5,989 matches
-
Eu rezolv orice problemă care vă frămîntă sufletul... Din nou belesc ochii, îi închid, iar mă uit la cer și bat pasul pe loc. Babalawo ridică sprîncenele întrebător, privindu-mă fix în ochi. Babalawo, mor, m-am îndrăgostit acum, la bătrînețe... Nu rîde cum aș fi crezut, este foarte serios, mă cuprinde de după umeri și mă dirijează în iban-baló, adică o curticică interioară. Aveți o fotografie? Îi întind o fotografie scoasă la imprimantă și trimisă de Florin Vitan, ca felicitare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
temporar, bancherul. Pe scaunul acela doarme, tot așezat pe același scaun mănîncă și de acolo mă salută marțial, atît la plecarea din reședință, cît și la venire, cînd musai trec pe lîngă el. Gecer Guerra López este bine ancorat în bătrînețe, dar nu se lasă luat la vale de anii săi. Salutul său are ceva special. Ridică mîna cu mișcări bruște și o duce la chipiu. Degetele se lipesc cu buricele de poza lui Che Guevara de pe chipiu și stau așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă treceam pe lîngă ei, făceau pîs, pîs... Mă rog, și ce ți-a spus ăsta, babalawo? Mi-a spus că dacă duhul rău dă peste mine, n-o să mă căsătoresc și o să am un copil din flori. Dar spre bătrînețe o să trăiesc bine, îngrijită de nepoți. Zulueta scoate o poză splendidă, cu o fetiță mulatră de o frumusețe înduioșătoare. Nepoata mea, spune ea mîndră. O, este o dulce, este minunată, să mi-o aduci s-o văd. N-o pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
străduiești, găsești câte ceva. Chiar dacă este vorba de vremuri demult trecute. M-a ajutat, poate, și faptul că, uneori, mă trezesc hălăuind, în vis desigur, pe coclaurile din preajma natalului nostru Pungești. În calitatea, ca să zic așa, de copil (așa-i la bătrânețe, mai dai și prin mintea celor mici ). Însă constat uimit, că locuri, oameni sau situații pe care le credeam uitate cu totul, îmi apar în vise, ca acum șaizeci și cinci-șaptezeci de ani. Așadar, mi-am zis, ia să-mi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la portretul roman, la o specie a virtuții în același timp impozantă și inactuală. Demnitatea e condiția statuară a omului. În asta constă noblețea, dar și riscul ei. Noblețea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanțe precare: sărăcie demnă, bătrânețe demnă, suferință demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinație reușită între curaj și umor: ecvanimitate față de împrejurările neprielnice și distanță față de sine. Astfel definită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
temeinice, a respectului de sine. E nevoie de o primă generație de români care să reabiliteze îndemânarea cinstită, știința - și mândria - de a face o ispravă ca lumea, oricât de măruntă. De pildă, o modestă fabrică de cașcaval. Vechime și bătrânețe Engleza și germana au, pentru „vechi“ și „bă trân“, un singur cuvânt: old (engl.), respectiv alt (germ.). De unde un semnificativ echivoc: termenul poate desemna și decrepitudinea, vârsta târzie, aso ciată cu apropierea morții, dar și valoarea adăugată pe care o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În românește, același echivoc se distribuie în două cuvinte: vechimea și bătrâ nețea. Hainele „vechi“ indică scăpătare, „învechirea“ poate semnala valabilitatea expirată, ieșirea din uz, dar „vinul vechi“, „prietenii vechi“, „manuscrisele vechi“ sunt, dimpotrivă, lucruri prețioase. Ca și Dilema vecheă Bătrânețea, la rândul ei, poate fi vârsta bolilor și a împuținării, dar și vârsta înțelepciunii, a experienței, a prestigiului. Bătrânii azilelor sunt triști. Bătrânii cetății sunt impunători. Din păcate, viața cotidiană valorifică în mult mai mare măsură latura sumbră a celor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
asemenea schimbare de perspectivă a încercat, acum câțiva ani, James Hillman, un bătrân profesor american de descendență jungiană, într-o carte intitulată The Force of Character. And the lasting Life („Puterea caracterului. Și viața care durează“). E o carte despre bătrânețe, înțeleasă ca splendoare a vechimii. Pentru ca cititorul să-și facă o idee, îi voi pune la dispoziție câteva citate: „«Vechi» (old ) este un cuvânt el însuși foarte vechi, derivat, probabil, dintr-o rădăcină indo-europeană care înseamnă «a hrăni». Dacă mergem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
