25,860 matches
-
dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
tradițională veche a avut loc un program artistic susținut de soliști și dansatori ai ansamblurilor folclorice „Muguri de dor” și „Junii Vlădesei”, autoarea să dea autografe pe cărțile dorite de toată suflarea prezentă. Probabil, de-acolo de Sus, din înălțimile albastre, tatăl copilei pline de har a mângâiat-o pe creștet mândrindu-se cu realizarea ei deosebită... Participând la acest eveniment de execepție mă consider o norocoasă, plecând acasă mult mai bogată sufletește, recomandându-vă cu căldură și dumneavoastră să vă
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
peștera Sfântului Atanasie - cel care a întemeiat prima mânăstire pe Athos - am întâlnit un pustnic român cu care am putut să vorbesc mai mult. Era tânăr - abia împlinise 32 ani - cu părul prins într-o coadă lungă, cu ochi mari, albaștri, foarte slab și mic de statură. Începuse să cânte în fața icoanei de la intrarea în peșteră cu atâta emoție că toți pelerinii au rămas muți. Ochii îi lăcrimau în timp ce cânta, iar vocea tremurândă îi făcea cântarea gravă, dând multă solemnitate momentului
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
mine și care mă chema spre ea numai cu privirea. Pe măsură ce m-apropiam o priveam tot mai curios. Era mică de înălțime - avea 1,62 metri, maximum 1,65 metri, foarte slabă, cu ochii mari, îmbrăcată într-o rochie lungă albastră cu alb cu cusături foarte frumos lucrate, peste care avea o pelerină vișinie, brodată cu fir auriu, elegantă, care-i făcea o ținută maiestoasă. Deși nu-i vedeam nici un rid pe față, după privirea-i hotărâtă, autoritară, părea să aibă
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
în fugă la ea, pentru a o ține să nu cadă când urma să ridic broderia și am rămas țintuit pe loc: femeia care tocmai îmi vorbise era Maica Domnului. Același chip trist, aceiași ochi mari și negri, aceiași rochie albastră cu un pieptar alb și cu cusături fine, aceiași pelerină vișinie cu model auriu pe margini. A fost un moment de iluminare și mi-am adus aminte de vorbele prietenului meu care-mi spunea ” S-o chemi mereu pe Maica
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
teii tăi au înflorit Doar pentru acei îndrăgostiți La umbra destinului Ne așezăm pe banca din parcul regretelor târzii. Braț la braț, mergem... cu pași mărunți pe alei Eu singură cu mine Tu mă însoțești pe drumul împodobit... cu panseluțe albastre. Pe de o parte și de alta a singurătății mele garduri vii... ne înconjoară gândurile sunt amprente niște urme lăsate prin ploaie Picăturile din ochii noștri scaldă Lacrima tristeții cu cea a amărăciunii Mă privești! Te privesc! Ce frumoși suntem
URMA PAŞILOR TĂI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349029_a_350358]
-
se nasc. Am împodobit, cu sora mea, salonul...cu crenguțe de brad, cu beteală, globuri. Am așezat pe masă saloane și portocale pentru colindători și vizitatori. Eram puține în salon: eu...mai era o doamnă care tricota zeci de botoșei: albaștri, roșii și albi...dar și asculta, cu căștile în urechi, colinde...” Vezi, aștia au alt model!...uite, ăștia sunt mai mari!...să fac și cu motocei colorați, la cei albi?”, mai zicea, rupând, uneori, tăcerea. Cu noi adusese și o
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
mai glumea câte unul cu ea!”. “Doamne, ferește, dom’ doctor! Mă lasă Vasile de află că-s stearpă!”. “Dar, ia, recunoaște...câți nu-s făcuți cu Vasile?”întreba câte un rezident tupeist. “Apăi, dom’ doctor...care n-or avut ochii albaștri, ca cerul, nu i-am luat acasă, că zicea că-s făcuți cu păduraru’.” „Dar, tu, femeie, ai avut ceva treabă cu pădurarul sau Vasile-i nebun și gelos?”. „Păi, na...ce să zic...mai luam bani împrumut de la el
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
zicea că-s făcuți cu păduraru’.” „Dar, tu, femeie, ai avut ceva treabă cu pădurarul sau Vasile-i nebun și gelos?”. „Păi, na...ce să zic...mai luam bani împrumut de la el...și lemne...”. „Da, pădurarul, cum are ochii?” “Tăt albaștrii...dar nu ca cerul...ca norii!” Râdeau medicii de nu mai respirau. Însă, după socoteala ei, trecuseră cele 9 luni...și nimeni nu-i făcea nici cezariană, nici nu-i provoca nașterea. Uneori avea niște dureri cumplite...se punea în
