8,321 matches
-
-i-se capacitatea de intervenție În evoluția lor), indeterminarea sunt simple forme fără fond: ele pot Însă Îngreuna găsirea unei definiții convenabile a intimității ca mediu spiritual În care jurnalul se naște din secretarea continuă a unui lichid miraculos. În ciuda aparențelor, nu intimitatea e generată de jurnal, ci jurnalul provine din plasma atât de fragilă a intimității, din re-Întruparea spirituală a acesteia. Procesul evolutiv care are loc s-ar traduce printr-o dezordine ne-agresivă, care-și epuizează eventuala energie negativă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o privire, fără a reuși totodată să-l exclud pe cel căruia va vorbi despre ea - există realitatea și mai există simbolicul 20. Așadar, autoportretizarea, asemănată cu un parcurs al lui Orfeu prin infernul propriei biografii, e un drum, În aparență, fără Întoarcere. E pata oarbă În care scriitorul Își proiectează fantasmele fără să fie sigur vreodată că nu sunt simple săgeți trimise În gol. Evocarea psihanalizei, pe de o parte, și a simbolicii, pe de alta, marchează limitele (ele Însele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
inițiale, autorul de jurnale intime este, În același timp, obiect și subiect al practicii confesive. Focalizarea internă (termenul e al lui Gérard Genette) produsă În momentul În care un autor Începe să țină un jurnal este o operație doar În aparență aflată sub control. În realitate, ea tinde să fie o construcție impersonală, un obiect cu existență independentă. Marea fatalitate a jurnalelor intime ale scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
calmă, i-am arătat că pe bună dreptate găsesc că-și permite cam multe libertăți față de el și că depășește limitele cuviinței, deși nu are nici o intenție rea; după care am mângâiat-o puțin și ne-am despărțit Împăcați În aparență, ea plângând cu multă amărăciune. După aceea am ieșit și-am plecat cu barca la Temple. De aici, la Westminster Hall, unde m-am Întâlnit cu vărul meu Roger Pepys, cu care m-am plimbat o bună bucată de timp
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea ei provine din aparența de virtuozitate, din sfidarea memoriei, din impresia de altceva pe fundalul unui mereu același. Eul nu trebuie să oglindească. Eul trebuie să se oglindească. Eul rămâne, și În jurnalul intim, ca În orice scriere la persoana Întâi, semnul conștiinței care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de strategia secretului, jurnalul intim Își construiește o identitate prin Înseși gesturile care Îl cenzurează, care Îi conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie Înseamnă a Înfrunta experiența discontinuului 84, enunțul jurnalului nu este izolat decât În aparență. El se leagă de toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare a jurnalului intim este paradigmatică 85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
idei de valoare, cum ar fi democrația, egalitatea, libertatea etc. A surprinde comunismul în contradicție cu sine este o metodă discursivă potrivită pentru spiritul de frondă al copiilor ajunși la vârsta când primele descoperiri nu sunt și ultimele certitudini. În ciuda aparențelor, manualul nu este un produs de uz strict școlar, exprimând fie un consens social și cultural major, fie absența acestuia. Până ce vom fi ieșit din consecințele comunismului, manualul de istorie se adresează mai curând adulților. Rămâne, încă mult timp, o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-a schimbat radical. S-ar putea spune că energia investită în Est pentru rescrierea "adevărului istoric" a fost alocată în Occident schimbării mijloacelor de a-l face mai atractiv și convingător. Acolo, manualul a păstrat tot mai puțin din aparența unei cărți, căutând să se apropie de produsele concurente, ale mass-mediei. Expunerea cunoștințelor propuse este dominată de elemente vizuale, informația scrisă fiind distribuită în doze minime, iar designul devenind tot mai elaborat. Cum narațiunea propriu-zisă a trecut pe planul secund
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rezultatul voinței elevilor [...]. Chiar și noi făceam ore cu el [...], dar [ceea ce preda el] era [perceput] ca un obiect oarecare" (L.B.). Nu propaganda deranja cel mai mult, ci puterea efectivă a unora asupra altora, translată și în lumea școlii, unde aparențele nu puteau fi salvate nici măcar pentru cei mici: "din [clasele] I-IV am amintiri de "piloși". Cei care aveau părinții cu funcții sau sus-puși erau altfel tratați [...]. Pur și simplu era o realitate cu care trăiam, era normală" (A.G.). Diferențierile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comunicării; de asemenea semnificarea este prevăzută de cod (semnificație potențială) și actualizată, eventual îmbogățită de context (semnificație actuală). "O haină, un automobil, o mîncare gătită, un gest, un film, o imagine publicitară, o mobilă, un titlu de ziar iată în aparență o serie de obiecte eteroclite. Ele au însă în comun faptul că sînt semne și li se aplică aceeași activitate: LECTURA. Omul modern își petrece timpul citind imagini, gesturi, comportamente: mașina îmi indică statutul social al proprietarului său, haina îmi
