4,796 matches
-
nu intră și nu iese nici măcar o muscă. Toate încercările de a afla ce se discută și se petrece acolo au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a fi prea târziu! ― Nu i-ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, sub aparența nepăsării, ochii ei cercetau totul foarte atent. ― Oh! Hm! Cred că am moștenit ușurința de a învăța tot felul de limbi de la tatăl meu. El mi-a vorbit de multe ori despre asemănarea dintre hayeren sau limba armeană și cea dacă. Era convins că armeana are o origine balcanică. Așa că am învățat-o. Și mi-a prins bine. Da, într-adevăr!... De altfel, a fost și un excelent mijloc de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totul foarte atent. ― Oh! Hm! Cred că am moștenit ușurința de a învăța tot felul de limbi de la tatăl meu. El mi-a vorbit de multe ori despre asemănarea dintre hayeren sau limba armeană și cea dacă. Era convins că armeana are o origine balcanică. Așa că am învățat-o. Și mi-a prins bine. Da, într-adevăr!... De altfel, a fost și un excelent mijloc de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-am gândit niciodată că într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic, însă... Ce dezastru să împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe gheridon Biblia. Era un exemplar vechi, tradus de eruditul, literatul și pedagogul armean Mesrop, același Mesrop care inventase și elegantele caractere ale alfabetului armean. Aparținuse familiei tatălui său, generație după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse familia de-a lungul timpului. Manuc o strânse în brațe. Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe gheridon Biblia. Era un exemplar vechi, tradus de eruditul, literatul și pedagogul armean Mesrop, același Mesrop care inventase și elegantele caractere ale alfabetului armean. Aparținuse familiei tatălui său, generație după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse familia de-a lungul timpului. Manuc o strânse în brațe. Îi făcea bine să o simtă atât de aproape de inima lui. Se agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-odată de aspectul prințului. Schimbat în bine, chiar în foarte bine. Costumul tradițional armean îi dădea un plus de suplețe și de fermitate. Era interesant și felul în care prințul privea covoarele, urmărind cu degetul arătător vreo meandră, mângâind ușor cu palma un desen sau altul. Pictorul îi descoperi o expresie cu totul nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale întâlnirii dispăruse de pe chipul diplomatului suedez. Își ridică sprâncenele groase cu un aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat de nimeni, era conștient însă de condiția lui de armean rătăcitor. Va fi silit să plece. Va trebui să caute un alt vad comercial. Un alt acasă pentru el și familia sa... Principatele Rămâne aveau un statut special. Nu fuseseră cucerite de turci. Prin menținerea suzeranității lor, Imperiul Otoman era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe toată masa. ― Da, păi, după ce și-a mai revenit, am întrebat-o de-a dreptul când vrea... s-o ajut. Și, văzând o întâmpinare atât de fermă din partea mea, fătuca mi-a mărturisit că ea aduce pâinile pentru casa armeanului în fiecare dimineață. Și că acolo, când tocmai ieșea de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot trage mereu în odăița lui de sub scară ca să-i vorbească despre funcția lui... Sau ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să spui, zău!” După care a tresărit speriată și m-a rugat cu cerul și pământul să nu „scap” nimănui despre aniversare. La despărțire, rumenită și aburindă, jimbla mi-a șoptit că n-ar putea să iasă neobservată din casa armeanului decât peste o săptămână, după ce dumnealor, stăpânii, vor pleca acolo, la pădure. PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva flori din grădină și acum le așeza în vazele înalte de pe consola din salonul de jos. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că bastinasí sărbătoresc acum doar pacea. Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară. Și n-aș vrea să mă aflu prin preajma aceluia când își va da seama de asta. Și, dacă îmi mai îngăduiți, cred că prințul acela armean, le banquier Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri și își privi crunt valetul. Nu pentru că n-ar fi fost de acord, ci pentru că nu putea să nu fie de acord. Cum de nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
