4,932 matches
-
I-o vorbă. Te-a opărit invidia sau supa din castron? Supa? Iubirea căreia i-ai dat cu piciorul. Cațo, termină, taie Tano cu aerul cel mai indignat. Cum să-i placă un sentimental apos, cu ochiul ăla ca mătasea broaștei? Cînd îl văd ce zgîrîietor de brînză e, cum adaugă un grăunte, un bob, un fir de unt în piure... Eeee, că-mi vine să-njur! Io ți-s cîinele de suflet, Iordanco. Ne ajungem nouă înșine: io cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bomboane de toți banii ăștia. - Bine, ți-o dau, admite el, dar promiți că-mi aduci altă fată să mă căsătoresc? - Promit, uite, ți-am adus întâi inima ei (de fapt, un glob de Crăciun roșu), apoi și fata (o Broască mare, tot din plastic, care scârție). Copilul le ia, cam neîncrezător că a făcut un târg bun. Mihaela-Cosânzeana-a-doua ajunge și ea, contra sumei de 50 de bani, tot între cleștii Crabului, care se retrage cu ea în camera cealaltă... Dragoș-Sebastian
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a făcut un târg bun. Mihaela-Cosânzeana-a-doua ajunge și ea, contra sumei de 50 de bani, tot între cleștii Crabului, care se retrage cu ea în camera cealaltă... Dragoș-Sebastian începe aceeași curte, pentru a treia oară în seara aceasta... Îi spune Broaștei (Oac-oac) că o iubește, îi face plăcintă specială pentru ea în bucătăria de jucărie. Și suc de dragoste cu bule în formă de inimioară... Îi face o casă ingenioasă din Lego. (Am uitat să vă spun că așa a procedat
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
la televizor. *** După un timp, Dragoș mă întreabă, gata-gata să plângă, cu ochii umezi: - Pot s-o mai văd pe Mihaela Cosânzeana?... Dar o ai pe Oac-oac - îi răspund. - Dar nu mi place de tine... - o ia în mână pe Broască și o aruncă cât colo. Broasca scârție. Dar ai vândut-o, nu ții minte?, pe 50 de bani pe Mihaela-Cosânzeana... Tace. - Atunci măcar poți să-l întrebi pe Crab ce mai face ea?... Chiar plânge, nu se face.) Bine, dar
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mă întreabă, gata-gata să plângă, cu ochii umezi: - Pot s-o mai văd pe Mihaela Cosânzeana?... Dar o ai pe Oac-oac - îi răspund. - Dar nu mi place de tine... - o ia în mână pe Broască și o aruncă cât colo. Broasca scârție. Dar ai vândut-o, nu ții minte?, pe 50 de bani pe Mihaela-Cosânzeana... Tace. - Atunci măcar poți să-l întrebi pe Crab ce mai face ea?... Chiar plânge, nu se face.) Bine, dar să știi că poate să vină
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pentru că ariciul face ariciuci. Aricii sunt familiști. Și sufletiști. Spune Ariciucul de cauciuc: - Hai că îi spun eu Crabului de la fundul mării să faceți un schimb: el să ți-o dea înapoi pe Papușica Mihaela-Cosânzeana, iar tu să-i dai Broasca, pe Oac-oac. E bine? - Da!! Copilul se bucură, plânge de fericire, sare în sus. Și acum, tati, cum să fac dacă ne-am dezvărțit (nu știe să spună "despărțit")? Mă pot căsători din nou? Da. Mama, de pe canapea, e de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Mihaela-Cosânzeana? Unde ai pus-o? [mama] E aici, mi-a arătat-o, a aduso ca să se căsătorească. - Unde vrei să căsătorim, Mihaela... Cosânzeana? Unde vrei să ne căsătorim? Unde vrei?.. - Păi să-i întrebăm și pe prietenii noștri, Crabul și Broasca, și poate rămânem prieteni cu ei, cu Crabul și cu Broasca și mergem pe o insulă, toți 4, așa, și facem o nuntă acolo... - Bine... (spune Dragoș zâmbind printre lacrimi). Crab și Oac-Oac, Crabule și Oac-Oac, ăăă... avem voie să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-o, a aduso ca să se căsătorească. - Unde vrei să căsătorim, Mihaela... Cosânzeana? Unde vrei să ne căsătorim? Unde vrei?.. - Păi să-i întrebăm și pe prietenii noștri, Crabul și Broasca, și poate rămânem prieteni cu ei, cu Crabul și cu Broasca și mergem pe o insulă, toți 4, așa, și facem o nuntă acolo... - Bine... (spune Dragoș zâmbind printre lacrimi). Crab și Oac-Oac, Crabule și Oac-Oac, ăăă... avem voie să vă spunem ceva?... - Da..., nu suntem supărați pe voi. - Aaa... Ne
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe mami să rememorăm ce am spus fiecare (2): (2) - Unde să mergem acum? întreabă Dragoș, în șoaptă. Mergeți toți 4 pe o insulă, ca prieteni într-o tabără. Nu e o idee bună? - Bine, hai să mergem! (Ia Păpușica, Broasca, Crabul și îi duce pe patul din camera cealaltă. A uitat să-i mulțumească Ariciului pentru mediere.) Broasca: - Dar să știi că mie îmi pare nespus de rău după tine, Dragoș... - Dar ești acum cu Crabul. - Da, dar tu ești
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Mergeți toți 4 pe o insulă, ca prieteni într-o tabără. Nu e o idee bună? - Bine, hai să mergem! (Ia Păpușica, Broasca, Crabul și îi duce pe patul din camera cealaltă. A uitat să-i mulțumească Ariciului pentru mediere.) Broasca: - Dar să știi că mie îmi pare nespus de rău după tine, Dragoș... - Dar ești acum cu Crabul. - Da, dar tu ești mai frumos. - Dar mie nu-mi place de tine. - Sunt urâtă?... Întoarce capul în altă parte și spune
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
