13,186 matches
-
a fi glasuri omenești, care povestesc întâmplări dureroase din vremurile de demult... Indiferent de vreme, mai mult singur, tăcut, meditând, Iorgu zi de zi bătea la porțile cimitirului. În grupul de cerșetori, -oameni sărmani-, cu "domiciliul fix" pe băncile de pe aleea principală, care urcă la Biserică, la intrarea în cimitir, avea și el preferații lui. Sunt oameni cuminți... Nu dau buzna peste tine și nici nu se ceartă între ei. Stau cuminți pe bănci, unii cer cu mâna întinsă alții nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi aducea în minte chipul sfinților din icoanele zugravite în pridvorul mănăstirilor. Zâmbetul ei de mulțumire, parcă îi încălzea sufletul, pentru puținul ce i-l dădea... pentru atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine-i mai vrednic să intre în Împărăția Ta, Doamne ?!” - Eu m-am încumetat să cred că truda mea de o viață, munca mea zi de zi, sunt merite care ar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot mai puțin, și, cu care nu avea nimic în comun. Frământările prin care trecea țara, îl îndepărtau încă și mai mult de lumea aceea. Iar, dupa ce Vasilica s-a prăpădit, pașii îl purtau singuri, zi de zi, pe aleile cimitirului, la mormântul ei să aprindă candela, să ude florile și să se închine. Era în ajunul Sf. Mucenic Dimitrie... Când, se trezi în fața mormântului. Copacii se clătinau încet-încet unduitor. - Sunt toti aici!... murmură el... toti, mama, tata, bunicu, veteranul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
alergat într-un suflet la cimitir la Vasilica, să aprindă candela, să se roage și să fie lângă dânsa măcar câteva clipe la sfârșitul de an... Gerul nu slăbea deloc, ba chiar părea să se învolbureze. Tot drumul până la mormânt, aleile erau înecate de nămeți până la genunchi. A fost greu, dar n-ar fi putut îndura să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Odată cu înserarea ajunse acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun sfetnic. Nu mult după aceea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spre casă Iorgu rememoră, de mai multe ori, tot ce i-a spus călugărul. Se întâmplase ceva cu el, cu sufletul lui, ceva ascuns și dureros... Își pierduse echilibrul sufletesc, apoi, însingurarea în care se întemnițase îi pusese stăpânire pe Aleea era largă și foarte lungă, plină de-o parte și de alta cu flori și verdeață. Fără voia lui, picioarele îl duse într-un suflet spre poartă. In acelaș timp, clopotele bătură de sfârșit de slujbă. In fața porții, Vasilica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
venit iama și-n cimitir... O iamă cu zăpadă puțină. Timpul era frumos, aer curat și rece, cer senin, soare cu vânt înghețat. Bătrânul Iorgu sprijinit în baston, șontâcșontâc, ca în fiecare zi a venit la Vasilica la mormânt. Pe aleile cimitirului, frunzele moarte foșneau înghețate sub pașii lui. Soarele strălucea palid și vântul iute și rece mușca obrajii. În genunchi pe marginea mormântului, asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întunericul de afară... - Uite-i, cum vin!... Si blocul din fată... cum vine!... murmură el. Cu ochii la fereastră, se uita la mulțimea de copaci desfrunziți dintre blocuri... Umbrele lor ca niște stafii negre, se clătinau pe luciul lunii de pe alee. Luna strălucea rece undeva, sus... peste blocuri. Uite-i, cum vin spre fereastră... și, luna vine! Își zise el. ... O mulțime de lume tăcută umplea strada fin fața Bisericii... Cotropit de somn și de boală, cuprins ca de moarte, deslușea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de lacrimi adevărate, cu dosul palmelor murmurând. Mai către amiază mă duc la cimitir!.. Memento mori!.. Era în ziua de Sf. Dumitru, o zi mohorâtă de toamnă târzie. Octombrie era pe sfârșite... Vântul toamnei sufla rece, frunzele copacilor cădeau pe aleile cimitirului fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înăuntru și nu putu nici să se ridice. Îi venea să urle de durere, dar se abținu cât putu. Lacrimile șiroiau ca o ploaie, nici ea nu știa de unde se adăpau. Se târî cum putu spre o bancă de pe marginea aleii. Durerile nu încetau și simți ceva cald care se prelingea pe picioare. Nu vedea bine și nici lumină nu era în livadă. Ce să facă? A stat cât a stat și s-a hotărât să se ridice. Își introduse mâna
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
că nu am fost lângă tine când s-a întâmplat necazul. - Tu nu ești de vină cu nimic, eu nu am fost atentă când am traversat livada. Eram așa dezorientată și cu ochii în lacrimi că nu am mai văzut aleea principală, am luat-o aiurea, printre buturugi. Frusinei îi apăruseră în colțul ochilor niște lacrimi ca niște mărgelușe de cristal. George se apropie de ea și o sărută pe ochi. - Of, dacă nu te întâlneai cu tanti Elena, nu se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tot timpul erau văzuți împreună. În vacanța de iarnă, de sărbători, George și Frusina au plecat la munte cu niște prieteni, câteva zile, să se mai recreeze și să petreacă revelionul acolo. S-au simțit foarte bine. La întoarcere, pe aleea care ducea spre gară, Frusina alunecă și în cădere îl trase și pe George așa încât și el căzu lângă ea. Ceilalți au râs și le-au urat să fie într-un ceas bun, sigur este anul când se vor căsători
