7,924 matches
-
bolii locale în aproape 40% din pacienți. Ellis recoma absența extensiei extraesofagiene, absența adenopatiei mediastinale masive, leziune de preferat subtraheală, de preferat cancere pe esofag Barrett. Fiecare din variantele tehnice de rezecție a esofagului toracic, are adepți înfocați care pot argumenta meritele abor arată că mortalitatea operatorie, pentru oricare din aceste intervenții în mâini experimentate, poate fi sub 5%. Controversele actuale sunt legate de tipul de esofagectomie care este mai adecvată principiilor oncologice. Susținătorii principiilor respectabile H cancerului în bloc reproșează
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
pentru sistemele filosofice dezvoltate începînd cu Spinoza, Berkley și terminînd cu Husserl. Cei care au respins ideea filonului augustinian al ideilor lui Descartes și mai ales a conceptului de cogito, precum și a îndoielii, încercînd să le apere originalitatea, și-au argumentat poziția apelînd la corespondența personală a autorului Discursului și Meditațiilor. El menționează într-o scrisoare din 1640 că a citit textele lui Augustin, De civitate dei, De libero arbitro și De trinitate, ce ilustrează lesne asemănarea frapantă între cele două
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cei mai consecvenți și mai meticuloși critici ai teoriei imaterialiste a spiritului pe care Descartes a avansat-o. Primul de pildă, îi scrie cât se poate de tranșant: ) Antoine Arnauld arată că raționamentul din Discursul asupra metodei prin care se argumentează ideea că gîndirea este o substanță independentă de orice materie, este nevalid. .) Obiecția, a cărei justețe Descartes a recunoscut-o, stă în aceea că din posibilitatea de a ne imagina că nu avem trup, nu se poate deduce valid că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
bază al întemeierii Meditației a VI-a despre distincția reală dintre spirit și trup. Această distincție «reală», semnifică faptul că spiritul și trupul sunt lucruri, res, absolut independente în sensul că unul poate exista fără celălalt. Aceasta se poate vedea, argumentează Descartes, din faptul că putem înțelege clar și distinct cele două lucruri ca fiind separate unul de celălalt: .) Poate părea surprinzătoare invocarea lui Dumnezeu în construcția acestui argument, dar trebuie să ne amintim că Descartes stabilise deja că exista un
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
multe argumente care deschid o altă cale: Operele de artă pot exprima idei sau sentimente, însă nu, natura: operele de artă pot imita natura (și sunt apreciate pentru asta), dar natura nu poate imita natura. Istoria artei ne arată, se argumentează deseori, că tablourile de exemplu sunt aproape întotdeauna valorificate în scopuri practice precum impulsionarea devoțiunii religioase, creșterea prestigiului proprietarului sau ca investiții. Totuși, tot ceea ce demonstrează acest argument este că opera de artă poate cădea în categoria hibridă a utilului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
icoanei În scrisoarea către Constanța, Eusebiu din Cezareea susținea că nu se poa‑ te realiza o icoană a lui Cristos, deoarece carnea sa a fost pusă împreună cu gloria divinității și ceea ce este muritor a fost absorbit de viață voind să argumenteze că nu numai divinitatea lui Cristos este invizibilă, dar chiar și însăși umanitatea sa pentru că ea după înviere a fost înălțată la o altă stare. Întruparea este o concesie făcută acelora care pot înțelege Cuvântul, Logo‑ sul, numai sub aspect
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
doar prin raportarea la privitor, pentru care figura este prezentată printr-o imagine unică, sinoptică. În astfel de exemple, compoziția operei nu poate fi pe deplin înțeleasă dacă nu se ia în considerare prezența privitorului. Totuși, în capitolul următor voi argumenta că această dependență de privitor nu îl constituie pe acesta drept parte a compoziției. Persoana presupusă a se uita la Paolina nu face parte din portretul ei, ci conferă portretului un factor de pasivitate. Chiar și așa, ar trebui menționate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de o proiecție, aceasta distorsionează scena „geo grafică”, situația așa cum este ea de fapt. Prin urmare, se oferă o imagine pe care am putea-o numi accidentală sau subiectivă dacă nu ar fi folosită de un pictor îndemânatic pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
