8,717 matches
-
os domnesc. Ei nu apucaseră să vadă casa cea mare, căci fusese demult făcută una cu pământul. O vedeau, Însă, aievea, așa cum și-o Închipuiseră din spusele bătrânilor. În fața palatului cu ferestre neînchipuit de Înalte, văzură pe cei buni din basmele babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mințile unei educatoare cu părul auriu și numai inele, căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu al Directorului o asemăna cu cea de-a treia fiică de Împărat din basme și o iubea, la rându-i, cu mai molcome sfâșieri lăuntrice. La vremea aceea, Însă, ei nu știau unul de iubirea celuilalt, așa că nu se dușmăniseră. Educatoarea cea frumoasă plecase din sat și În locul ei se Întorsese vestea că născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neagră pe ochi și mâinile legate la spate, auzise comenzile și mișcările celor din plutonul de execuție. Ectoraș se bănuise și el, cumva, răspunzător de sfârșitul inginerului, căci și el Îl urâse de moarte, mai ales după ce mezina Împăratului din basme Îl pusese să dirijeze cu un bețișor - În fața nesuferitului parfumat, cu Început de chelie, cu dungă la pantaloni și Îmbrăcat În cămașă albastră - corul de copii de grădiniță. Urechea muzicală a lui Ectoraș nu era tocmai un moft și, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n‐au și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de‐ nțeles, și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zâne, și cer, și flori, și stele și‐au amuțit povestea de parcă nu mai sunt... Hai nani , nani... Adormi în caldu‐ ți leagăn, lumina mea, și taci ,‐ Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare, Ca să‐ ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care Se sting de frig și foame copiii cei săraci ... Vasile Fetescu Născut la 23 decembrie 1929, în comuna Nicșeni, județul Botoșani, într‐o familie de țărani cu mulți copii. A absolvit școala Normală de la șendriceni, învățământul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
i au fost ninse de‐ atâtea ori și părul ei de mult a albit cum îi zăpada. o stea milenară trece pe cer născătoare ‐ toate constelațiile sunt ale mamei. șI TRUP șI SUFLET ÎNTR‐O COLIVIE și‐n vremi de basm și reverie rămași alături trup la trup în suflet prinși în colivie ne aducem aminte flori ‐ lalea precum iubeai atunci iubita mea! sau mai revii sau mai revin sub fluturarea unei treceri de cocori pe banca unde‐ am stat trup
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i‐a părut, așa, că dintr‐un ram S‐ a scuturat o frunză ruginie. 324
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
magistral create. Ajunge, în sfârșit, în situația când, spre sfârșitul turneului electoral, se simte complet epuizat, alegându-se și cu unele dezamăgiri personale. În 1909, încă de la 19 februarie scrie lui Mihalache Dragomirescu că va sosi la București cu „patru basme nouă”, însă cu toate acestea are o problemă care-l macină psihic, aceea că n-a reușit să finalizeze comedia „Titircă Sotirescu”, tocmai când bunul său amic Delavrancea culegea aprecieri unanime cu al său „Apus de soare”. La 11 mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
slujește. O să ne spună el, dacă va mai putea când va ieși de la bașcă, despre metodele democratice de băgat mințile în cap, celor care mai cred în povestea cu libertatea presei, cu primul amendament al Constituției americane, ca și în basmul cu Verde Împărat. Și cum au observat de pe margine că se bucură cei mari, cățelușii de presă, știți dumneavoastră, e vorba de acele javre micuțe și păroase, care se tot încurcă printre picioarele comesenilor, pentru a primi și ei un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ajungem să trăim mult mai rău decât atunci? Lipsa de locuințe, șomajul, corupția generalizată, birocrația de dragul birocrației, bunul plac, arbitrariul la nivel statal, nerespectarea măcar a cerințelor 60 minime, a unui trai decent pentru cei dezavantajați, ni se păreau atunci basme de adormit copiii. Ce-am dorit și ce am primit! Așa a fost și cu perioada comunistă, deci ar trebui ca nenorocitul acela de redactor să-l lase pe Nichita Stănescu să se odihnească în pace fiindcă poetul a scris
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în jur căutând din ochi cea mai scurtă și sigură cale de ieșire, fiindcă pe geam nu era de chip, deoarece ne aflam la etajul trei. Dar toate aceste zile, încă însorite în Vasluiul nostru, au ajuns acum de domeniul basmului, care începe întotdeauna cu „A fost odată, ca niciodată...” . În cei patru ani de guvernare țărănistă, fabricile din zona industrială, au fost pe rând închise și guvernanții noștri de atunci și-au lăsat doar rahatul, pe clanța ușilor fabricilor închise
