8,266 matches
-
Păi, tocmai asta e. Nu exista nici un indiciu care să-l lege de moartea ei. Și nici acum nu există, cu excepția faptului că, în calitate de director artistic al teatrului, ar fi fost de așteptat ca el să se fi întâlnit cu actrița aspirantă. Dacă adăugăm și declarația lui Violet Tranter cum că-i plăcea să se joace dur în pat și c-o băgase rău în sperieți de vreo câteva ori - ce vreau eu să zic e că nu-i ca și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
auzi! zisei eu. Dar Paul refuză să mai facă vreun comentariu în legătură cu „genul“ lui. În schimb, se apucă din nou s-o vorbească de rău pe Violet; avea aere; se credea mai bună decât toți ceilalți; nu era ea o actriță excelentă, era prea teatrală. Această ultimă observație era insulta bună la toate în lumea actorilor atunci când nu mai aveai ce altceva să critici. — Ai fi vrut ca Tabitha să rămână să o joace pe Hermia? zisei eu, ca să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
loțiune pe față și pe gât. I-am urmărit mișcările lente, atente, modul în care se studia, fără a-și evalua figura, așa cum aș fi făcut eu, ci tratându-și fața ca un alt instrument de care se folosea ca actriță, care necesita întreținere regulată și atenție. Nu o privisem niciodată pe Hazel cu foarte mare atenție, nu o văzusem niciodată așa cum e, ci, mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-i strălucească pielea decât în cine știe ce alt scop estetic, și se întoarse cu fața spre mine, considerând, în mod evident, că-și dusese la sfârșit întreg ritualul de frumusețe. Mi-a venit în minte Judi Dench care, dintre toate actrițele de o frumusețe moderată și cu o față ușor de uitat, reușește, printr-o bravură pură, să convingă publicul că e frumoasă și că are grație. —Shirley era o fată ciudată, zise Hazel gânditoare. Mi s-a părut că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o frumusețe moderată și cu o față ușor de uitat, reușește, printr-o bravură pură, să convingă publicul că e frumoasă și că are grație. —Shirley era o fată ciudată, zise Hazel gânditoare. Mi s-a părut că e o actriță destul de bună, dar cu limite. Din când în când, ieșeam la masă după ore. Locuia imediat după colț, față de unde stăteam eu. Nu era o persoană foarte fericită. Când a dispărut, am fost surprinsă. Vreau să zic că lua foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Shirley Lowell în realitate. Probabil că nici Hazel nu știa. Cum era? întrebai eu, curioasă să văd ce-mi va spune. A, bună, dar nu prea avea întindere, după cum am zis, răspunse Hazel. —Voiam să știu ca persoană, nu ca actriță, zisei eu pe un ton binevoitor. A. Și cu asta Hazel se opri brusc. După ce o mică pauză de gândire, zise: Era de treabă. Te înțelegeai ușor cu ea. Ambițioasă. Presupun că de aceea a avut o aventură cu Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise Hugo, pe un ton serios. Acu ce mai zici? Mă strâmbai. Așa mă bucur că nu sunt actriță. — Și eu, zise Hugo, pe un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja. Mi-era foame, zisei eu, rușinată. Aștept să termini și tu și mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca niciodată, radiind ca un reactor nuclear; atmosfera încărcată de adrenalină o contagiase și pe ea. Era interesant de văzut cât de departe mergeau efectele ei. Mă îndoiam, de exemplu, că ar începe să spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit? zise ea. I-au oferit lui MM postul de director artistic! Nu e genial? Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu e cum credeai tu. Dacă Hazel nu ar fi avut nevoie de Ben la începutul carierei sale, cu atât mai puțin avea nevoie de el acum, când deja își făcuse un nume. Și, din câte se spuneau, era o actriță mult mai bună decât era el regizor. Dar era evident că Ben avusese această fantezie de ani buni. Când își pusese la cale modul în care urma să ajungă director artistic la RCS, își închipuise că o va cuceri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
te zbați fiindcă nu ai destul. Asistenta Harris nu era de acord cu perspectiva asta. —E păcat să vă opriți când atâția oameni au așa probleme, a remarcat ea. Când eram cu... și-a coborât vocea ca să pronunțe numele unei actrițe celebre - și o țâțoasă celebră -, ea a avut, aș putea spune, ceva dificultăți. —Chiar așa? Ochii Amandei au început să sclipească. Sfatul asistentei Harris putea fi luat în considerare sau nu, dar Amanda era mereu gata să asculte povești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
răspundere și observă înspăimântată umbra unui braț, brațul ține neapărat, dar neapărat, domnii mei, un cuțit cu lama lungă, aproape nesfârșită, perdeaua este trasă brusc într-o parte și atunci intervine țipătul, mai mult sau mai puțin real - depinde de actriță, preselecția este întotdeauna dură în astfel de cazuri sau se induce o astfel de concluzie de către cei de la PR -, exact asta trăia și el acum, cu deosebirea esențială că dușul îl făcuse dimineața și nu trăsese nimeni perdeaua pentru a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