strice unitatea întregului. Un compromis de succes combină caracterul compact autonom al volumului centric cu vectorul mobil al coridorului. Capitolul XI În plus... Misiunea noastră a fost îndeplinită. Natura și prezența celor două principii compoziționale discutate au fost descrise și argumentate cu exemple. Mai rămân de făcut unele aplicații suplimentare, de pus întrebări, de spulberat îndoieli. Iată, în continuare, o prezentare eterogenă a acestor probleme. Compoziția temporală Compoziția nu se limitează la operele de artă statice. Ea ar trebui să existe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a faptului că nu aud. Studiile științifice anterioare au căutat să pună în corelație gradele de pierdere auditivă cu comportamentele sociale specifice, sugerând o relație simplă între pierderea de auz și comportament, lucru care nu s-a adeverit. S-a argumentat, mai târziu, că dacă o persoană are surditate profundă și un mod specific de a fi și de a se comporta, înseamnă că acest lucru se datorează ,,moștenirii culturale” din comunitatea pe care o frecventează (școala specială cu internat, familia
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
unei familii de surzi în cadrul comunității de surzi. A.G.Bell în ,,Memoire Upon the Formation of a Deaf Variety of the Human Race” afirmă că există o tendință printre surdo-muți, de a selecta alți surdo-muți ca parteneri de căsătorie. A argumentat că această tendință a luat amploare în secolul al XIX lea, ca urmare a îmbunătățirii educației, în special a răspândirii numărului de școli pentru surzi în SUA care, prin natura lor, a adunat surzii împreună și a dus la alt
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
secolul al XIX lea, ca urmare a îmbunătățirii educației, în special a răspândirii numărului de școli pentru surzi în SUA care, prin natura lor, a adunat surzii împreună și a dus la alt rezultat nedorit: folosirea limbajului gestual între surzi. Argumentând că ,,propagarea” surdității printre surzi a fost nedorită, fiind considerată de el o ,,calamitate pentru lume”, a propus ca remedii sociale: eliminarea școlilor separate pentru surzi, să nu se permită folosirea limbajului gestual între copii surzi și descurajarea surzilor de
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
și conținuturile, cu alte capacități și diverse situații, „capacitățile interacționează, se combină între ele, generând în mod progresiv altele noi din ce în ce mai operaționale: de a citi, de a calcula, de a deosebi esențialul de secundar, de a face notițe, de a argumenta, de a negocia, de a organiza etc.”26 De exemplu, capacitatea de a deosebi esențialul de secundar rezultă din capacități mai importante decât cele de a compara, de a analiza și de a ierarhiza. d) Non-evaluabilitatea (neevaluabile) Această a patra
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
intestinală apare mai ales În cazul ingestiei de acizi). ¾ Fistula eso-traheo-bronșică (prin perforarea peretelui anterior al esofagului). ¾ Mediastinita. ¾ Hemoragii digestive . 148 ¾ Neoplasmul esofagian (carcinomul cu celule scuamoase al esofagului) x 1000 risc la 45 de ani de la ingestie (În medie); argumentează evaluarea endoscopică repetată. ¾ Neoplasmul gastric (debutul mediu la aproximativ 30 de ani postingestie). Evoluție și prognostic: Imediat după ingestie simptomatologie dramatică, eventual perforație - urgență chirurgicală. Următoarele zile (În lipsa perforației) ameliorare progresivă: • deglutiția mai puțin dureroasă; • durerea retrosternală dispare sau se
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
posibilitatea diagnosticului de intoxicație cu SOF; 2. atropina nu trebuie administrată până ce hipoxia nu este corectată printr-o ventilație adecvată; 3. la acești pacienți, morfina, aminofilina și fenotiazinele sunt contraindicate, datorită riscului crescut de aritmii cardiace. 4. dacă aveți suspiciuni argumentate În sensul unei intoxicații cu SOF, recomandați o probă de toleranță la atropină; 5. În caz de probă pozitivă, administrați ATROPINĂ, cât mai prompt, În doze suficiente și la intervalele de administrare adecvate unei corecte atropinizări (FC: 90-110/min, midriază
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
să fie ca neființa.“ <ref id=”1”>Aristotel, De Melisso Xenophane Gorgia, în Diels-Kranz, Vors., Xenophan, A 28, ed. Bekker 977b 3-6.</ref> Ființa poate fi deci determinată ca „Unu“ și ca „Tot“, și totuși să fie limitată. Pentru că, se argumentează ingenios în același text, „marginea trebuie să mărginească ceva, nu să se mărginească cu ceva... Se întâmplă astfel ca unele lucruri să fie mărginite și să se învecineze cu ceva, altele să fie mărginite,dar să nu se mărginească cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
aplicare a tuturor hotărârilor și să stabilească modul de îndeplinire a acestora; * fixeze responsabilități și termene pentru îndeplinirea sarcinilor; * revizuiască anumite proceduri, dacă le consideră ineficiente. Obstacole sau bariere în ascultarea eficientă: 1) obstacole verbale: * când se vorbește; * când se argumentează; * când au loc multiple conversații; * când cineva pune întrebări irelevante; * când se încearcă schimbarea subiectului; * când se rătăcește pe lângă subiect; * când se vorbește cu tonalitate ciudată; * când se recurge la ambiguitate; * când se vorbește prea mult; 2) obstacole comportamentale: * când
