5,016 matches
-
în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fagi de 1400 fălci? Bănuește, se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar și mă primește cu bunătate. Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și mi-a rănit un picior, încât de la casa dascălului până la scheletul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moi, armonioase, se ridicau vibrând cu neobișnuită putere în tăcerea nopții. Și-n corturile albe dormeau soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită în priviri și în suflet. Din când în când ofițerii se adună într-o baratcă afumată și murdară de scânduri, unde se vinde bere, vin și ceai. Acolo se face, în nopțile acestea de adunare, larmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în stuhăriile lui, la viața-i primitivă. Ș-aici a murit. La 25, seara, înainte de a intra în Tulcea, facem un mic ocol și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care se face pânea albă în cantități nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se învălue în zare. Iazurile sticlesc în bătaea amurgului. Înserează. O seară cenușie coboară. Departe se vede un foc, undeva, în depărtate singurătăți. Și vântul trece șuerând ușor. care păzește la coșere, coșărar = humelnic. calfă Faliboga UN CONAC DE MOȘIE Săvenii e un târgușor în întregime ovreesc, ca multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Caragheorghiev. * Cortul nostru, așezat lângă murmurătoare pârae, între sălcii, între munți... La 24 Iulie s-a auzit că ne va sosi porunca de retragere. În adevăr, seara, acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei" și chemarea rătăciților. Chiote de flăcăi sunau pretutindeni pe văi, pe când corniștii continuau a cânta "amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În adevăr, seara, acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei" și chemarea rătăciților. Chiote de flăcăi sunau pretutindeni pe văi, pe când corniștii continuau a cânta "amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia să plecăm. Toată noaptea a durat zvonul taberei, povestirile și cântecile. Flăcăii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la gloduri) au găsit locul unde stătuseră noaptea și i-au și văzut 3 tauri și o vacă. Aurel Conșitu Crișan-Bicaz, jud. Neamț (comunică) POVEȘTI LA HANUL ANCUȚEI* "...Toată lumea știe cum se naște mărgărintarul... din roua cerului care cade în amurg în scoica deschisă..." Sălămâzdrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul Întâmplare cu un boer vechiu din preajma hanului Hoți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de km. depărtare. O pornește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un necredincios în care intră necuratul și pentru care se roagă preoții și după ce-și vine în fire și necredinciosul mărturisește credința cea adevărată. Pelerinagiu la moaștele sf. Ioan în ziua de sf. Gheorghe. Ștefan și cu Bogdan în amurg în grădina curții domnești ori la Castel vorbesc ca doi prietini despre trecut, despre visele și planurile lor... Ștefan a plantat singur "merii domnești" ș-acum se bucură de roada lor. Cum a crescut ș-a înflorit și a rodit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) Prin lunca Stolnicenilor treceau în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
La 29 Aug. 1471 tăierea cinstitului cap al lui Sf. Ioan a fost mare cutremur, încât s-a dărâmat un turn al Nebuisei în Cetatea Sucevei, pecând Vodă era la prânz cu mitropolitul și boierii, La 14 Sept. 1472 în amurg a sosit D-na Maria din Mangop 18 Noembrie 1473 războiul cu Radu-Vodă. Izvorul Apei trei zile depărtare de București. la 21 urmărire la 23 în preajma Dâmboviței la 24 intrare în Buc. Radu fuge la Giurgiu. Oastea stă în Buc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt cei care au săvârșit fapta de demult. Șezători în care se spun povești Tatăl copilului povestește istoria din Halima cu cei patruzeci de hoți. De dimineață până la amiază soarele e tras la deal de patru tauri. De la amiază până în amurg de un iepure șchiop. Am fost la îngropăciunea mătușei Ruxanda care m-a crescut, Dumnezeu s-o ierte, și iaca n-am putut să leșin, și pace bună! Dacă nu-s cucoană... [MOSCOVA-LENINGRAD] [1945]* 12.VI 7.20. plecare (ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ieșit un monstru, adică un boboc de gâscă. După aceea ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale cărui fructe conțin nouă feluri de vitamine. Fructele de avocado 37% grăsimi. Parcă ar fi unt în bulgărași vegetali. O combaină înlocuiește zilnic 950 oameni, 150 cai, 37 semănătoare, 20 de batoze cu cai. Pe o vreme frumoasă de amurg vedem Volga, care, aici la Stalingrad, își lărgește cursul. Priveliști frumoase, cu largi perspective. O parte a orașului nou se construiește și la celălalt țărm. Stalingrad se întinde pe partea dreaptă a Volgăi, cuprinzând pe alocuri și țărmul stâng. Fabrici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așezare rudimentară. N-am văzut pescari și bărci oamenii n-au luat încă la cunoștință de această apariție pe care o vor fi văzut pe vremuri preistorice strămoșii lor. N-am văzut paseri altele decât rațe sălbatice, zburând prin lucirea amurgului. (Îmi amintesc că n-am văzut câni la Stalingrad. Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În schimb multe capre: animalul binefăcător al acestor priveliști sărace cu vegetație de stepă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apropiere. Apoi în față, lângă altar, cucoanele satului, și funcționarii, foarte demni, cu fețele foarte liniștite. Din când în când în cugetul lor, căci parcă se gândeau la ceva, închideau ochii prelung, cașicum o mare pace sufletească, un fel de amurg de seară de vară, le stăpânea sufletul. Oamenii stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Memoriile lui Beaumarchais. Iată o îndeletnicire lectura care-mi place cu mult mai mult decât scrisul. Amintirile mele despre Anghel și Iosif sunt legate cu debuturile mele și cu tinereța. Sunt amintirile unei prietinii strânse, delicate și curate: cimitir, în amurgul altui veac. Dintre cei mulți de atuncea, am rămas aproape singur. Cea din urmă întâmplare vânătorească a mea a avut loc în codru la Borosești, lunea trecută. Mi-a părut rău că lipseau din apropierea mea Topîrceanu și Demostene Botez. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe partea dreaptă a avionului, ceea ce îmi permitea să mă bucur de imagini de o rară frumusețe, care mi-au adus în minte zborurile pe aceeași rută în anii 1972-1973. Aterizarea pe aeroportul din Helsinki s-a produs în timpul unui amurg prelungit. Eram așteptat de singurul coleg din ambasadă care coordona relațiile economice ale României cu Finlanda. El era de la Ministerul Comerțului și în seara respectivă funcționa și pe post de șofer. Fusesem informat de la minister că nici el nu știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
epocile istorice le dau motivațiile și diferențiază coloratura dar psihologia individului strămutat de împilările istoriei are, de-a lungul vremurilor, ceva din imuabilitatea prototipului etern. Constatarea unui mare scriitor, care remarca în unul din renumitele sale romane apărute în plin amurg al sec. XIX, că toate familiile fericite seamănă între ele în timp ce acele nefericite își trăiesc nenorocirile fiecare în felul lor, nu-și mai găsește echivalentul perfect când urmărești destinul dramatic al zecilor de mii de refugiați din Basarabia și Bucovina
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]