5,062 matches
-
lung de timp, de ordinul lunilor. "" (în limba franceză: "tête de pont") un termen militar din Evul Mediu mijlociu care, până la apariția artileriei, era menit apărării zonei în care începea un pod. După introducerea la scară largă a pieselor de artilerie în dotarea armatelor europene, termenul a fost transformat pentru a desemna fortificațiile aflate la o oarecare distanță de capetele podului, amplasate în așa fel încât să protejeze atât cele două capete de pod, cât și trupele care traversau cursul de
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
viteza mică, era nevoie de asigurarea securității lui pe termen mai lung împotriva atacurilor inamicului, iar fortificațiile capului de pod menite asigurării acestui scop trebuiau realizate la o distanță suficient de mare pentru ca să mențină podul în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Cum de-a lungul timpului raza de acțiune a artileriei a crescut, în mod corespunzător a crescut și zona necesară pentru asigurarea securității podurilor. Dacă, la început, în perioada de existență a unor arme de foc cu rază scurtă
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
lung împotriva atacurilor inamicului, iar fortificațiile capului de pod menite asigurării acestui scop trebuiau realizate la o distanță suficient de mare pentru ca să mențină podul în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Cum de-a lungul timpului raza de acțiune a artileriei a crescut, în mod corespunzător a crescut și zona necesară pentru asigurarea securității podurilor. Dacă, la început, în perioada de existență a unor arme de foc cu rază scurtă de acțiune, capul de pod era constituit cel mult dintr-o
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
pentru asigurarea securității podurilor. Dacă, la început, în perioada de existență a unor arme de foc cu rază scurtă de acțiune, capul de pod era constituit cel mult dintr-o serie de parapete, odată cu trecerea timpului și cu creșterea eficienței artileriei, lucrările de apărare a podurilor a cunoscut o foarte mare extindere. Odată cu creșterea efectivelor formațiunilor militare, a crescut și dimensiunile regiunilor de concentrare necesare pentru organizarea atacurilor împotriva inamicului, ca și complexitatea și dimensiunile fortificațiilor care apărau capul podului. Creșterea
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
podurilor a cunoscut o foarte mare extindere. Odată cu creșterea efectivelor formațiunilor militare, a crescut și dimensiunile regiunilor de concentrare necesare pentru organizarea atacurilor împotriva inamicului, ca și complexitatea și dimensiunile fortificațiilor care apărau capul podului. Creșterea razei de acțiune a artileriei și a armelor de foc portabile până la mai multe mii de metri a modificat capul de pod, transformându-l dintr-o zonă fortificată, într-o zonă controlată de focul artileriei de mare calibru. În zilele noastre, termenul „cap de pod
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
fortificațiilor care apărau capul podului. Creșterea razei de acțiune a artileriei și a armelor de foc portabile până la mai multe mii de metri a modificat capul de pod, transformându-l dintr-o zonă fortificată, într-o zonă controlată de focul artileriei de mare calibru. În zilele noastre, termenul „cap de pod” este folosit pentru orice tip de zonă defensivă care este extinsă în teritoriul inamic - sinonimă într-o oarecare măsură cu „avanpost”. „Cap de pod” se referă în mod particular la
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
cu armament a Armatei României după Războiul de Independență s-a făcut aproape exclusiv prin achiziții din străinătate. Având în vedere aderarea Regatului României la Tripla Alianță, aceste achiziții s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de către decidenții politici. După cum arăta Ion G. Duca: „"Expediția din Bulgaria din anul precedent ne dovedise că puterea noastră militară era fictivă, că armata noastră n-avea cadre suficiente, că rezervele ei nu erau organizate, că lipseau echipamentul, munițiile, armamentul, artileria grea, serviciile dinapoi, medicamentele"”. Sub impactul acestor lecții identificate, noul guvern liberal instalat la începutul anului 1914 a decis demararea unui program masiv de recuperare a întârzierilor și întărirea capacității de luptă a armatei, aflată într-o situație critică pentru că