suntem bătrâni din toată inima, autentici în ființa noastră, în adevărul prezenței noastre, cu tot ce e în ea gravitas și excentricitate, asta se răsfrânge, indirect, asupra binelui public și, prin aceasta, și asupra binelui tinerelor generații. Ceea ce face din bătrânețe o ocupație permanentă (a full-time job), din care nu ieși niciodată la pensie.“ „A fi bătrân e o aventură. Să ieși din cadă și să alergi la telefon, sau pur și simplu să cobori câteva trepte implică tot atâtea riscuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
treaptă. Altădată învățam de la vulpi și șoimi; astăzi învățătoarele și învățătorii noștri sunt morsele, broaștele țestoase și elanii înnămoliți în mlaștini. Aventura lentorii.“ ...Ar fi o utopie să așteptăm de la guvernanți o reevaluare a pensiilor pe baza unei reevaluări a bătrâneții din perspectiva lui James Hillman. Ne-am declara mulțumiți dacă și-ar aminti măcar de Beatles: „Will you still need me, will you still feed me, when I’m sixty four?“ Despre disperare În vremuri grele, disperarea devine ambianță cotidiană
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sunt invitați experți în materie de dietă. Mă uit cu mare atenție, pentru că silueta e una din utopiile durabile ale vieții mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slăbire, aspir la regimul sănătos, hiper igienic, garant al tinereții fără bătrânețe. Pe de altă parte, sunt ineducabil. Ezit, de când mă știu, între asceză și lăcomie, între Yoga ierbivoră și Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobații alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulă „Mănânc, deci slăbesc!“), am experimentat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Nașterea unei civilizații mondiale sporește violența ciocnirii dintre diferențe externe și nu împiedică izbucnirea unor diferențe interne în fiecare societate. Cum se spune, etnologii au de muncă din plin. Prezentare a unei cărți de către autorul ei Scrisă și publicată la bătrînețe, Histoire de Lynx, care va fi probabil ultima mea carte (în orice caz, ultima pe care am de gînd să o consacru mitologiei amerindiene), apare, la sfîrșitul anului 1991, în ajunul celei de-a 500-a aniversări a descoperirii Lumii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
n rai. În fond, ce face acuzatul? Strică lemnul? Ne doare pe noi, care-l dorim scânduri, nu pe Natură, care le știe pe ale ei, ca de pildă selecția: ca și lupul, vâscul lovește În exemplarele susceptibile, sensibilizate de bătrânețe ori boli. Iar parazitismul, În genere, nu e cumva o unealtă a Naturii care, „altoind“ un oaspete, face ca În același loc să trăiască nu doar unul, gazda, ci doi, fiecare cu genomul, felul lui adică, Într’un cuvânt, biodiversitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
romană Îmi apar, În alt plan, o dispută de familie nedecisă, o echilibrare internă doar; lupul dacic a ajuns la loc de cinste pe chiar friza monumentului triumfal de la Adamclisi... Lupul duce o viață grea; poate de asta albește la bătrânețe, dacă o ajunge... Cei chiar 70 km pe care trebuie să-i alerge Într’o singură noapte Îi cer hrană cât unui om care muncește din greu: până la 4.000 kcal. Și, chiar dacă-și completează hrana și cu cadavre - alt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
romantic Întârziat, aș crede că ești reîncarnarea lui Richelieu. Acela, cumplit de pragmatic, Încât viața unui om o avea la degetul cel mic, dar care iubea și Îngrijea o turmă de pisici... „Meridian“, 17 august 2001, ora 12,25 39. Bătrânețe haine grele Mi se pare mie, Cristi, sau te pregătești să dai colțul? Văd că nu-ți mai plac pisicile - alea cu ghilimele -, că un teanc de articole, culmea comunicate, așteaptă să le publici, dar tu pigulești interminabil niște cărți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce spui de vreo două săptămâni Încoace, răstălmîcind cele toarse de mine: cică factori limitativi. Unul ar fi chiar ăsta, de care fugi ca de dracu’. Scuze! Știu că ești păgân... Dar nu uita, Cristi, că În Natură nu există bătrânețe și nici tinerețe. Sunt doar indivizi incapabili, respectiv capabili a-și asigura existența. Bătrâne pot fi, eventual, doar specii. Altfel spus, ecologistule, ești În culpă chiar față de propria-ți concepție... - Pe dracu’, Moti. Nu sunt un ecologist, cel mult mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
