39,601 matches
-
și astăzi sub semnul bunelor vecinătăți etnice locale. Sașii au plecat. Izgoniți de avatarurile "epocii de aur". Cei vârstnici revin periodic, mânați de nostalgia anilor tinereții, așa cum au fost aceștia în deceniile de mijloc ale secolului trecut. Revin în căutarea amintirilor, a locurilor, a cimitirului din deal, a școlii ce-și desenează profilul pe ilustratele poștale, a celebrului turn al cetății. Revin în forță marile corporații din Germania. Pentru a recupera, pentru a restaura biserica din deal, casele cele vechi, încărcate
Academia muzicală de la Sighișoara by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9432_a_10757]
-
dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen - Bunavestire monomaniacală
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
pândă centrifugă. Câtă complexitate, atâta efort, de data aceasta onorat, din partea interpreților. * Nimic nu poate fi mai lămuritor, atunci când e vorba despre un fenomen ca, bunăoară, traiectul unui ansamblu instrumental, decât instituirea unui dialog socratic, scormonirea într-o ladă cu amintiri ori supunerea la interogații a celor mai colbuite senzații și sentimente, a majorității reușitelor și eșecurilor. Și pentru că a dorit să-și lămurească destinul său de interpret și pedagog într-ale percuției, un destin deosebit de dens în evenimente, Alexandru Matei
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
Totul se petrece pe un fond de culori grele (negrul, vișiniul). Imaginea va reveni de mai multe ori de-a lungul romanului, căci ea este semnul originar sub care se desfășoară povestea de dragoste. Reverberațiile ei produc un simfonism al amintirii, cu leitmotive muzicale și dezvoltări plastice. Același "tablou" îl vom avea după multe pagini, în capitolul XIII, privit de astă dată din perspectiva Dorei: "Peste foarte puțin timp surpriza o opri în loc, în fața comodei de marmură cenușie, în mână cu
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
sau -(ăl)ău, majoritatea variante regionale, poate chiar creații accidentale, puțin cunoscute de majoritatea vorbitorilor: jarcalău, jarpalău, budalău, rapalău, zdrăngălău, babalău, zabalău, bujbalău, zdrobalău, dubalău, crancalău, șăncălău, pășcălău etc. Unii termeni sunt consacrați de literatură: de exemplu, porecla pomenită în Amintirile lui Creangă - Torcălău - sau titlul poeziei argheziene - Fătălăul; din Cireșarii lui C. Chiriță, adolescenții puteau afla și porecla țingălăul. Desigur că în ninjalău valoarea peiorativă se atenuează, prevalînd contrastul comic între mitul luptătorului japonez și spațiul rural, tradițional, autohton; într-
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
în ultimul rînd, ca portret psihologic al epistolierului. Aflat în refugiu în Moldova natală, la moșia Lungani, scriitorul în vîrstă de 75 de ani se arată îngrijorat de lucrurile rămase în casa din București, în special de soarta manuscrisului inedit Amintiri de la Junimea. Mai liniștit cînd află că acesta a fost "salvat" de Jean Socec, îi pare rău de celelalte bunuri ale lui, jefuite de ocupanți: "Știu că la mine în casă au stat întîi niște automobiliști care au dat iama
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
de déja-vu. Or, așa cum se dezvoltă în întregul lui, romanul nu se adresează strict acelora care își pot aminti ce au trăit în 1989, ci și altor generații sau, de ce nu, unui public străin. Cartea este și un depozit de amintiri documentare, dar și o asamblare inedită, iar din ele țâșnește câte o viziune de o noutate crâncenă. Un singur exemplu: revoluția ia, ca la 1848, chipul alegoric al unei femei, o tânără frumoasă, reală și uriașă. O mulțime de bărbați
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în Mircea, iar poezia în proză. Registrele stilistice se succed și aici (de la basm la roman SF sau la stilul triumfalist din reportajul anilor staliniști, de la roman de spionaj la amintiri din copilărie, de la trivial la solemnitatea scrierilor sacre din mai multe religii), dar miza e mai gravă chiar decât libertatea și poezia. E înțelegerea "minunii de a trăi" și a ciudățeniei de a nu mai fi pe lume, ceea ce face
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
ț Ea emană de la nu mai puțin himerica, iluzoria Ťconștiință mondialăť. Trebuie ca evreii să ateste că trecutul e depășit. Trebuie ca ei să nu mai vorbească în calitate de evrei. Trebuie ca ei să se estompeze și să purceadă la spălarea amintirilor murdare." (p. 106 ) Potrivit lui Glucksmann, "genocid" e un termen ce nu poate fi aplicat cu temei decît în privința a trei fenomene din secolul XX: holocaustul nazist, exterminarea armenilor în Turcia și a țiganilor din Europa, ceea ce înseamnă că crimele comunismului
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
Una din temele și tendințele dominante ale acestui teritoriu al prozei lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul Goma, pe lângă experiența infernului revoltei politice, care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale unei inocențe contrariate, contrazise, corupte de experiențele maturizării. Memoria privilegiază locul de privire al calidorului (pridvorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri înapoi în timp, pentru o regenerare a spiritului și reconstruiește întregul univers al copilăriei. Întâietatea și suveranitatea le dețin, desigur, părinții, mama și tatăl, zeii vârstei infantile. Spațiul se deschide dinspre locul casei - pe măsura
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
Vladimir Tismăneanu, s-a transformat în jucător activ, iar riposta celor ce se considerau adversari nu a întârziat să se facă simțită. Asupra reputatului profesor s-au abătut mormane de injurii, viața i-a fost întoarsă pe toate fețele, nici amintirea părinților nu i-a fost cruțată, calomnia, abjecția, reaua-credință izbindu-l violent de solul tare al unei Românii, pe care o credea uitată. În principiu, toată lumea este de acord cu ceea ce s-a întâmplat la 22 decembrie 1989 și acceptă