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
Trupele de cavalerie erau înzestrate cu același tip de armament ca și cel al infanteriei, cu specificația că era varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75. Artileria de cetate era dotată
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75. Artileria de cetate era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze „Hotchkiss”, cu cupole cuirasate produse la Uzinele „Saint Chamond” (Franța) și „Grüson” (Germania). Aeronautica dispunea în anul 1913 de două secții, prima având cinci aparate de tip „Bristol-Coandă” ale Școlii
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
numai cu Iuliu [câteodată și Iulius) Dunca. Tânărul Dunca a intrat voluntar în armată, devenind în anul 1850 sergent. Apoi a urmat "Școala Militară de Ofițeri" din Iași (1852-1854), din care a fost transferat ca sublocotenent la un regiment de artilerie. Acolo a fost avansat deja după scurt timp la rangul de locotenent în 1856 și căpitan în 1858. La luptele pentru unificarea Italiei a participat, între alți ofițeri români, și . După ce Consiliul de miniștri aprobase pe 14 iulie 1860 trimiterea
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
numit cavaler al ordinului. După revenirea sa, a avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei Diviziei 4 Infanterie (1877) și în urmare al
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei Diviziei 4 Infanterie (1877) și în urmare al artileriei Corpului de Vest (1877). În timpul războiului pentru independență al României din 1877-1878, Marele cartier general al Armatei Române, apreciind importanța fluviului Dunărea, pentru apărare, a hotărât să-l folosească pentru acoperirea
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei Diviziei 4 Infanterie (1877) și în urmare al artileriei Corpului de Vest (1877). În timpul războiului pentru independență al României din 1877-1878, Marele cartier general al Armatei Române, apreciind importanța fluviului Dunărea, pentru apărare, a hotărât să-l folosească pentru acoperirea teritoriului țârii față de loviturile posibile ale armatei otomane. Această
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
fortificat, s-au întreprins acțiuni pentru amplasarea mai multor guri de foc. La începutul lunii mai 1877 sistemul de foc al Calafatului s-a bazat între altele pe opt baterii. Generalul Alexandru Cernat, a transmis comanda, colonelul Iuliu Dunca, șeful artileriei Corpului I armată. Provocările turcești nu numai la Calafat, ci pe toată lungimea Dunării românești, nu au mai fost acceptabile, și așa bombardarea generală a Vidinului a început în dimineața zilei de 15/27 ianuarie 1878 și a ținut 9
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
zile. Bateriile române, ale căror piese se urcaseră la 40, au continuat focul zi și noapte până la armistițiul din 23 ianuarie/4 februarie 1878 și ocuparea Vidinului de către trupele române. În sfârșit a revenit ca șef al Regimentului nr. 1 Artilerie (1878-1881). După ce Dunca a fost, între anii 1883-1885 , comandant al Diviziilor 8 și 1, apoi din 1885 acel al Diviziei 9 Mărășești, a fost trecut, în anul 1891, la gradul de general de brigadă, comandant al diviziei active din Dobrogea
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
ziua de 26 septembrie 1891 de exemplu a dat ordin pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale militarilor din pichetele Companiei a 3-a de la Chilia Veche. Generalul de brigadă Iulius Dunca a făcut parte dintre cei ce au pus bazele artileriei române moderne, începându-și activitatea la 7 ani de la înființarea acesteia. Are meritul de a fi fost comandant al renumitelor Regimente 1 și 2 Artilerie. Iuliu Dunca a fost onorat între altele cu:
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
Veche. Generalul de brigadă Iulius Dunca a făcut parte dintre cei ce au pus bazele artileriei române moderne, începându-și activitatea la 7 ani de la înființarea acesteia. Are meritul de a fi fost comandant al renumitelor Regimente 1 și 2 Artilerie. Iuliu Dunca a fost onorat între altele cu:
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu 141 de piese de artilerie ușoară și patru de artilerie grea). Puterile
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu 141 de piese de artilerie ușoară și patru de artilerie grea). Puterile Centrale au distrus apărarea rusească
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]