jogging, a intrat în curte, cu părul ud și treningul fleașcă - nuuuu, nu mai înainta! -, urcă trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu, nuuu, opreștete, trezește-te, pentru numele lui Dumnezeu! - și încearcă să o introducă în broască... Clovnii înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase nemișcată, cu un picior ridicat în aer. Spectatorii înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos și mușcă din ea, cu poftă... 7 Când încercă să introducă cheia în broască - schimbase yala cu vreo patru zile în urmă, luase una despre care se spunea că rezistă le orice încercare de spargere, mormăise reclama este sufletul comerțului, dar plătise cash - observă surprins că nu exista fanta. Ridică privirea și studie ușa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
absorbit de ceea ce tocmai citea acolo. Cum să bați la o ușă în spatele căreia știi sigur că nu se află nimeni, atunci când tu ești de cealaltă parte? Surprins, auzi pași târșâiți. Dincolo, pe partea cealaltă, o cheie se răsuci în broască. Ia uite, e fantă acolo, nu e fantă aici, își spuse, așa ceva este inadmisibil. Ușa se crăpă câțiva centimetri. Clovnul... Clovnul era un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este destul de greu, numai eu pot să îl văd, la un moment dat mi-am dorit un bilet către normalitate și alergam nebunește pe o alee mărginită de trandafiri roșii. Pe urmă n-am reușit să introduc o cheie în broască, însă mi-a deschis un clovn ușa propriei case. Da, nu vă mirați, era chiar un clovn, asistentul unui maestru sau cam așa ceva. Nu cunosc toate detaliile, dar am fost împușcat. Pe front. Serios, domnilor polițiști. Rana s-a vindecat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și am văzut o ușă identică pe care scria „Apt. A“. A trebuit să-mi folosesc și ultimul dram de stăpânire de sine ca să nu sun la ușă, dar mi-am amintit sfatul lui Emily și am băgat cheia În broască. Ușa s-a deschis imediat și, până să apuc să-mi aranjez părul sau să mă Întreb ce e dincolo de ea, m-am pomenit Într-un hol mare, aerisit și În nări mi s-a strecurat cea mai apetisantă aromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parte. Citind recent Oedip, am fost Încăpățânat și nu i-am făcut loc; a trebuit să se dea el la o parte ca să mă lase să trec. Poetul A.P. se supără vizibil și mă privește cu ochii lui bulbucați de broască, foarte mirat că-l Înfrunt. „Dumneata ar trebui să știi că și lui G. Călinescu i s-a răspuns la poșta redacției!“, Îmi aruncă el plin de sine, ca să-mi arate cât e de cult. „E foarte bine că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
C. pe generosul, prinzându-se sau, mai precis, simulând că se lasă prins În joc. Brusc, studenta intră În emisie: „Să luăm ca punct de pornire procesul omonimiei, care reprezintă modalitatea de bază a manifestării poetice. Dacă, de exemplu, cuvântul broască (din latinul brosca), ce denumește animalele amfibii din clasa batracienilor, a fost extins la mecanismul de Închidere În care se introduce cheia unei uși («a băga cheia În broascăă), Înseamnă că au avut loc operații de analiză și de «traducereă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
broascăă), Înseamnă că au avut loc operații de analiză și de «traducereă În alt cod semantic a aceluiași semn lingvistic prin analogie, diferențiere și omologare etc. Sunt sigură că cel care a folosit pentru prima dată valoarea figurată a cuvântului broască trebuie să fi fost un poet. La fel și cu sinonimia“ etc. Colega noastră se aprinsese, vorbea pe un ton profesoral și la sfârșit a Încheiat abrupt: „Ce rezultă de aici? Că poetul creează În limbă sau nu?“. Atunci profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea un fel de capișon de fulgi pe cap, cum au păsările fantastice din basme, iar solzii de pe piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva se mișca spasmodic, după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă caută și el cu aceeași curiozitate filosofică; am descoperit gaura largă cât să introduc mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănânc, adăugă apoi cu glas de sirenă răgușită, continuând operația
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui. El o apucă de mînă: ― Ți-e frică de mine?... Spune drept!... Se poate?... Și eu numai pentru tine n-am rămas la București, de dragul tău... Fata încercă iar să se apropie de ușă. Atunci tânărul întoarse cheia în broască și o cuprinse de mijloc, continuând cu același glas lacom și fierbinte: ― De ce nu vrei să râzi nițel, Gherghino?... De ce te uiți așa? Nu, nu, nu vreau să te uiți așa! Îi sărută gura, ochii, obrajii. Gherghina murmură: ― De ce-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avem unde să stăm împreună alături... Tanța purta pe față un surâs curat de fericire. Ei toate i se păreau acuma fermecătoare. Se așeză simplu pe marginea patului, uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Imaginea mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]