5,099 matches
-
cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse. Farse romantice, atât, peltea și gamete. Se reîntâlniseră, până la urmă, vârstele se încolăciseră iarăși. Amurg ploios, friguros, crezi că vei scăpa și de data asta, să se încurce trenurile, adresele, fantomele, să mai amâni, să scapi. „Eram convinsă că n-ai să vii...“ Evitase, într-adevăr, se învârtise de câteva ori în jurul casei, să amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mătase verde ca la parada modei. Părul strâns într-o coadă pe spate. Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o vadă. A ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră iarăși amurgul, langoarea. A aruncat hârtiile, a deschis fereastra, a coborât în stradă. Primăvara hipnotică, amețeala, dorința, indecizia. A intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despre adevăr... nu se poate lipsi de minciună. Sunt în contact, inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump croitor din Londra, perfect stilat, dresat, gata să atace. Acolo, în amurgul acela miraculos... Sau acum o săptămână, la Copenhaga, la hotelul Copenhaga, la coada aceea imensă. Oameni zgribuliți, obosiți, speriați, ca la noi, imensă coadă la niște nenorocite de bomboane. Mă apropii și întreb o tânără, o elevă, care era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat. Domnea, deplină, noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu vocație. Coordonează una dintre cele mai cunoscute revis te: „Pagini medicale bârlădene”, cu foarte mulți colaboratori din ța ră și de peste hotare. Enumerăm din opera sa volumele: „La ceas de veghe”, eseuri (2000), „Chemarea depărtărilor”, versuri (2000) , „Reverii în amurg” (2000). ÎNCHINARE MAMEI Mă‐nchin la tine mamă Cu viersul dulcei ciocârlii Dorind să fii printre cei vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând acum, de bună seamă Iluzia
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum, de bună seamă Iluzia. Primește un braț de trandafiri. Mă‐ nchin la tine, biruit Icoană vrednică de veșnicie Lacrimile grele, plumb topit, Plâng pentru ce a fost să fie. Plâng pentru ce a fost să fie. (Din „Reverii în amurg”) MĂ PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm apoi în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Când te sărut, țarină cu flori și rădăcini, Sărut în tine mâna care‐a plantat grădini. Iar când mă uit în cerul cu nouri ușurei, Profund în ochii țării mă uit și‐n ochii Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers. Cu toată măreția și frumusețea ta, ca pe‐ un pocal de aur în mâini te‐aș ridica, Iar când un strop de rouă te va răsfrânge‐ ntreg, Mă voi pleca, pe‐ o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a‐Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița‐Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. În vaduri ape repezi curg și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de mama lui și de colegi. A apărut ca autor în diferite culegeri de poezii editate de organele culturale ale vremii. A col aborat la diferite reviste: „Pagini ieșeneʺ, „Estʺ „Inscripțiiʺ, „ Luceafărulʺ, „școala bârlădeanăʺ, „Bârladul odinioară și aziʺ, „Coordonate bârlădeneʺ, „Amurg sentimentalʺ, „Păreri tutove neʺ etc. În anul 2005, George Irava a debutat editorial cu un vo lum individual, intitulat „Radiografia răuluiʺ. Din titlul volumului și cele ale multor poeme se prefigurează o lirică de atitud ine față de tarele morale. IREVERSIBILITATE
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sadea, ghes mascat pulverizării în alt nor, mai acătării... GLASUL LOR ÎNCĂ AICI‐I. Cum privesc la mine stele! Ai cui ochi sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU Avar o viață‐ntreagă ‐ am adunat Cu griji pe care nu ți le pot spune, Comori cum încă nici un împărat De când e lumea, n‐a știut s‐adune... Să le păstrezi și‐ n alte lumi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
două biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante (Dimineața și Seara) trupuri în aceeași rochie transparentă Eu sunt sculptată în piatră, ea e sculptată în foc amândouă disprețuim sabia, iubim amurgurile monahale Iată, sosesc tineri și mă întreabă de Maria‐ Basaraba. Mâinile o caută, gura o rostește, soarele o răs are. Ne tragem din același cerc, din flacăra aceleia și lumânări, din întunericul acelorași haine de doliu Sunt Ana. Sora mea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și peste. Sub raza cât un vârf de ac, Ce-i gata de-a apune Când rele nu mai pot să fac, Dau numai sfaturi bune. Am fost
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
slăviți? Ciozvârtele astea? Scheletul ăsta care de abia se mai ține... Și ce-o să răspundeți? Că a trecut sorbul?! Întinse mâna și-l mângâie încet pe frunte, pe obraji, pe bărbie. Parcă îi descoperea chipul, parcă îl desena din sângeriul amurgului care înghițise biserica de dincolo de Dunăre. Dădu să se veselească. - Dacă o ții tot așa, cu logica asta de străin care se miră de toate, ai să mă întrebi până la urmă dacă și eu am fost cândva. Cum mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de aur pe-al ei umăr, Ea trece mândră la vânat Și peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. {EminescuOpI 230} DIN NOAPTEA.. Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieții noastre desmierdări Și raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aș vrea odată-n vieață tu Să te înalți în sus. Și dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân’ la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
scâncetele, râsetele dacă erau scâncete sau râsete -, vorbeau de parcă ar fi scris indescifrabil sunetele desenate în cuvinte străine. Pictogramă sonoră? Cod? Din difuzor, un violoncel leșina violet. Mișcarea o simți când se agăță neputincioasă cu privirea de tavan. Era un amurg lung atunci când Mioara Alimentară se hotărî să plece. Dar nu o lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că aici intervenise Mioara Alimentară. DVD-ul pe care se afla toată înregistrarea războiului contra cronometru pentru salvarea plăpumăresei fusese extras cu abilitate din sertarul computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE... Asemănătoare cu purpura trombocitopenică idiopatică în forma acută, fu diagnosticată boala pentru rochia destinată balurilor de la Versailles. Paietele vor fi megacariocitele în număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
schimb valutar, cârciumă, bancă, amanet, bancă, electrocasnice, bancă, telefonie mobilă, farmacie, cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de piață, de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imagine n-am putut-o uita, un singur chip. Pentru că, după îndelungi căutări, într-o fundătură, o cameră zidită cu piatră de râu, înaltă cât turnurile de veghe din Zagna. Razele roșii erau jucăușe, ca reflexele apei sub soarele în amurg. Noi am rămas stane de piatră, inimile băteau în ritm îndrăcit, tăcerea era de granit, pentru că în fața noastră, ridicat în două labe, uriaș cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]