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > FEȚELE...CUVINTELOR Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Rostim cuvinte colorate Albastre, verzi sau albe. Multe sunt adevărate Strălucitoare, dalbe. Adeseori le lustruim Cu multe lacuri și cu creme. Cu ele fraze construim Rezolvând chiar și probleme... Sunt cuvinte și modeste, Altele... înzorzonate; Ele ne urcă pe podeste, Sau mint cu absurditate
FEŢELE...CUVINTELOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349046_a_350375]
-
de Ion C.Hiru.( Domnești-Argeș). Teatru 1-“Teatru”, de Ion Constantinescu. (Cluj-Napoca ). 2-“Raiul, prima pe dreapta “, de Cornel Udrea.( Cluj-Napoca). 3-“ Teatru“, de Dumitru Velea.(Petroșani ). 4-“Edenul și infernul unei lumi “, de Ion Nălbitorul.( Rm.Vâlcea). 5-“ Foca albastră“, de Doru Moțoc(Rm.Vâlcea ). Eseu 1-“Pragul de sus “, de Dumitru Velea.(Petroșani ). 2-“Povara lumini “, de Maria Vaida.(Cluj-Napoca ). 3-“Puterea cuvântului “, de Geantă Constantin.( Călimănești). Vor fi premiate câte o carte și autorul ei din fiecare gen
NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349066_a_350395]
-
semnificațiile culorilor, iar dacă cineva ne-ar spune că, de fapt, roșul e ... negru, l-am privi pe respectivul cu mirare. Așadar, să încercăm să descifrăm, cu ochii și sufletul strămoșilor, sensurile mai profunde ce se ascund în albul, negrul, albastrul și roșul mărțișoa �relor de altădată și de acum. Insistăm asupra cromaticii mărțișo �rului deoarece, potri �vit pictorului W. Kandinsky, pro �blema culorilor depășește cu mult domeniul esteticului. Festivalul Mărțișorului de la Iași La Iași, din 2005 încoace, din 24 sau
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CORPURI CEREȘTI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Două corpuri cerești se odihnesc și-apoi... Îmi privesc libertatea o zăresc în nevoi... E o rază albastră ce răsare din noi... Ne spală de patimi pe mine, pe voi. Aș vrea să privesc dar zăresc înainte Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte, Cu litere mici și cerneală albastră Un vis ofilit, ca o floare în glastră. De unde s-
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
Îmi privesc libertatea o zăresc în nevoi... E o rază albastră ce răsare din noi... Ne spală de patimi pe mine, pe voi. Aș vrea să privesc dar zăresc înainte Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte, Cu litere mici și cerneală albastră Un vis ofilit, ca o floare în glastră. De unde s-adun atâta uitare... Ce-nalță lumina, e sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
am coborât ultima treaptă de pe scenă, acestea fiind din lemn, mi-a înțepenit tocul de la pantoful din piciorul drept între două scânduri și am căzut lată, cu fața în jos, chiar în fața juriului. Un bărbat tânăr, înalt, frumos, cu ochi albaștri, îmbrăcat în blugi și un tricou alb vine spre mine să mă ajute să mă ridic. Simt o mână și vocea de bărbat: - Mamă, mamă, ce s-a întâmplat? Deschid ochii și-l văd pe fiul meu care mă ridicase
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
fi într-un așa răi al naturii, ce-ți poate înfățișa o nemărginita libertate, extindere vizuală și de manifestare, cât și frumusețe datorată acestor lucruri, dar și faptului că soarele altfel strălucește, marea cu ale ei ape e altfel, adevărat albastră, mirifica, divin-albastrie în contrast cu roșul soarelui sublim... iar, cu toate acestea însă să nu te poți simți că într-un paradis.. acest lucru lăsând mult de dorit. Așezarea plajei Vadu e mai în nordul tuturor plajilor, după cum află tot mai mulți
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
