmi spun singur, vezi de te calmează. Ce-ți pasă de deosebirile fizice, observate de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
vorbi de un umor negru, în orice caz de o priveliște suveran ironică, pe măsură ce evadează în absurd și fabulos, o caracteristică a acestor proze de vie gratuitate, trădând un maestru al baghetei. Ca într-un concert, piese de singulară factură acceptă, în continuare, altele de copioasă popularitate, întru dezvăluirea tuturor posibilităților virtuozului. Cel puțin Plecarea generalului este un recital de-a lungul celor patru anotimpuri ale unui clasic nomenclaturist, căruia nici una din notele clasei sale nu-i lipsește, cu mărire până la
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
de creație, de expresie și de exprimare pe care am găsit-o aici. Precum și exercițiul de umilință, nu cea de pe scenă, pe care Marcel Iureș înțelege să-l facă de șapte ani pentru ca Teatrul Act să existe, să funcționeze. A acceptat să stea pe la uși, să aștepte programări pentru audiențe, să facă giumbușlucuri și să zîmbească holywoodian pentru ca să găsească bani, finanțări, susțineri pentru sediu, pentru cheltuielile lunare de întreținere, de lumină, gaz, curent, apă, bani pentru colaboratori. Și așa mai departe
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul, care este o invenție, care este o falsitate. Dar lectorul o acceptă cu tot împachetatul. Așa îl prinzi pe cititor, dacă știi, așa devine verosimil ceea ce nu-i adevărat. Vezi, postmodernismul de-acum rămîne numai cu ficțiunea goală, pe care n-o mai crede nimeni. Eu am propus României lucrurile cele mai
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]