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin repetiție (condiționare de tip pavlovian, "matraquage"); ii) era secundară a publicității determinată de emergența noului, de presiunea grupului cumpărarea ca supunere la imperativele grupului sau acordul între ceea ce vrei să fii, să pari și ceea ce poți dobîndi (identificarea esență/aparență/achiziție materială); iii) era terțiară a publicității bazate pe imaginar, pe valențe psiho-afective, pe mitologii. Direcțiile de acțiune ale publicității au evoluat deci de la condiționare (modelul lui Pavlov) la sugestie inconștientă prin tropisme, pentru a se cantona în spațiul proiecției
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
perete). Glume Focalizare a deconstruirii I LINGVISTICĂ 1. sintactice 2. semantice 3. pragmatice II. EXTRALINGVISTICĂ 4. logice (false argumentări) 5. praxiologice(deconstruirea convențiilor comportamentale) 7.4. Sens fundamental. Sens contextual Diferitele tentative de definire a umorului, ironiei, au evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke, 1970) sau cel dintre sensul expus și cel impus (Todorov, 1978), între head meaning ca sens fundamental al structurii și chief meaning ca sens contextual (Empson). De fapt, gluma operează un joc subtil între funcția frastică (normativă) și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
trăsături au marcat evoluția comunicării în ultimii ani: * conținutul mediatic, supus imperativelor comercializării și spectacularizării și * dezvoltarea comunicării de întreprindere (publică și privată) implicînd de asemenea filtrarea și "organizarea" evenimentelor ce urmează să fie difuzate. Or, într-o "societate a aparențelor", a "teledemocrației" ce se substituie formelor clasice de deliberare și reprezentare, rolul jurnalistului continuă să fie cel de promotor al misiunii de servicii publice, de mediator al forumului democratic (B. Dagenais & F. Sauvageau, 1996: 144-145). A existat tentația de a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
știe că se adresează, în același mod în care o fac tomurile despre existențe eroice ieșite din comun cu o structură apropiată de basm de circulație populară, "venerabilului legislator care e vulgul"236. Prin urmare, trebuie să creeze cel puțin aparența unei normalități lipsite de erudiție, să nu-și încarce opera cu citate din autori sentențiali precum Aristotel, Platon și "toată liota filozofilor" (pe care de altfel îi parodiază, de multe ori chiar în timpul dialogurilor dintre Don Quijote și Sancho Panza), dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
digresiunii, într-un cuvânt, a farmecului vechilor maeștri"303. "Postmodernismul generează atâtea teorii despre postmodernism, încât conceptul a intrat singur într-un labirint al interpretărilor, definițiilor din care nu mai poate ieși", notează Mihaela Constantinescu. Acest efect de globalizare și aparența consumistă a unui curent cameleonic au fost cauzate tocmai de influența exagerată a mass-media, care au acționat când în favoarea, când împotriva sa, montând și demontând generații întregi de cititori, uneori chiar depășindu-i rezultatele palpabile, adică operele de artă existente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
omul, când insula și care mă preface, rând pe rând, când în om, când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată civilizația europeană
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
excepție de la trimiterea la traduceri publicate, și anume în ce privește romanul Primul cerc, apărut în anul 2009 într-o traducere nesatisfăcătoare (este cât se poate de vizibil faptul că nu s-a utilizat originalul, ci o altă traducere, franceză, după toate aparențele). De multe ori, varianta în limba română este atât de îndepărtată ca sens de ceea ce apare în original, încât ea devine inutilizabilă. De aceea, în lucrarea de față am realizat o traducere în română a fragmentelor din acest roman selectate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
