5,189 matches
-
căci, așa cum spunea Monica Lovinescu „mai buni, mai răi, mai vedeam ce făceam, ce am mai scris”. Nu este întâmplător faptul că primul cenaclu literar din exil a luat naștere din inițiativa lui Mircea Eliade ca urmare a întâlnirilor de la cafeneaua „Corona”. Prin extinderea acestui nucleu, a fost creat la 16 martie 1954 cenaclul literar de la Misiunea catolică română din Paris, cunoscut mai târziu sub numele „Cenaclul de la Neuilly”. Ulterior, s-a iscat o discuție aprinsă în jurul prozei lui Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ierunca le aprecia ca fiind total ineficiente „pe câmpul de luptă al rezistenței intelectuale”, pentru că nu ofereau nici un mijloc eficient pentru a duce la îndeplinire responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocând una dintre întâlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile în țară și care sunt dificil de realizat în exil, comunicarea limitându-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a întâlnirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Calafeteanu, op.cit., pp. 347-356. Vezi și Mihai Pelin, op. cit. Cafés littéraires, `n 1999, Encyclopaedia Universalis France S.A. (database on-line) accesată la 12 aprilie 2001. Monica Lovinescu, interviu cu autorul, `nregistrare audio, 3 aprilie 2001, Paris. „Corona” a fost una dintre cafenelele literare ale Parisului frecventate de intelectualii români. Vezi Monica Lovinescu, La apa Vavilonului 1960 - 1989, Editura Humanitas, București, 2001, p. 79. RFE, Radio Paris Special nr. 0042/16, martie 1954. Vezi și Item nr. 9317/54. Lovinescu, op.cit., p. 80
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ore nu am putut pleca din librărie citind și întrebându-mă ce să cumpăr? Țineam în mâini ca și acum cărțile Marianei Codruț. După cât am citit pe sărite și ordonat, cu același efect, ar fi trebuit să mergem într-o cafenea la o țigară, să vorbim iar de toate celea. Dar atunci ca și acum, aflasem iar ceva esențial despre poetă și nu știam dacă nu rezolvă tocmai "un exercițiu al solitudinii".6 Până va da de capătul ecuației, să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
enervează, e foarte greu să pătrundă cineva în camera mea, în odăile pline de cărți, sub pat sunt cărți, peste tot e plin de cărți, n-are omul unde să stea. Și, motivând chestia asta, spun, "domnule, ne întâlnim la cafenea." Dar singurătatea este..., nu știu... Îmi aduc aminte cum am citit "Robinson Crusoe" la Belcești, că am fost și acolo, taică-meu fiind șef de gară, tot era dus dintr-o localitate în alta (Belcești era haltă atunci), am citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Jandarmerie, etc, care atrăgeau atenția la unison asupra "pericolului" reprezentat de "comuniștii evrei" termen ce apare în majoritatea documentelor pentru spatele frontului. De exemplu, printr-o rezoluție de pe o notă informativă întocmită în preajma izbucnirii conflictului sovieto-german, Conducătorul statului dispunea închiderea "cafenelelor evreiești comuniste din Moldova" precum și identificarea de către Ministerul de Interne, pe regiuni, a evreilor agenți comuniști sau simpatizanți. Potrivit aceleiași rezoluții, Ministerul de Interne trebuia să "fie în măsură a face cu ei ceeace voi ordona, când va fi momentul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
nr. 31.200 cu privire la modalitatea de aplicare a prevederilor regulamentului statutului militar al evreilor. Instrucținile prevedeau mobilizarea pentru munca de folos obștesc cu prioritate a evreilor "fără ocupațiune precisă și care colindă pe străzi sau pierd timpul prin cluburi și cafenele, etc.", fiind scutiți în schimb evreii supuși străini, evreii rechiziționați pentru lucru la întreprinderile prevăzute în planul de mobilizare a teritoriului întocmit de Marele Stat Major, evreii angajați înainte de 21 iunie 1941 în întreprinderile ce executau comenzi ale armatei sau
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
onoare se trimite alăturata Notă Informativă 139 relativă la activitatea Serviciului Secret al Misionarilor de pe lângă Ministerul Propagandei Naționale pe care Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului 140, a pus următorul ordin în rezoluție: "Executarea rezoluțiilor din text. Să se închidă toate cafenelele evreești comuniste din Moldova. Să fie identificați pe regiuni toți jidanii, agenți comuniști sau simpatizanți. Ministerul de Interne trebue să-i știe, să le interzică circulația și să fie în măsură a face cu ei ceeace voi ordona, când va