desigur, adică sub plapuma voastră, care vă devine astfel tot mai scurtă; acela de a Înghiți „E“-uri În loc de hrană, deși asta Încă n’a ajuns „de leac“, adică nu doar iluzii ba chiar otravă; acela de a purta povara bătrâneților cât puteți mai mult. Dacă ați Întreba Natura, ea v’ar răspunde printr’un singur cuvânt: cumpătare, iar cele trei exemple de luxuri inutile - ah, ce pleonasm! - ar deveni fericire, sănătate și tinerețe fără bătrânețe, așa cum numai În basme le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acela de a purta povara bătrâneților cât puteți mai mult. Dacă ați Întreba Natura, ea v’ar răspunde printr’un singur cuvânt: cumpătare, iar cele trei exemple de luxuri inutile - ah, ce pleonasm! - ar deveni fericire, sănătate și tinerețe fără bătrânețe, așa cum numai În basme le mai puteți afla. Dar vi le urați cu orice prilej... Urmându-mi sfatul, veți avea numai de câștigat. De pildă, o economie de mijloace, căci mai econom decât Natura nu e nici un doctor În economie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de simpatie e vorba, ba chiar și de susținere, căci și haiducia de odinioară, și terorismul de astăzi procură avantaje pentru un grup mai mare decât cei implicați direct În acțiune. Nu sunt nici pesimist, dar recunosc terorismului „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“. Și iată de ce. Din momentul apariției bogăției, polarizarea unor resurse, a apărut și tendința entropică de erodare a acestei polarizări, care se cheamă hoție. Și câte legi, pușcării și pedepse s’au făcut și aplicat, această
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n această dulce tihnă, viața lui curgea ușor, Ca o undă cristalină dintr-un limpede izvor Însă, dup-al tinereții falnic și înaltul său zenit, Înserarea bătrâneții peste el a coborât... Împăratul CARP copiii lângă sine și i-a strâns Și cu lacrimi de tristețe le-a grăit cu glasul stins: Dragii mei copii, de-acum sunt cât codrul de bătrân Și nu știu cu voi pe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
roduri de-mpărat, o Domnului nostru Cercători prin țări au dat. Cel ce-ncearcă-n zori de zi, o Domnului nostru El din gur-așa grăi. Eu văzui pe Dumnezeu, o Domnului nostru Ce vârstă de Domnul este. Când plecă spre bătrânețe, o Domnului nostru Cele roduri de-mpărat, o Domnului nostru Grele oști au ridicat. Jos la țară le-au lăsat, o Domnului nostru Taie mii de cuconași Dumnezeu nu s-a-ntâmplat, o Domnului nostru C-a fost voia tatălui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
leagănă de somn. Mândra-i albă ca o floare, Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-am culcatu’ Tot în paie și pe fân, Ș-acu’ iată mă bătrân. Nu-s bătrân de bătrânețe, Ci bătrân de fuste crețe ! Badiu-nieu câtu-i de-nalt, Șade-n picioare sub pat. Și cosește și-mblătește Și de pat nu se lovește ! * Iartă-mă bade de glume, Că n-am făcut alte n lume. Că nu-i nimeni să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mari blocuri de locuințe și o impozantă vilă pentru cele două fiice rămase în țară. După cel de-al doilea război mondial se întoarce în America unde mai avea un fecior și probabil și ceva rezerve materiale. Moare la adânci bătrânețe. 82.Blendea Sofia a lui Floricu, stabilită în America. 83.Blendea Ștefan a lui Floricu, a revenit în țară. 84.Budac Ion, de la Ilisie, a revenit în țară. 85.Budac Nicolae, 86.Budac Ilie, 87.Budac Ion și 88.Budac
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fac pe țăran să renunțe la ele în favoarea metodelor antedeluviene. Numărul persoanelor vărstnice e și el relativ ridicat, 12 la sută a celor de vârsta a treia și peste 10 la sută a celor ce au pătruns în așa zisa bătrânețe adâncă, adică a celor trecuți de 70 de ani. Pentru respectul pe care trebuie să li-l purtăm, dăm numele celor foarte puțini, numai 5, care în condiții grele de privațiuni, de-a lungul unei vieți trăite într-o etapă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]