12,537 matches
-
comparabilă din punct de vedere electoral cu ceea ce s-a petrecut În Franța În 2002, cu Le Pen). Mobilizarea În favoarea lui Iliescu, revenit la putere ca președinte al republicii, după ce petrecuse patru ani În opoziție, ales grație votului primit de la adversarii săi, trebuia să Însemne sfârșitul «tranziției democratice» și consacrarea unei «clase politice» divizate mai mult pe seama instrumentelor și profiturilor politice, decat a principiilor ideologice (dreapta/stânga). Pe masura ce spațiul politic a devenit mai structurat și instituțiile culturale mai autonome, GDS-ul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
reprezentanții proletcultismului, acuzîndu-i că propovăduiesc neparticiparea maselor muncitoare la programele de instruire și alfabetizare În care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul lor În fond, animați și unii și ceilalți de resentimente antiintelectualiste, ca și propria incapacitate de a se sustrage ambiguității. Aceasta va constitui una dintre problemele pe care socialismul de stat nu va fi capabil s-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Hitler la putere, urmată de altele (la Paris În 1937, Congresul pentru libertatea culturii, care a servit drept model organizației după război). „Ce optimism nemaipomenit la acest Congres! Poți fi satisfăcut de tot și de nimic; poți dobori vesel un adversar constituit din totalitatea secolelor umane; a crede că arta În totalitate a fost pînă azi o prostie, o formă de aservire, de dezordine, și nici un strigăt uman nu a fost auzit pînă la Soviete. Atîtea arte diferite, născute În epoci
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
aproape trei decenii. Deși nesemnate ori semnate cu foarte numeroase pseudonime ocazionale, articolele sale erau recunoscute și apreciate pentru siguranța și eleganța stilului. Membru în comitetul de conducere al Societății Presei, a ajuns în mai multe rânduri președinte al ei. Adversar al junimiștilor, L. a trecut în 1884 în gruparea politică a acestora. Fără să fi fost vreodată om politic influent, el a susținut constant și cu eficiență campaniile și ideologia Junimii, cu deosebire în paginile „Constituționalului”. De altfel, între 1888
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
de a colabora [...], iar nu ca un calvar al profesiunii”. Poezie semnează Eusebiu Camilar și George Dumitrescu, proză, Doru Belimace și din nou sectorul criticii și al opiniilor este cel remarcabil. Alăturați îndrăzneț în pagină sub genericul Literatura de avangardă, adversarii E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu exprimă succinte opinii, parțial convergente; cel dintâi subliniază că susținerea sa pentru estetica și dinamica inovatoare din „toate mișcările literare de după război” respectă principiul teoretic al diferențierii, fără să însemne și recunoașterea valabilității lor, cu
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
idealitate (instaurată printr-o veritabilă preceptistică a armoniei, pusă în mișcare de faptele Cantacuzinilor care au, toate, atributele solare ale unor apoteotice triumfuri ale binelui), dar și dezordinea (instituită de obicei de abaterile de la precept, de actele aberante produse de adversarii acelorași Cantacuzini, acte ce stârnesc antipatia - un fel de factor omogenizator al întregii cronici - și atrag sancțiunea). În acest fel, narațiunile devin istorisiri morale pe un traseu care duce de la culpă la o pedeapsă adesea anticipată: „Și aceștia o vor
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
tot felul, dă o viață agitată publicației. Într-o rubrică deschisă în 1893, numită Zacherlina, el are izbucniri neelegante față de Al. Vlahuță, C. Dobrogeanu-Gherea, Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa ș.a. Aici, dar și cu orice alt prilej, lovește în vechii lui adversari, Titu Maiorescu și scriitorii de la „Convorbiri literare”. Valoarea operei lui I. L. Caragiale este pusă la îndoială, versurile lui Eminescu sunt și ele comentate sarcastic, deși tot în R.n. apare un necrolog în care imaginea marelui poet este recuperată cu o
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
considera că la români „individul nu e complet detașat de mediu”, că în societate s-ar manifesta spiritul tranzacțional, de compromis. De aici, puținătatea conflictelor. Observațiile acestea sunt însă contrazise, cel puțin în parte, chiar de romanele apărute în epocă. Adversar al sincronismului, deși e un degustător al lui Marcel Proust și André Gide, pe care îi comentează, criticul rămâne un admirator al lui Balzac, Dickens, Tolstoi, al romanului realist, obiectiv. Dacă e să fie căutat scriitorul R., mai mult decât
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
1948, ajunge medic de dispensar. Apoi a fost arestat și condamnat la închisoare, pe motive politice. Apropiat inițial ca orientare politică de Nichifor Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