ceea ce numește francezul: „La fonte de rasse”, adică ”sfârșitul rasei”. N-ați văzut că țarul Nicolae al II-lea avea un copil care suferea de hemofilie? Hemofilia era rezultatul că ei se culcau între ei ca să nu se rupă sângele albastru. Așa se va întâmpla: Le fonte de rase (sfârșitul rasei), fără să ai din partea creștinului informație care să fecundeze. Domnule eu, Dan Puric, nu pot să vă postez adevărul. Sunt doar un „puric” în fața lui Dumnezeu. Eu de asta mă
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
-mă fir cu fir. Răpește-mă ca-n serai Veseli-ne-om colo-n rai Cine te iubește drept Te-așteaptă, o aștept! Dintr-o floare cea aleasă Mândra mea-i, cea mai frumoasă Făuri-vom casa noastră Porumbița mea albastră! Eu ți-s drag, tu dragă mie? Ești narcisul pe câmpie Tu gazela mea te-aștept Să te-apropii de-al meu piept. Elena Buldum foto: internet Referință Bibliografică: Acum... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1288, Anul
ACUM... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349207_a_350536]
-
caldarâmul din fața fabricii, acolo unde coborâseră din trenulețul industrial. Li se spusese să aștepte. Iar ei așteptau, mâncând semințe și învârtindu-și ochii mirați de lumea în care descinseseră. Purtau haine sărăcăcioase și în picioare, toți, fără excepție, teniși. Teniși albaștri noi. - De unde aveți tenișii? i-a întrebat Klesch. - Ce-s ăia, bre? s-a interesat unul, care a catadicsit să-i răspundă. - Tenișii, bă! De-i purtați voi în picioare ... - A, gumeții ăștia? Ni i-au dat, ca să nu venim
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
scuipa foarte îndemânatic, într-un anume loc, unde se strânseseră grămăjoară. Ai fi zis că proceda astfel, pentru ca la plecare, să ia grămăjoara cu dânsul. - Da în Moldova n-aveți profesională? Băiatul ridicase din umerii lui slăbănogi. Avea ochi intens albaștri și sprâncene aproape albe. Pe pomeții obrajilor îi înflorea un început de acnee. Degetele cu care își văra semințele între dinți se prelungeau cu unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
laviță sub nucul imens din curtea casei când am ajuns noi. Era alb de tot la păr și, în pofida zilei călduroase, purta un laibăr de postav negru, cu bumbi de argint și ciorapi de lână în picioare. Ațintise niște ochi albaștri, umezi, asupra noastră din momentul în care se auzise primul lătrat al câinelui său, Waldi. - Waldi, îl potolise el, cu un glas obosit. Iar câinele se liniștise imediat și i se culcase iarăși la picioare. Bătrânul obermaistor știa de venirea
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea Mîini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe coapse Pe spatele gol, arcuit Într-o simfonie adîncă, albastră... Nu știam dacă este noapte sau zi Nu ne aminteam punctele cardinale Flămînde se plimbau pe noi Spirale argintii Ne înconjurau ca niște liane Înlănțuiau Fiecare braț, fiecare picior Apoi ne legau unul de altul În veșnicia unei clipe Spre
CONTOPIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348574_a_349903]
-
a legat destinul oamenilor de acolo cu timpul lui istoric, dar și trupul, și le-a dat construcția robustă a fiindului teluric. Acel templu binecuvântat în care sălășluiește eul așezământului conștiinței lor și i-a unit pentru vecie cu cerul albastru, când senin, când învolburat de norii pe care erau pregătiți să-i înfrunte, când nu se doreau să fie aducători de ploaie. Brâul, acea cingătoare a mijlocului, continua legătura eternă maternală și se meșterea pe lățimea acestuia, împărțind proporțional corpul
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Plouă cu fulgi pricopsiți d-un lung plâns pe umeri de umbră plimbându-se frigul pământul se apără cu unicul hâns acela ce-absoarbe cu sete avrigul Că iarna și toamna nu vor să mai plece din inima mea povară albastră copacii uimiți se scutură rece de floarea lor vie, impură, măiastră. Referință Bibliografică: Ninge cu ploaie / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate
NINGE CU PLOAIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348614_a_349943]
-
infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce an suntem?! Tot acela în care ne-am întors în timp?! - Da, ai dreptate, este
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]