despre „Teoria transmigrației spirituale”. O impresie deosebită a produs tânăra prozatoare Patricia Simion (elevă a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina), care a citit din creația-i originală, a recitat poezia „Singurătate” de Iulia Hasdeu și a interpretat, ca o actriță de profesie, monologul Casandrei din trilogia tragică „Orestia” de Eschil. Foarte tinerii poeți câmpineni Andreea Drăgan, Emil Sude și Marian Stoican i-au delectat pe cei prezenți cu lecturi din lirica lor de certă valoare artistică. Evenimentul de cea mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vreau să fac pe nimeni să sufere, adăugă el după un timp. la ce bun ? o greșeală, o slăbiciune de moment atrage după sine o altă suferință. Și tot așa. Uită-te la copilăria mea ! Ștefan susținea că mama lui, actriță de mare succes, Își ratase cariera din cauza tatălui său, care Îi părĂsise când Ștefan avea cinci ani. De aceea, susținea el, se apucase de fumat și de băut Încă de la șaisprezece ani. odată ce discuția apucase pe panta asta știam că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vreau să fac pe nimeni să sufere, adăugă el după un timp. La ce bun ? o greșeală, o slăbiciune de moment atrage după sine o altă suferință. Și tot așa. Uită-te la copilăria mea ! Ștefan susținea că mama lui, actriță de mare succes, își ratase cariera din cauza tatălui său, care îi părăsise când Ștefan avea cinci ani. De aceea, susținea el, se apucase de fumat și de băut încă de la șaisprezece ani. Odată ce discuția apucase pe panta asta știam că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stiu daca ma iubea. Eu nu pot fi rău cu ființă iubita <maya32>: ești sigur? <victor37>: nu sunt sigur <maya32>: cred că te iubea. A așteptat 7 ani. Dar poate nu și-a găsit pe altul <victor37>: o știi pe actrița meg ryan? <maya32>: da <victor37>: semăna foarte mult cu ea. Mai scunda și mai slăbuța. Nu cred că a avut probleme să-și găsească bărbat <maya32>: ți- am spus povestea cu violul <maya32>: mi-ai promis că îmi vei spune
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
călătorie. el este însă un veritabil as al teaser-ului : întîiul capitol POPAS PE AEROPORTUL DIN CAVALCAS Plecarea de la 20 martie — Sosirea la Cavalcas — Un omagiu floral și crinul alb — întîlnire cu doctorul Venceslao Compagnero și cu alte personaje — Regizorul și actrița — Salutări reciproce — La ce poate servi un tablou din școala flamandă — Aperitivul lapas (local) și felul cum se bea — Plecarea la aeroport. mă opresc puțin la acest autor pentru că la ora la care i-am citit acest roman am fost
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. Pe un fotoliu se găsea un morman de cărți, cele mai multe nemțești, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da! oftă Otilia. Câteodată îmi vine sa țip, și atuncea mă răzbun pe pian. Știi că m-am înscris la Conservator, dar nu sunt încă bine hotărâtă. Aș fi vrut sa urmez mai degrabă clasa de dramă. Dramă! Sa fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridică în picioare pe banca din chioșc și, întinzînd mâinile, declamă cavernos: Voi sunteți urmașii Romei, niște răi și niște fameni. De
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strălucite. Femeia aceasta m-a pervertit. M-a învățat de mică cu luxul, mă îmbrăca în mătăsuri, se servea de mine ca de o păpușă necesară apariției ei în lume. Mi se pare, așa am auzit, că fusese pe vremuri actriță. Avea pentru mine atenții nu de mamă, ci de mare croitoreasă. În liceu, înspăimîntam pe profesoare prin lux. Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau când vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix. - Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță intreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritulFelix. Otilia! Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
traseul infim, 50 de metri, dintre atelier și magazia cu paturi, întîlnește o pisică. O întoarce cu gheata de trei ori peste cap, dar nu se întîmplă nimic. O mai întoarce o dată. Se îndepărtează mirat. Noaptea plânge. Colecționează fotografii de actrițe, cutii de chibrituri, litografii, absolut tot ce-i cade sub mână. Noaptea, când și când, umflă, din nou, peretele de cîlț al pernei cu lacrimile lui. Dacă nu se întîmplă minuni este fiindcă anul 1930 este unul al crizei. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ochii mei painjeniți albă ca gazul cel alb. In biserică, în locul maicei lui Dumnezeu, eu priveam, prin lacrimile mele amare de amor, pe acel chip drag inimei mele, pe Poesis. Cine era ea? Ce era? Cu ce se ocupa? Actriță de mâna a doua, de la un teatru de mâna a doua, ea juca subrete, deși pasul și atitudinea arătau pe tragediana. Teatrul era într-un suburbiu al orașului, zidit de scânduri în mijlocul unor grupe de arbori cari formau, în complex
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu picioarele-n sus pe canapele, oglinzi întoarse cu sticla spre perete, scoarțe învălătucite, rechizite aruncate una peste alta, și-n stânga, și-n dreapta cabinete de scândură numite garderobe, în care se-mbracă și se spoiesc actori [i] și actrițele. Intrai și eu pe scenă, printre mulțimea cea foitoare de mașiniști cari se-njură unii pe alții, și m-apropiai de una din cabinele de scândură în care știam că se-mbrăca ea. Printre spărturile scîndurei am privit și eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Beethoven... toată opera s-apropie vădit, ca și când ai privi-o cu stecla așezată normal la ochi... ba s-apropie așa încît toată scena ți s-așează-n cap ș-auzi opera urlîrdu-ți în cranul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori, cu actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are - o operă ori o dramă-n el, cu oamenii ei interesanți, cu lumina de lampe, cu {EminescuOpVII 281} pânzele zugrăvite, cu totului tot în capul lui... Un teatru întreg
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Beethoven? toată opera s-apropie vădit, ca și când ai privi cu stecla așezată normal la ochi? ba s-apropie așa încît toată scena ți s-așază-n cap ș-auzi opera urlîndu-ți în craniul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori și actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are o operă ori o dramă, cu oamenii ei costumați, cu lumina de lampe, cu pânzările zugrăvite, cu tot, în capul lui... Un teatru întreg la care sufletul lui, ghemuit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]