unor literați care să fi aderat la un program clasicist coerent: noile forme de expresie erau ironizate nu întotdeauna de partizanii clasicismului, ci mai ales de cei ce erau convinși că marile valori sunt păstrate numai în tradiție. Pentru mulți adversari ai schimbărilor, nu numai din literatură ci, în general, din societatea românească, „romantic” și „bonjurist” însemnau același lucru. O dovedește, de pildă, Matei Millo, al cărui personaj din comedia Un poet romantic (1850) e redus la o caricatură a unui
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
XIX-lea: pe de o parte, Heliade, susținător al preluării masive din literatura universală, ceea ce „prelungea concepția universală a secolului al XVIII-lea”, întemeindu-se pe tradiționalele teorii literare ale clasicismului; pe de altă parte, Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo, adversari ai imitației, aderând astfel la „concepția romantică a timpului”. Cu alte cuvinte, concepția lui Marmontel contra celei a lui Herder, opoziție explicată prin evoluția mai lentă a societății românești, prin faza de trecere, prelungită până la realizarea unor relații mai strânse
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
o temeinic argumentată pledoarie, procesul de reconsiderare și reabilitare a lecției maioresciene, R. va continua să închine multe pagini marelui predecesor, privitoare la cele mai diverse aspecte ale personalității și operei acestuia: jurnalul, doctoratul, izvoarele filosofice etc., polemizând totodată cu adversarii sau comentatorii criticului de pe pozițiile unei obiectivități câteodată cam rigide, dar niciodată lipsită de argumente și de seriozitate. Mult mai eteroclit este volumul din 1981, care cuprinde, completat, un studiu mai vechi, Eminescu și Schopenhauer (1966). Este avansată aici ideea
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
Răspunsul Administrației Bush la „perceputul pacifism” european este „hai să fim realiști”. Într-o țară În care majoritatea oamenilor cred În „ochi pentru ochi”, nu este surprinzător că politica externă americană se bazează pe criterii diferite de a trata cu adversarii. Soluția americană combină paternalismul de modă veche cu mâna-forte. Ne răsplătim prietenii și ne pedepsim inamicii. Pentru a Înțelege cu adevărat rădăcinile politicii externe americane, europenii trebuie să aprecieze obsesia generală a americanilor În privința autonomiei. Pentru țara noastră, mărginită de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de Casa Albă, spunea că Guvernul Statelor Unite ale Americii Își va menține capacitatea militară necesară pentru a se asigura că nici un alt stat nu Își poate impune voința asupra Americii sau a aliaților săi și va descuraja sau chiar va Împiedica orice adversar potențial de la Încercarea de a-și mări capacitățile militare pentru a le provoca pe ale noastre 18. La o ceremonie de absolvire la Academia Militară a Statelor Unite ale Americii, de la West Point, În iunie 2002, președintele Bush a subliniat ca „America deține
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Casei Albe În perioada ulterioară evenimentelor de la 11 septembrie este neechivocă În această privință. În de pe acum faimoasa directivă din septembrie 2002 referitoare la securitatea națională, administrația Bush a arătat că „pentru a Împiedica sau preveni... acțiuni ostile ale adversarilor noștri, Statele Unite ale Americii vor acționa, dacă este necesar, În mod preventiv”22. Îngrijorați că teroriștii ar putea intra În posesia armelor de distrugere În masă și ar putea lovi acolo unde vor, Guvernul Statelor Unite ale Americii a spus că nu are
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și astfel se reproduce inclusiv agresivitatea. Luptele dintre membrii unei specii au însă serioase efecte negative asupra speciei în cauză, micșorând drastic efectivul ei. De aceea, la multe animale, instinctul agresivității este dublat de unul ce inhibă distrugerea totală a adversarului. Tensiunea dintre agresivitate și oprirea ei se rezolvă prin comportamentul agresiv ritualizat, în care, atunci când în desfășurarea luptei (în particular între masculi) apare evidentă superioritatea unuia, adversarul învins dă semne că se recunoaște ca atare și părăsește scena, iar câștigătorul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
multe animale, instinctul agresivității este dublat de unul ce inhibă distrugerea totală a adversarului. Tensiunea dintre agresivitate și oprirea ei se rezolvă prin comportamentul agresiv ritualizat, în care, atunci când în desfășurarea luptei (în particular între masculi) apare evidentă superioritatea unuia, adversarul învins dă semne că se recunoaște ca atare și părăsește scena, iar câștigătorul, deși și-ar putea distruge oponentul, se oprește și el. Nu toate animalele au dezvoltat însă asemenea mecanisme, ci doar acelea pentru care pericolul de distrugere conspecifică
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