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
fizică, deși mental pot fi infantili sau mai precis incompleți. De aceea detectarea lor se face prin teste specifice, precum testul Voight-Kampff, un test de umanitate prin care subiectul este confruntat cu un paradox, cu o ficțiune sau cu o amintire în măsură să producă emoții, imaginația carentă a androizilor refuzînd speculațiile. De umanitate ține în primul rînd acest instinct de conservare, cele patru creaturi își apără "existența" cu fervoare, viața, chiar și condiționată genetic este o valoare superioară marketingului industrial
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
încercarea acestor ființe lacunare de a plomba compensatoriu un deficit constitutiv, un vid "existențial", de aici și somația tragică a unui carpe diem. Fotografiile exercită pentru aceștia un fascin special pentru un trecut pe care nu-l au, al unor amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la sfîrșitul secolului, amintirile "fiicei" lui Tyrell, cel mai evoluat android, se încadrează în emoțiile altcuiva și niciodată n-ar suna mai potrivit rimbaldianul "Je est un autre". Amintirile
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
aici și somația tragică a unui carpe diem. Fotografiile exercită pentru aceștia un fascin special pentru un trecut pe care nu-l au, al unor amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la sfîrșitul secolului, amintirile "fiicei" lui Tyrell, cel mai evoluat android, se încadrează în emoțiile altcuiva și niciodată n-ar suna mai potrivit rimbaldianul "Je est un autre". Amintirile de substitut nu au consistența trăitului, urma afectivă este transparentă, volatilă, indicibilă. De neuitat scena
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la sfîrșitul secolului, amintirile "fiicei" lui Tyrell, cel mai evoluat android, se încadrează în emoțiile altcuiva și niciodată n-ar suna mai potrivit rimbaldianul "Je est un autre". Amintirile de substitut nu au consistența trăitului, urma afectivă este transparentă, volatilă, indicibilă. De neuitat scena în care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-â-i-n-e. Există Ťmâineť? Pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau Ťaziť. Voi continua azi.". Iată un exemplu de accelerație ideatică, relevant pentru tipul de structură și scriitură prozastică al lui Octavian Paler. Cele mai nesemnificative contexte, momente anodine, secvențe plate ale realului
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
la Alba-Iulia; au prețuit-o și respectat-o importante personalități ale culturii noastre contemporane, au stimat-o studenții ei italieni și români și, cu toate acestea, s-a dus discret să se odihnească puțin... Să-i fie țărâna ușoară și amintirea neștearsă!
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
mai puțin, nu/ mai contează) te privește ca pe un uzurpator// te somează să mai aștepți într-o margine/ pînă ce astrele vor fi potrivite pînă ce/ întrebările și răspunsurile se vor fi pus/ de acord te pune să lustruiești amintirile/ din jumătatea de viață trăită/ te scoate gol în stradă să vadă ceilalți/ ce oase slabe are destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
filmul îmi evoca o lume cunoscută, nu prin decorurile surrealiste sau intrigă, ci prin atmosferă, printr-un fel de parfum sau de cenușiu degradat, nebulos, dacă pot spune așa. O lume pe care nu o mai pot vizita decît în amintire, cea dinainte de 1989. Regizorul are o carieră spectaculoasă și nonconformistă, fiecare film aduce altceva, de la nemuritorul Monty Python: Înțelesul vieții (1983), la aventurile năstrușnice și pline de miez din Regele Pescar (1991), de la SF-ul paranoid, Armata celor 12 maimuțe
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
productiv decât simplul efort de a se lăsa pradă vieții. M-am gândit că poate marea înfuriată din după-amiaza asta va isprăvi odată cu țânțarii. Deja mă deprinsesem să trăiesc cu ei. Trupul meu înroșit de înțepăturile lor nu mai avea amintiri. Dar apa prelinsă din jgheab făcea să reînvie durerea rănilor. Era depotrivă boală și leac. Aici li se spune picioroange. Năluci milimetrice. Nu se văd. Nimeni nu le poate vedea. Femeia a pomenit iarăși țânțarii. Îmi acopăr și descopăr trupul
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
din jgheab uda și mânjea paginile. Marea asta era un cimitir enorm. Învățătoarea murise. Și primarul și poștașul. Cum nu existau morminte să povestească despre aceste morți, putea fi adevărat sau nu ce se zvonea despre ele. Ploaia ștergea toate amintirile. Nimeni nu se mai gândea să mănânce. Nici măcar Wilson. Mona, a zis Wilson din ușă. Mă cheamă Rat, am protestat. M-am întors spre el și i-am stropit fața cu apa care-mi mai rămăsese în căușul palmelor. Umbla
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Simona Vasilache Bătrînii au, porniți spre amintiri, cochetării și ironie. Mai rar o înțelegere tandră a cum a fost, de ce a fost, cu bucuria discretă că i-au furat vremii niște imagini, și fără inutile răbufniri de ciudă fiindcă originalul lor s-a dus. În felul ăsta
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
prieten, alintarea începe cu evocări. Prima piesă e un potpuriu cu animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale, ca acelea despre credințele indiene, cîinii Constantinopolului, mîrțoagele și dulăii literaturii, ajunge la Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de București. Din
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul ne ardea palmele, sarea transpirației ne acoperea fețele și brațele. Și amintirea, un neant cețos: asprimea gerului, Tabriz, miezul iernii?!?... Pesemne că visasem toate astea. Pe la ora șase, rugăciunea de seară a întrerupt sărbătoarea. Orașul se odihnea într-o lumină cu gust de fructe. De-a lungul canalului, credincioșii își mormăiau rugăciunile
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]