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Regulamentul acestui D.L.318 toți evreii bărbați între 18 și 50 ani sunt obligați a presta munca de interes obștesc. Vor fi chemați cu prioritate acei fără ocupațiune precisă și care colindă pe străzi sau pierd timpul prin cluburi și cafenele, etc. Fiecare individ va fi întrebuințat la munci compatibile cu aptitudinile fizice și cu pregătirea profesională. 2/. SUNT EXCEPTAȚI DELA MUNCA DE INTERES OBȘTESC: a) Supușii străini, b) Cei rechiziționați pentru lucru la întreprinderile prevăzute în planul de mobilizare a
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
și Djurin, raioane situate la Vest de linia ferată, 30%; Stanislavcek și Jmerinka, raioane situate la Est de linia ferată, 25%. În Moghilev, evreii au deschis cu aprobarea Prefecturii, un număr de 257 restaurante, cofetării, croitorii, ateliere de corsete, frizerii, cafenele și altele. Firmele au fost înregistrate, însă comerțul în sine nu se exercită, pretextându-se că nu sunt posibilități de furnizare de mărfuri. Din totalul de 257 firme evreești înregistrate la Moghilev, 41 sunt ale localnicilor și 216 a celor
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
început să rezistăm în diferite moduri, el a tins spre dispariția lui din spațiul de reprezentare. Dar cu cât dispare mai mult, cu atât pare mai greu de evitat prezența/poziția lui. Romanul neliniștirii Bogdan Romaniuc Matei Vișniec a scris Cafeneaua Pas-Parol în perioada 1982-1983, dar romanul, mult timp „de sertar“, a fost publicat abia după zece ani. Cafeneaua Pas-Parol denunță comunismul, dictatura și teroarea. Este o „carte a neliniștirii“ - dacă ar fi să folosim expresia lui Fernando Pessoa -, un roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cât dispare mai mult, cu atât pare mai greu de evitat prezența/poziția lui. Romanul neliniștirii Bogdan Romaniuc Matei Vișniec a scris Cafeneaua Pas-Parol în perioada 1982-1983, dar romanul, mult timp „de sertar“, a fost publicat abia după zece ani. Cafeneaua Pas-Parol denunță comunismul, dictatura și teroarea. Este o „carte a neliniștirii“ - dacă ar fi să folosim expresia lui Fernando Pessoa -, un roman care anunță/pregătește teatrul de mai târziu al lui Matei Vișniec. Cafeneaua Pas-Parol este un roman de factură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fost publicat abia după zece ani. Cafeneaua Pas-Parol denunță comunismul, dictatura și teroarea. Este o „carte a neliniștirii“ - dacă ar fi să folosim expresia lui Fernando Pessoa -, un roman care anunță/pregătește teatrul de mai târziu al lui Matei Vișniec. Cafeneaua Pas-Parol este un roman de factură kafkiană, în care terifiantul crește treptat, pentru a exploda în tablouri coșmarești. Personajele simulează realitatea și sunt în permanență chinuite de timp, un timp diabolic și angoasant: „Dincolo de ora trei îl chinuia îngrozitor timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
înțeleagă? Cum să-i facă să simtă primejdia în același fel în care o simțea el? Pentru că despre primejdie era vorba, împotriva primejdiei pleda el, pentru abolirea primejdiei prin conștientizarea ei“. La fel ca și în pădurea lui Zarathustra, în Cafeneaua Pas-Parol Dumnezeu a murit și, odată cu moartea lui, totul pare a fi permis. În acest moment, al morții lui Dumnezeu, apare spaima, acea spaimă kafkiană care sfârșește printr-o cufundare în angoasa absurdă. Dar în romanul lui Matei Vișniec nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
mers. Dorm în timpul plimbării. Încerc să evadez din realitate gândindu-mă la fel de fel de lucruri. Cânt. Murmur fel de fel de rime și mă joc în gând cu impresiile auditive. Uneori am sentimentul că o pot duce așa la infinit“. Cafeneaua Pas-Parol vorbește despre lupta intelectualului în regimul totalitar, despre încercarea disperată de a face față răului prin artă, de a da o replică inumanului prin roman, care, așa cum spunea Albert Camus în Omul revoltat, „se naște în același timp cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
răului despre care vorbește Dostoievski în romanele sale, sau Thomas Mann în Doctor Faustus. Semnele din romanul lui Vișniec atrag atenția tocmai asupra acestui rău, care pândește personajele din orice colț, precum diavolul în Falsificatorii de bani, de André Gide. Cafeneaua Pas-Parol este un roman halucinant, parabolic, vizionar, fantasmatic, straniu, un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MATEI VIȘNIEC În România, teatrul era pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