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
în raport cu un set specific de norme; chiar dacă admitem că un individ se poate conforma, în toate circumstanțele vieții sale, tuturor categoriilor de norme, tot mai rămâne o ipostază a devianței pe care cvasitotalitatea persoanelor o practică: boala; T. Parsons a argumentat astfel echivalarea bolii cu starea de devianță <footnote Cristina Neamțu Devianță scolară, Editura Polirom, 2003 footnote> : bolnavul este scutit de îndeplinirea obligațiilor sociale obișnuite, rolul de bolnav fiind definit social ca indezirabil; așadar, la scară macrosocială, se poate afirma că
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nu este deviant, atunci devianță este starea normală a societății. 2.3. Raportul dintre normal și patologic în definirea devianței Funcțiile și disfuncțiile sociale ale devianței Afirmația șocantă conform căreia devianță este starea normală a societății a fost formulată și argumentată pentru prima dată de sociologul francez E. Durkheim. El a considerat-o normală în orice societate, din punctul de vedere al apariției și al consecințelor sale. Argumentul lui Durkheim era că nici o putere nu poate să impună conformarea totală a
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
picta strigătul face trimitere directă la capacitatea picturii de a reprezentata spațiul redând detaliul fizionomic al strigătului. Dacă Gert Hofmann pune în discuție problema reprezentării, scriitorul român chestionează problema receptării operei plastice. Interesul lui Augustin Buzura pentru receptarea picturii se argumentează prin două elemente. În primă instanță, descrierea ekphrastică a Parabolei orbilor din Refugii (descriere ekphrastică tranzitivă) mizează pe dramatizarea actului contemplativ. Tabloul flamand stimulează confesiv cei doi contemplatori ai tabloului: protagonista este înspăimântată de figurile dizgrațioase ale orbilor (vezi nota
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
primă versiune cu titlul "Criticul - cititor de imagini: reflecții asupra relației dintre literatură și artă în critica românească din perioada 1960-1988", în volumul Cititorul elev, coordonatori Monica Onojescu și Alina Pamfil, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2013. 2 Am argumentat acest lucru în capitolul "Ekphrasis și teoriile lecturii" al tezei mele de doctorat Reprezentarea operei de artă în textul literar. Problema ekphrasis-ului în romanul contemporan (teză susținută în 2007). 3 Ion Frunzetti, "Despre unele probleme ale ilustrației de carte pentru
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
numește locotenența patriarhală, o soluție hibridă și inadmisibilă, o consecință a unor întâmplări mai grave, una dintre ele fiind consimtământul patriarhului de a figura în Consiliul de Regență. Incompatibilitatea dintre funcția de membru regent și calitatea de Patriarh este serios argumentată de Nae Ionescu, prin recursul la canoanele Bisericii care interzic în asemenea cazuri orice responsabilitate lumească. Filosoful român citează ca probe, în acest sens, din Enchiridion, Canonul 6 apostolic, Canonul 81 apostolic și Canonul 11 al Sinodului local de la Constantinopol
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
hotărâri a Sinodului?; 2. există pentru laici posibilitatea "de a fi, la un moment dat, în mai mare măsură, deținători ai adevărului decât ierarhia ecleziastică?". Răspunsurile pentru ambele întrebări sunt afirmative, în anumite condiții. Cât privește prima interogație, Nae Ionescu argumentează faptul că Biserica "nu se sprijină pe un corp de prescipțiuni normative arbitrare și contractuale, cum e uneori cazul legilor juridice", ci ea se fundamentează pe criteriul Adevărului - astfel, creștinul urmează o indicație a Bisericii, pentru motivul că aceasta exprimă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan Hrisostom. Cuvântul este Fiu prin natură: oamenii devin "fii prin
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dintre aceste probleme ; în altă parte, el a studiat în detaliu rolul familiei și al femeilor ca public în secolul al XVIII-lea. *17 142 Deși s-a strâns mult material asupra acestei probleme, rareori s-au tras concluzii solid argumentate în privința relațiilor exacte dintre producția literară și bazele ei economice, sau măcar în privința influenței exacte a publicului asupra unui scriitor. Relația nu este, evident, o relație de simplă dependență sau de acceptare pasivă a cerințelor patronului sau ale publicului. Scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]