remake a celei care s-a derulat cu aproape o sută treizeci de ani înainte. PAGINĂ NOUĂ 29 Prințul călărea la întâmplare. Hoinărea în cuprinsul sau prin împrejurimile Brașovului. Drumurile erau pline de soldați austrieci, grofi, negustori unguri și evrei, armeni și greci, diverși târgoveți și localnici. Pe cei veniți din țara Românească îi recunoștea de departe. Purtau haine orientale, vorbeau tare și înjurau de mama focului. O grămadă de boieri fugiți din diverse motive își găsiseră aici un adăpost. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pictor, Manuc nu mai era prințul, marele dragoman al Sublimei Porți, consilierul personalităților vremii, personajul lăudat în Divanul țării Românești sau răsplătit de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri cu generozitate. De când îl descoperise îngenuncheat, încovoiat în rugăciune lângă fărâma de lumină a candelei, cu umerii adunați, smeriți între aripile unui arhanghel, pictorul văzuse acolo doar un om singur și o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică, despre muntele Ararat și despre Leon Magnificul, regele care adusese o prosperitate fără precedent poporului său. Îi vorbea despre caracterul mândru și independent al armenilor care se creștinaseră primii, în primul an al erei creștine, dar adoptaseră o formă originală de creștinism, rezistând tuturor încercărilor de dominare venite din partea Constantinopolului sau a Romei; despre frumoasele fecioare martire conduse de Gaiané și Hripsimé, ca și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfințea din șapte în șapte ani mirul, uleiul care îngemăna aromele a peste o sută de plante diferite, după rețeta lăsată creștinilor de acel patriarh. Uneori se oprea și rămânea tăcut. În acele momente pictorul îl simțea tânjind după ritualul armean al vieții de familie, după armonia relațiilor de zi cu zi; îi era dor de grădina, caii, păunii, câinii și șoimii lui sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul lui. Prințul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă, miluitorul și binefăcătorul săracilor, ocrotitorul cumunităților de armeni, oriunde s-ar fi aflat ele, din Orientul Mijlociu până la Viena și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor biserici armenești. Acum stătea față în față cu singurul om din această parte a lumii care avusese curajul, abilitatea și înțelepciunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși văduva Marioritza și-ar fi tras doar un văl peste față. Ah, armenii! De șase ori mai șireți decât evreii! ― Vă înșelați, Alteță! Sau oamenii trimiși de Babic, „umbra” voastră, s-au înșelat. Marioritza n-a jucat nici un rol în misiunea mea. Absolut nici unul! De fapt, ea a aflat destul de târziu despre aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
loc de casă” care “iaste între casa lui Mustafa potcovariul domnescu... și margene Podului Vechiu, în Potcovărie”. --Cred că ai băgat de seamă, că umblând pe Podul Vechi, am dat peste Arcărie, aflată în poarta celei de a doua biserici Armene, și apoi de Potcovărie, ce se găsește înaintea bisericii Bărboi. Aici l-am văzut și pe Mustafa, vestitul potcovar domnesc! Zici armean, zici arcar, zici potcovar, zici meseriaș... --Frumos spus, amice. Știam eu cu cine pornesc la drum!... --Mai încet
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
seamă, că umblând pe Podul Vechi, am dat peste Arcărie, aflată în poarta celei de a doua biserici Armene, și apoi de Potcovărie, ce se găsește înaintea bisericii Bărboi. Aici l-am văzut și pe Mustafa, vestitul potcovar domnesc! Zici armean, zici arcar, zici potcovar, zici meseriaș... --Frumos spus, amice. Știam eu cu cine pornesc la drum!... --Mai încet cu laudele, că îmi strici freza - m-a prevenit gândul de veghe, râzând. --Ca să nu uităm de Arcari, ascultă cum scrie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Iași... pentru vânzare de case de pe Podul Vechiu, în Arcari”. --Cam fără cap și fără coadă. Am aflat doar că Ion Costin hatmanul, în lipsa vel logofătului, a scris cele de mai sus. --Important este faptul că ne-a reamintit de armenii arcari. Da’ să nu crezi tu că “noi” - adică “sfințiile noastre” - nu știm să facem afaceri. Ba știm. Și încă cum! --M-ai făcut curios, prietene. --Dacă ai să citești zapisul sfinției sale “Hrisanthu, egumăn mănăstirii Sfântului Ioan Zlataust, și cu tot
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii de-acasă, vere - m-a liniștit gândul de veghe. --Și fiindcă tot suntem în mahalaua “Armenimii” - am reluat eu - ascultă ce spun frații armeni Carabet și Bogos la 27 mai 1763 (7271): “Făcut-am zapisul nostru la mâna dumisali giupânâlui Panaite... neguțitor din Eși, precum... i-am vândut... o casă cu pivniță de piiatră și cu două beciuri de piatră și cu locul ei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru crâșmele de pe Podul Vechi sau pentru altele? Și n-am uitat că voievozii au hotărât - la cererea mănăstirilor - ca nimeni să nu vândă vin până nu se termină vânzarea celui mănăstiresc. --Eu zic să mai schimbăm o vorbă cu armenii, fiindcă tot ne aflăm în Armenime. --Dacă găsești un capăt de vorbă cu armenii, te ascult - îmi răspunde gândul de veghe împăciuitor. --Uite ce scrie “Carabet ficiorul lui Lohan armanul” la 2 martie 1768: --Sunt curios ce spune “armanul”. Te
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au hotărât - la cererea mănăstirilor - ca nimeni să nu vândă vin până nu se termină vânzarea celui mănăstiresc. --Eu zic să mai schimbăm o vorbă cu armenii, fiindcă tot ne aflăm în Armenime. --Dacă găsești un capăt de vorbă cu armenii, te ascult - îmi răspunde gândul de veghe împăciuitor. --Uite ce scrie “Carabet ficiorul lui Lohan armanul” la 2 martie 1768: --Sunt curios ce spune “armanul”. Te ascult. --Zice că “dimpreună cu frati-meu Ștefan, făcut-am zapisul nostru la sfânta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]