6,798 matches
-
Pentru că te rog", zise el serios, uitîndu-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam constrângerea atracției. Dar, de fapt, lui Dinu îi făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur, să le privească. Asta ne-a apropiat și mai mult. 11 În spatele biroului la care lucra Moașa se afla un afiș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dîndu-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. ― Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mama se uita la picioarele desfăcute ale fetei și țipa fără să se poată stăpâni. În toate serile mame ca aceasta urlau astfel, cu un aer abstract, în fața unor pântece descoperite, purtând toate semnele morții, în toate serile brațe se agățau de brațele lui Rieux, cuvinte inutile, promisiuni și plânsete se amestecau iute, în toate serile clopoțelul ambulanței dezlănțuia crize la fel de zadarnice ca orice durere. Și la capătul acestor lungi vizite, în seri mereu asemănătoare, Rieux nu putea să spere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dacă nu murea între timp, de sfârșitul nenorocirilor. Rieux a trebuit să convină în acest punct că aici era ceva adevărat, dar, cu toate astea, că era vorba de un adevăr puțin prea general. LA UN MOMENT DAT, RAMBERT SE AGĂȚASE DE O SPERANȚĂ. PRIMISE DE LA PREFECTURĂ UN FORMULAR ÎN ALB, ȘI ÎL RUGAU SĂ-L COMPLETEZE CU EXACTITATE. FORMULARUL SE INTERESA DE IDENTITATEA LUI, DE SITUAȚIA LUI DE FAMILIE, DE VENITURILE VECHI ȘI ACTUALE ȘI DE CEEA CE SE NUMEA UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
umeri pentru sine, în întuneric. Nu știu, zău. Dar dumneata de unde știi ? \ O, face celălalt fără să se turbure, eu am puține lucruri de aflat. Doctorul se oprește și, în urma lui, piciorul lui Tarrou alunecă pe o treaptă. Tarrou se agață cu mâna de umărul lui Rieux. Crezi că știi totul despre viață ? îl întreabă acesta. Răspunsul a venit din întuneric, adus de aceeași voce liniștită : \ Da. CÂND AU IEȘIT ÎN STRADĂ, AU VĂZUT CĂ ERA DESTUL DE TÂRZIU, POATE ORA UNSPREZECE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
băga ca s-o fac să înceteze. Tarrou se lovi peste frunte, parcă iluminat de un adevăr neașteptat: Ah ! e adevărat, uitam că de n-ar fi asta v-ar aresta. Cottard a avut o tresărire puternică și s-a agățat de scaun ca și cum s-ar fi sprijinit să nu cadă. Rieux încetase să mai scrie și îl privea cu un aer serios și interesat. Cine v-a spus asta ? a strigat rentierul. Tarrou părea surprins și a spus : Păi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec de ură și de speranță stupidă. Acesta era, în orice caz, genul de evidență sau temeri care mențineau în cetățenii noștri sentimentul exilului și al despărțirii. În această privință, naratorul știe foarte bine cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că nu, iar bătrâna a spus din nou că asta era prin urmare pricina. Trebuie s-o revedeți, aveți dreptate. Dacă nu, ce v-ar rămâne ? Restul timpului, Rambert se învârtea între cele patru ziduri goale și văruite, mângâind evantaiele agățate pe pereți sau numărând ciucurii care împodobeau fața de masă. Seara, tinerii se întorceau acasă. Nu vorbeau mult, sau dacă vorbeau o făceau numai ca să spună că nu era încă momentul. După masă, Marcel cânta din chitară și beau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit de oboseală și de dezgust. Când i-a redeschis din nou, a dat cu ochii, alături de el, de Tarrou. \ Trebuie să plec de-aici, a spus Rieux. Nu pot să-i mai suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu exista concediu pentru bolnavi. În frumoasa lumină transparentă care se lăsa peste oraș, se înălțau vechile mirosuri de carne friptă și de alcool cu anason. În jurul doctorului, chipuri hilare se răsturnau de bucurie spre cer. Bărbați și femei se agățau unii de alții, cu obrazul aprins, cu toată enervarea și strigătul dorinței. Da, ciuma încetase o dată cu teroarea și aceste brațe care se înlănțuiau mărturiseau într-adevăr că ea însemna exil și despărțire în sensul adânc al cuvântului. Pentru întâia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trecut 36 de ani de când nu ne-am văzut. Printre altele mi-a dăruit și un superb trandafir alb - cu semnificație aparte, iar eu i-am dăruit o figurină din porțelan, reprezentând un cerb carpatin viguros - de coarnele căruia am agățat textul următor: „Sunt cerbul carpatin, coborât din țancurile munților să luminez și să învăț semenii să 22 trăiască frumos prin lumina cărții! M-au prigonit și persecutat invidioșii și lacheii regimului comunist, dar am satisfacția că, chiar în condiții vitrege
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Universității erau etichetați golani, iar Iliescu mulțumește minerilor care au devastat instituțiile statului, săvârșind crime abominabile. Căpitanul Cartas cere nepotului să reliefeze în carte “adevărul dezastruos întreținut de comuniștii de la putere care navighează de la stânga la dreapta și invers, se agață de putere, făcând politică proastă și afaceri murdare. Ei, ca politicieni, fac parte din armata dracului.. Cât privește condamnarea comunismului după raportul Comisiei Tismăneanu, evidențiază faptul că nu reiese în totul ce am trăit în anii comunismului, dar “e o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Omul, orice i s-ar întâmpla, nu trebuie să-și plece capul în fața vieții, în fața unor accidente nefericite, ci trebuie să se ia de piept cu viața, să se îndârjească, să-și remobilizeze toate resursele de care dispune, să se agațe de creasta valului și să fie atent la ce va face în continuare. Dragul meu necăjit, mă adresam celui în cauză, trebuie să iei taurul de coarne și să-l supui voinței tale de neînfrânt și astfel treci peste necaz