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și copilărie...Pășesc ușor spre banca lui... Ce ai desenat? -Te-am desenat pe tine...spune el înroșindu-se până în vârful urechilor... -Vai, dar ce frumoasă m-ai făcut...Mă mir eu cu sinceritate, deși pe foaie sunt doar un cerc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o ficțiune ce captivează cititorul, lăsându-l cu regretul că a ajuns prea repede la capătul lecturii. Deloc tentată de spectaculos, autoarea dă viață unor personaje viabile, greu de uitat.Văzute prin ochii copilului de altădată, ele par decupate din basme de mai restrânsă circulație, ceea ce nu le diminuează anvergura mitică. Cu un spirit de observație pe care mulți l-au decăzut dintre calitățile de prim rang ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și la Sadoveanu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Cu un spirit de observație pe care mulți l-au decăzut dintre calitățile de prim rang ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și la Sadoveanu, dintre oamenii simpli.Lipovanul pare un bătrân desprins dintr-un basm, depozitar al unor mituri doar de el știute. Despre ortacii lui care lucrează la marele iaz spune: „Unii îngroapă umbrele copiilor.Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere jertfe. Tu nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de dinainte de Crăciun, de fiecare dată când mergeam în centrul Dublinului eram foarte agitată. Luke și Brigit erau probabil acasă, iar eu aproape că speram să-i întâlnesc pe stradă. Tot timpul mă uitam după chipurile lor printre luminile de basm sau în mijlocul hoardelor de oameni ieșiți la cumpărături. O dată chiar am crezut că-l văd pe Luke pe Grafton Street. Un bărbat înalt, cu părul întunecat și destul de lung care se îndepărta de mine. O secundă, am bolborosit către mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru, e-norm, colosal, și cum a fost doborât avionul cu diplomatul Homar Hamar sau Olde Eld Elsen, în Orientul musaca mijlociu mistic și ce-a zis Papa când i s-a propus să se opună lui Hitler și ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu pe cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gesturi regretabile, recunosc. Nu era doar ură, totuși. Nu doar turbare, să știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da, da, nu-și va mai stăpâni furia contra vârcolacului care a fugit cu handicapata în legendă, în basm, îi va da pe față toate tertipurile, toate, toate. Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu exercițiile sale de cazuistică și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere urechile și ochii, Bombonel, să amuțească, să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât de entuziasmată de atunci, demult, când eram la Universitatea din Dublin și m-am îndrăgostit de Paul. Mă întreb ce-ar trebui să fac. Să-i trimit imediat un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
plăcea la nebunie să stau când eram mică și privesc spre Londra scufundată În noaptea adâncă și ploioasă. Dacă mă uit suficient de mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul roz, chipul lui Jack când i-am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Căci asta e a lumii nestrămutată lege / Nimicul te aduce, nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea”. Singurul care avusese grijă să-și ia cu el în vacanță cărțile de citit fusese Tudor, iar cărțile lui, basmele lui Perrault și Andersen treceau alternativ de la mama la tata - stăpânul se scula la șase dimineața când bătea toaca la mânăstire, și în lumina difuză, privilegiat de dispunerea patului cu capătâiul în fereastra de la răsărit, se apuca să citească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă gândesc că puteau avea aceeași pricină... Pe la opt, când se trezea și copilul, tatăl simțea imediat mișcarea și începea să citească basmele cu glas tare, modulându-și glasul după personaje. Căpătasem obiceiul nesănătos de-a bea o sută de vodcă rusească înainte de program, într-o dimineață de toamnă. Nu era deci nevoia de a combate frigul de-afară, ci mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
primesc vești de la ea. A terminat cu rolul de părinte. Nu știu ce să fac, știu doar că nu vreau să ajung ca ea. Urmăresc opere și copiez ariile. Legenda lui Huoxiao Yu și Povestea Camerei de Vest. Visez la personajele din basmele antice, la eroinele rebele, femei care luptă neînfricate pentru fericirea lor și o obțin. Hotărăsc să mă fac actriță de operă, ca să pot trăi pe scenă o viață de eroină. Dar bunicul se opune acestei idei. Pentru el, actrițele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]