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îmbobocise, zambilele și narcisele răspîndeau un miros plăcut prin grădini. Era o plăcere să treci prin fața curților oamenilor; o curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii fructiferi dați cu var pe trunchiuri, vița de vie tăiată și pusă pe araci, aleile curate și delimitate cu pietricele, și ele, la rândul lor, date cu var iar albul lor împreună cu albul pomilor înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În drumul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a blestemat numele Fecioarei. Apoi, în timp ce traversa o mică piazza din fața bisericii Santa Maria degli Alberighi, s-a oprit să adune un pumn de bălegar uscat de cal. Deasupra unei intrări aflate pe un perete lateral al bisericii, pe o alee îngustă dinspre piața, se află un tabernacul cu o frescă a Bunei Vestiri a Fecioarei, cunoscută drept Madonna de Santa Maria de' Ricci. Rinaldeschi aruncă pumnul de bălegar spre față Fecioarei. Apoi fugi către o casă din afara orașului și se
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
miracolelor și semnelor făcute, si mulțimii și devoțiunii credincioșilor 174. Erau de asemenea patruzeci de ani de când erau celebrate liturghii zilnice în oratoriu pe altarul din fața imaginii. Înainte ca oratoriul să fie construit (din nou conform procuratorului bisericii), era o alee fără ateliere, dar acum zgomotul de lovituri de ciocan de la fierăria lui Giovanni "stânjenea foarte mult celebrarea și ascultarea liturghiilor și altor îndeletniciri sfinte"175. Procuratorul lui Giovanni, în prezentarea cazului, a adăugat câteva detalii importante, inclusiv pe acela că
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lui iulie, 1501, pe când Antonio Rinaldeschi trecea prin mică piața Santa Maria Alberighi, a adunat de pe jos o mână de bălegar de cal, sau mai degrabă de măgar, și când a părăsit acea mică piața și a ajuns la mică alee ce dă în Via di Porta Sân Piero, s-a întors către figură Stăpânei Noastre la Buna Vestire, care este pictată deasupra ușii laterale a numitei biserici, si a aruncat bălegarul, care era uscat, căci stătea în soare de câteva
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
21 iulie 1501 a fost arestat un om pe nume Rinaldo, un florentin, care era jucător de noroc. Acest bărbat, pentru că a pierdut, a aruncat bălegar de cal spre Fecioara Maria care este în Canto de' Ricci pe o mică alee lângă acea biserică ce se află în mica piața din spatele caselor, si a lovit-o în diadema. Iar un copil l-a văzut și a spus că era un bărbat, si a fost urmărit și supravegheat, si a fost prins
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lină, aproape plată, a unei coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta În Înveliș de rai. Pere aurii, mere roșii, lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită În albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea În regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, Încât ai senzația că ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru trepte și te găsești În pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune În Ardeal. Casa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea în regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ, și dalele de beton, din interioare și de pe alei. După ce totul a rămas ca o tristă amintire, a ceea ce fusese frumusețe de zootehnie, pusă pe roate, care aducea venituri frumușele fostei cooperative agricole, acțiunea de Îngurgitare și savurare a stârvului s-a mutat În sistemul de irigații, În livezi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pragul micii unități de alimentație publică și solicită un suc. Îl primi. Îl sorbi. E de la frigider, cum nu se poate mai bine, pentru stomacul meu, gândi, el, la ieșirea din unitate. Trecu pârleazul. Intră În parc. O apucă pe aleea care i se păru a fi cea mai scurtă până la celălalt capăt al parcului, dincolo de care, imediat, era și magazinul, spre care se Îndrepta cu atâta viteză. La un moment dat simți crampi În burtă. Ce naiba să fie, oare, se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pași Într-un tufiș de arbuști ornamentali, și, după ceși puse sacoșa cu bani la picioare, se zmuci, la bieții și nevinovații pantaloni, să și-i dea, repede, În jos. Când era cam pe la jumătatea acțiunii, numai ce, zmuc!, de pe alee, unul din tineri, și, cu un picior introdus uimitor de cu precizie după curea, o luă la fugă. Cocuz, bietul de el, ce să facă? Pantalonii nu-i putea lăsa În jos, de tot, cât iar fi trebuit, să nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toate satele Învecinate. Și a făcut-o. În câțiva ani, aceasta a fost gata, și, spre bucuria tuturor, a sporit considerabil faima solnițenilor. A pus, totodată, ordine, de fapt, ordinea cuvenită, În activitatea cimitirului: i-a mărit suprafața, a ordonat aleile și restaurat mormintele, a Împrejmuit porțiunea respectivă de teren cu gard sănătos, gospodăresc, pe margini plantând pomi fructiferi și arbuști ornamentali, a Înnoit aproape toate crucile, mă rog, a determinat, să se vadă, că, acest segment de viață a satului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
larg ochii, a Întrebare, dar, În clipa următoare, un telefon Îl trimise Într-o cu totul altă parte decât spre care ar fi trebuit să se Îndrepte. Abia târziu, la câteva săptămâni, după asta, pe la o amiază, Dodu, Întâlnindo, pe aleea de veghe, o Întrebă: apropo, ce ziceai că mi s-ar cam potrivi, și mie, atunci, când, un telefon criminal, ne-a Întrerupt firul dialogului abia Înfiripat? Ea Îi propuse, cu o voce caldă și calmă, ca un soare În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
om În vârstă. Pe numele său adevărat Calugulan. Vecinii Îi spuneau Bubu Calugu. Rămăsese, de mai bine de doi ani, după ce-i murise bătrâna soție, doar cu micul cățel, roșcat, Dixi, pe care, toată ziulica-l plimba prin parcuri, pe aleile dintre blocurile-n care-și avea și el apartamentul, pe marginea arterei asfaltate, care ducea către partea nordică a municipiului, și pe care primăria instalase multe bănci de lemn. El, Bubu Calugu, Își avea banca sa, de mai bine de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]