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a cucerit și l-am rugat să mi-o trimită, menționând că și eu vorbesc de această temă, dar în felul meu. Din informațiile transmise aflu că în Libia Gaddafi nu vrea să renunțe la putere (care tiran nu se agață cu disperare de puterea discreționară pe care au obținut-o și se folosește de ea, spre faima lor și a familiei?). Numărul victimelor sporește în raport cu gradul de împotrivire a opozanților. De asemeni, se vorbește despre cea mai puternică erupție vulcanică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bună regulă și să-i facă semn să treacă. Era un bărbat între două vârste, cu burtă, îmbrăcat în niște blugi care nu-i veneau bine și un tricou simplu sub hanoracul militar de culoare verde. Avea o mitralieră M16 agățată de umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
într-un BMW negru, schimbă banda odată cu el, rămânând exact în coada sa. Kishon semnaliză încă o dată, schimbând din nou banda, de data asta alegând-o pe cea din exterior, cea mai lentă. Dar BMW-ul stătea lipit de el, agățat de coada lui. Kishon apăsă pe claxon, cerându-i șoferului să mărească distanța. Dar efectul fu invers. Simți cum BMW-ul îi atinge bara de protecție din spate. Kishon claxonă din nou. Încetinește. Acum BMW-ul îl izbi din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fac în așa fel încât președintele să fie reales în noiembrie. Un tratat de pace în Ierusalim ar transforma asta într-un lucru sigur. Nu sunt multe șanse de felul ăsta în politică, așa că dacă prinzi una, trebuie să te agăți de ea. În al doilea rând, pacea în Orientul Mijlociu îi asigură președintelui un loc în istorie. Reușește acolo unde toți ceilalți au eșuat. Și asta îmi place. Îmi place mult. Maggie zâmbea în ciuda posturii în care se afla. În domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
recepție, dar nu părea să fie deranjat de asta. — Probabil a plecat devreme, a spus el, cu voce tare acum. După ce dăduse jos toate hainele pe care le purta, era convins că scăpase de orice microfon care ar fi fost agățat de el. Sau de ea. Strigă în ebraică, dar nu primi nici un răspuns. Birourile păreau goale. Cercetară împreună prima încăpere: nu era nimeni acolo. În camera următoare la fel. —La ce oră ne aștepta? întrebă Maggie, încă în șoaptă. —I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele lui se umezi de sudoare și, agățându-se de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șansa ta; forțează-te să o faci. Detașează-te de durere. Închide-te în tine. Încercă să-și aducă aminte la ce se gândea înainte să intre bărbații aceia. Reflecta la ingeniosul nume de cod al tatălui său, Ehud Ramon. Agață-te de gândul ăsta, își spuse; agață-te. Repetă numele pentru sine, chiar în timp ce-și simțea trupul tremurând de durere. Ehud Ramon, Ehud Ramon, Ehud, Ehud, Ehud... Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Detașează-te de durere. Închide-te în tine. Încercă să-și aducă aminte la ce se gândea înainte să intre bărbații aceia. Reflecta la ingeniosul nume de cod al tatălui său, Ehud Ramon. Agață-te de gândul ăsta, își spuse; agață-te. Repetă numele pentru sine, chiar în timp ce-și simțea trupul tremurând de durere. Ehud Ramon, Ehud Ramon, Ehud, Ehud, Ehud... Apoi o amintire ieși la suprafață, una care zăcuse îngropată zeci de ani, amintirea poveștii dinainte de culcare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Tăcu imediat în clipa în care auzi împușcătura. Când se prăbuși, mâna îi rămase strâns înfășurată în jurul tăbliței, agățându-se de ea ca de viața însăși. Capitolul 64 Ierusalim, vineri, 1.44 p.m. Camera îi căzu din mână și se izbi de pământ. Uri se năpusti spre ea, aplecându-se peste trupul ei să vadă unde fusese lovită. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iubește băiatu’, aprobă bătrânul. — Ce vrei să faci cu bietu’ meu copil? îl întrebă doamna Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil că peste câteva minute, de îndată ce termină cu fascistul acela bătrân, se va lua după noi. — Așa crezi? se neliniști doamna Reilly. — Așa îmi imaginez. Părea hotărât să mă aresteze. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care face ca iernile la New Orleans să fie blânde. Mancuso aprecia această blândețe, căci purta doar un tricou și niște pantaloni pescărești, costumul pe care i-l alesese sergentul pentru ziua aceasta. Barba lungă și roșie, care îi stătea agățată cu o sârmă pe după urechi, reușea să-i țină puțin cald la piept. O luase repede din dulap, profitând de faptul că sergentul se uita în altă parte. Agentul Mancuso trase în piept parfumul cu iz de mucegai al stejarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]