însă trebuie menționat, în același timp, că însuși Gorki a fost implicat în răspândirea minciunii ideologice. Totuși, URSS era preocupată mai mult decât orice de a-și cosmetiza în permanență imaginea pe care o oferea străinătății și de a salva aparențele, din motive economice (precum exporturile de cherestea). În Arhipelagul GULAG sunt prezentate numeroase cazuri de falsificare a realității pentru ochii Occidentului. Unul dintre acestea are drept protagonist un grup de marinari sovietici, care, în primele zile ale celui de-al
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ticăloasă? De ce să se întoarcă în ea? Ca să ții minte numărul gulerului, trebuie să uiți altceva, nu?! Ceva mai important!349. Admirația și simpatia cititorului sunt orientate spre Kostoglotov, fascinant prin amestecul de profunzime intelectuală și morală (rodul suferinței), cu aparențele de grosolănie. Kostoglotov este rezultatul deosebitei sale experiențe de viață, iar alegerea finală a personajului apare drept consecință a acestei experiențe. Dragostea care îl îndreaptă pe Kostoklotov spre Vera Gangart este ceea ce nu a apucat el să trăiască, din cauza cotiturii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
traducere de Andreea Deciu, prefață de Monica Spiridon, Polirom, Iași, 2000. Seraphim Rose, Ieromonah, Scrieri, Editura Sophia, București, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2009. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2008. Spiridon, Monica, Despre "aparența" și "realitatea" literaturii, Univers, București, 1984. Stancu, Valeriu P., Paratextul. Poetica discursului liminar în comunicarea artistică, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2006. Șklovski, V.B., Despre proză, traducere de Inna Cristea, Univers, București, 1975. Șklovski, V.B., "Arta ca procedeu", în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
părea să fie determinat întreg cursul vieții, succesul sau insuccesul, sănătatea ori infirmitatea, dar și mai mult o viață lungă sau o moarte prematură. Aceasta din urmă provoca o anumită tensiune în conștiința omului antic, împingându-l în brațele astrologiei. Aparența unui răspuns încurajator din partea astrologilor nu elibera omul antic de preocupări și de neliniști, iar dobândirea unei anumite certitudini asupra evoluției vieții proprii ducea spre un fatalism obscur, exprimat prin inscripțiile funerare ale vremii. Cunoașterea aparentă a unui răspuns datorat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care ocupau teritoriul coastei occidentale ale Indiei, o mulțime dintre britanni, germanii de dincolo de Rin, unii dintre daci, sarmați și sciți. Nu există nici o discordanță între relatările lui Tertulian, Hipolit și Iustin și ceea ce afirmă Origene, după cum ar părea în aparență, întrucât cei dintâi ne vorbesc despre locurile unde a ajuns Evanghelia, fără a specifica in lato sau in parvo modo, iar alexandrinul despre necesitatea cuceririi întregii lumi la Evanghelie, pentru ca mai apoi să poată veni sfârșitul lumii. Origene înșiră toate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la Damasc, în Capadocia, Macedonius, Theodorus și Tatianus în Phrigia; Eusebius, Nestabios și Zenon la Gaza, Marcus la Aretusa, Emilianus la Durostorum, Cyrillus și unele fecioare la Heliopolis. În realitate, detesta violența și voia să se pară, cel puțin în aparență, un bărbat drept, susținător al libertății de conștiință: Și deși uneori era fără tact în cercetări întrebând, când nu era cazul, ce religie au împricinații, niciodată nu l-a influențat aceasta în stabilirea adevărului și a vinovățiilor în procese; niciodată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și nu-mi pot da seama ce înseamnă sugestia ca Turcia să medieze între români și “armatele anglo-americane beligerante”. Antonescu voia un răspuns în 24 de ore de la guvernele britanic și american, nemenționând însă guvernul sovietic, deși este gata în aparență să trimită un delegat român la Moscova pentru încheierea unui Armistițiu. Dacă noi și americanii răspundem în sensul că românii trebuie să trimită un delegat la Moscova pentru încheierea unui Armistițiu, românii ar putea crede că noi și americanii ne
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
prin care serviciilor sovietice, li se furnizau informații era cel asigurat de interceptarea convorbirilor telefonice. Acest fapt a fost confirmat de un raport informativ nr. 1.169 din 30 ianuarie 1945. Datorită acestor interceptări, autoritățile sovietice nici măcar nu au păstrat aparențele unei discreții; dimpotrivă, pe un ton imperativ, au propus organismelor românești arestarea tuturor persoanelor care activau împotriva intereselor Moscovei. Un exemplu este intervenția directă a NKVD-ului și a trupelor sale, conduse de generalul Serov, locțiitorul lui Beria (comisarul Comitetului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]