un echipament natural capabil de frecvente răniri grave sau mortale, ei nu au ajuns nici la mecanisme care să controleze agresivitatea. Iată de ce, o dată cu inventarea armelor - și mai ales a acelora ce au capacitatea de a omorî la distanță, când adversarul nu poate induce milă și reținere -, la oameni a crescut violența conspecifică. Desigur, etologii și sociobiologii recunosc că există factori sociali și culturali care îngrădesc instinctul agresivității, dar ei subliniază că la om lipsește condiția inhibativă înnăscută în a-l
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
jocurilor pe calculator, care cuprind din plin și violență. Subiecții în acest caz nu doar privesc scene de agresivitate, ci le produc ei înșiși, angajează eforturi și abilități mentale, participă intens motivațional și afectiv, se bucură de victorii în nimicirea adversarilor. Nu e greu de înțeles că în acest mod apetitul agresional se incrustează mult mai pronunțat și în sistemul cognitiv-emoțional. Și, cu toate că, acestea fiind acțiuni doar pe plan virtual, probabil își spune cuvântul și efectul de catharsis, hotărâtoare sunt consecințele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de ostilitate, formularea intențiilor și mijloacelor de răspunsuri agresive. Declanșarea efectivă a procedurilor agresive depinde de felul în care indivizii interpretează situația în care intră și de estimarea mai deliberată sau aproape spontană a factorilor restrictivi (capacitățile de ripostă ale adversarului, prezența poliției etc.). Săgețile din schemă indică raporturile de determinare, dintre care cele cu dublu sens, introduse de mine (între variabilele de situație și de personalitate și între tipuri de procese), arată condiționarea reciprocă. Respectiva condiționare funcționează și în timp
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
indiferent dacă partenerul pierde sau câștigă. O anume strategie dintre cele trei se practică în funcție de natura activității (la un concurs de înot individual, doar unul poate să câștige, competiția este inevitabilă, în timp ce, într-o echipă de fotbal, pentru a învinge adversarul, în interiorul echipei e nevoie de cooperare), dar și de orientarea axiologică individuală și de grup dată de valorile culturale induse prin socializare. Studii experimentale au dovedit, de pildă, că, încă de mici, dincolo de natura sarcinii, copiii nord-americani apar mult mai
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
produs temeiuri deosebite în sprijinul supoziției sale, dar L. a fost acceptat în această postură printr-un soi de consens, de mai mulți cercetători (C. Giurescu, Dimitrie Onciul, Sextil Pușcariu, C. C. Giurescu, N. Cartojan). Ipoteza s-a instalat (ultimul ei adversar însemnat a fost P. P. Panaitescu, în tratatul academic de istorie a literaturii române), astăzi atribuirea este de circulație aproape generală, deși oponenții (unul dintre ei, Ion I. Ionașcu, propunând chiar un „contracandidat”, pe Dumitrașcu Dumbravici) n-au lipsit. După cum
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
arate că, de fapt, cealaltă parte este responsabilă de escaladarea conflictului. Tehnica ingrațierii (flatarea oponentului). După Jones și Wortman (1973), ingrațierea reprezintă „o clasă de comportamente strategice ilicite desemnate a influența anumite aspecte bine definite în ceea ce-l privește pe adversar, aspecte privitoare la atractivitatea unor calități personale” (apud Rubin, Pruitt, Kim, 1994). Alex Mucchielli (2002) observă că orice compliment, orice laudă îl poziționează pe autorul lor în ipostaza implicită de a recunoaște valoarea celuilalt. Flatarea dă astfel naștere unei identități
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
noastre, acea persoană tinde să devină importantă pentru noi. • Există însă și tactici mai subtile, un adevărat cal troian al elaborării conflictului, ce presupun găsirea unei modalități de a crea confuzie (Porter) prin introducerea unei ruperi de ritm în tempoul adversarului, rupere de ritm care poate genera un decalaj de aplicare a structurilor acționale. Astfel, fiind în contratimp cu tempoul adversarului, vorbind - spre exemplu - rar când el se grăbește, îi inducem acestuia o rupere de ritm care atrage după sine distragerea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
elaborării conflictului, ce presupun găsirea unei modalități de a crea confuzie (Porter) prin introducerea unei ruperi de ritm în tempoul adversarului, rupere de ritm care poate genera un decalaj de aplicare a structurilor acționale. Astfel, fiind în contratimp cu tempoul adversarului, vorbind - spre exemplu - rar când el se grăbește, îi inducem acestuia o rupere de ritm care atrage după sine distragerea atenției. Distragerea atenției presupune însă și o coordonată socială, în sensul că acțiunile noastre pot să fie susținute de către ceilalți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]