atrag atenția tocmai asupra acestui rău, care pândește personajele din orice colț, precum diavolul în Falsificatorii de bani, de André Gide. Cafeneaua Pas-Parol este un roman halucinant, parabolic, vizionar, fantasmatic, straniu, un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MATEI VIȘNIEC În România, teatrul era pentru mine o formă de „denunțare“ a prostiei Bogdan Romaniuc Cafeneaua Pas-Parol a apărut în cea de-a doua ediție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MATEI VIȘNIEC În România, teatrul era pentru mine o formă de „denunțare“ a prostiei Bogdan Romaniuc Cafeneaua Pas-Parol a apărut în cea de-a doua ediție la Cartea Românească. Spre ce fel de public se îndreaptă acum acest roman „de sertar“, scris într-o perioadă de cenzură, și publicat pentru prima oară abia după zece ani? Acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
s-au părut foarte sățioase fiindcă m-au aruncat pe piscurile încrederii și speranței. Ori de câte ori mă gândesc la ele îmi spun că din întâlnirea lusitano-românească s-ar putea naște un fel de rai. Prima s-a petrecut la amiază, în fața cafenelei A Brasileira, iar a doua, seara târziu, într-un local cu fado din cartierul Alfama. Deci A Brasileira: un fel de Les deux Magots sau Cafe Central a Lisabonei. Puzderie de lume înăuntru și afară, la mesele din stradă, soare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
bucuriile muzicii, chit c-aș fi avut motive gârlă. Căci în ultima vreme muzica i-a făcut pe timișeni să iasă din bârloguri și să umple sălile de concerte, opera, domurile catolice, o biserică luterană, o sinagogă, dar și cluburile, cafenelele, terasele, galeriile de artă, parcurile, piețele, strada. Aș fi vrut să povestesc despre cum s-au întors acasă doi mari muzicieni, unul la Lugoj, altul la Timișoara, unde s-au născut acum 82 de ani: Gyorgy Kurtag și Gabriel Banat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
comparații și ale cărui comparații le poți asculta cu plăcere pentru că sunt valabile. Tocmai discutând despre egoismul și răutatea exagerată a românilor față de ei înșiși îmi povestește că în orășelul în care locuiește de când se știe există un obicei al cafenelelor. Este un obicei simplu în manifestarea sa și care vine probabil, spune el, din vremurile trecute în care Italia era foarte săracă. Atunci când mergi într-o cafenea și ți se aduce nota, cel care are bani plătește o cafea în
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
că în orășelul în care locuiește de când se știe există un obicei al cafenelelor. Este un obicei simplu în manifestarea sa și care vine probabil, spune el, din vremurile trecute în care Italia era foarte săracă. Atunci când mergi într-o cafenea și ți se aduce nota, cel care are bani plătește o cafea în plus care rămâne ,,liberă", adică achitată și neconsumată. Când și când se deschide ușa cafenelei și cineva care este sărac sau nu are atunci în buzunar bani
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vremurile trecute în care Italia era foarte săracă. Atunci când mergi într-o cafenea și ți se aduce nota, cel care are bani plătește o cafea în plus care rămâne ,,liberă", adică achitată și neconsumată. Când și când se deschide ușa cafenelei și cineva care este sărac sau nu are atunci în buzunar bani pentru o cafea, întreabă dacă există o cafea ,,liberă". Dacă da, este poftit la masă și omul bea o cafea. Nimeni niciodată nu știe cui plătește cafeaua și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care gândesc, să definim elita ca fiind suma indivizilor din toate domeniile care gândesc, fiindcă lumea de astăzi, atenție... Andrei Gheorghe: Clasa care gândește, sunt sătul de intelectualii români care gândesc, nu vreau să-i văd pe toți gânditorii de cafenea și fumătorii de ciubuc, pe neactivii, nearuncătorii de piatră, cei care stau cu piatra în mână și spun, dacă aș arunca-o, ți-aș sparge capul, dar mai bine o pun pe masă. Mihai-Răzvan Ungureanu: Tu pui acum punctul pe
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
făcute în perioada comunistă a acestei țări... Andrei Gheorghe: Ai făcut sport? Bogdan Chirieac: Am facut baschet, am 1,91, era firesc, mă lua de la școală pe vremea aia. Acuma nu te mai ia nimeni de la școală, te trimite în cafenea. Andrei Gheorghe: Mare prostie. Bogdan Chirieac: E o prostie uriașă. Deci am această educație și consider că marii sportivi și micii sportivi care au luptat în competiții internaționale având pe umăr, sau unde aveau ei, pe spate, tricolorul, au făcut
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]