7,296 matches
-
bucur În fiecare zi că nu mai sînt automobilist. Datorez o bună parte din puțina seninătate de care dispun faptului că nu mă mai vîr Într-o mașină de Îndată ce scot nasul afară și că nu mai sînt nevoit să-mi chinui meningele pentru a-mi aminti locul unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acest context a expresiei „fără pereche“ mi se părea destul de savuroasă). Nu fusese nevoie să-i telefonez. Se transportase singur la Londra, invizibil și inaudibil, dar perceptibil Într-un mod supranatural. Îl simțeam plutind pe deasupra mea. Rătăcea ca un suflet chinuit În camera În care Maureen, În disperare de cauză, was giving me a slow blow job. În vreme ce ea făcea tot ce Îi stătea În putință ca să-mi readucă sexul la viață, eu Închideam ochii. Nu voiam să risc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să iau avionul ca să mă reîntorc În Europa, am avut cea mai violentă diaree din toată viața mea. De fiecare dată cînd mă gîndeam la acel avion, aveam spasme și grețuri. Am avut excelenta idee de a mărturisi ce mă chinuia unui tînăr critic de cinema căruia Îi plăcuseră filmele mele și alături de care mă simțeam Încrezător de cînd Îmi povestise că fusese internat vreme de cîteva luni Într-un spital de boli nervoase. Mi-a obținut o consultație la bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmi lua tensiunea, i-am spus că voi publica o carte la Începutul toamnei. M-a ascultat atent: „Poate că romanul ăsta te destabilizează, și nu filmul“. Îmbrăcîndu-mă, am lăsat să-mi scape porumbelul din gură: „O idee neliniștitoare mă chinuie de săptămîni Întegi. Cred că tata o să moară dacă Îmi citește vreodată cartea“. Doctorul a protestat. Îmi făceam eu idei, nu luam vitamine, aveam gînduri negre pentru că dădusem de fundul sacului. L-am văzut notînd pe fișa mea ceea ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeule, dacă Hristos i-a dat cumva mamei și menirea de a mă curăța pe mine de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe că părerea părinților mei ar putea să mă chinuie În asemenea hal. „Ai treizeci și doi de ani și Încă te mai temi de tăticul!“, mă luase peste picior o tînără femeie pe care o invitasem la cină și căreia Îi vorbisem despre tata toată seara, uitînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bani și nu mai trebuia să mă gîndesc la tata, nici să-mi pierd vremea la Gallimard, unde echipa se ocupa deja de o sumedenie de alte romane apărute după al meu. Tata, atunci cînd Își tipărea singur lucrările, se chinuia cît ținea anul să-și vîndă cărțile și nimeni nu-i spusese vreodată, așa cum Îmi spusese mie un responsabil comercial căruia mă plînsesem: „Mulțumiți-vă să scrieți și lăsați-mă pe mine să vînd“. Partea proastă era tocmai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
realitatea atît de înșelătoare? De ce nu pot lăsa toate acestea în urmă, de ce îmi place mie și ei nu?... a, m-am săturat de toate astea, nu mai am chef de situația asta în care iată cum pare că mă chinui degeaba... toate par atît de inutile... păi cum nu dacă îi văd pe ei doi împreună... ce absurdă e realitatea asta uneori sau mai tot timpul... nu mai am chef de nimic... i-aș da telefon dar oricum nu-i
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
buzunarele celui spânzurat. Porfiri destupă sticla și o ridică spre Liputin. ă Votcă, confirmă prokuror-ul, inhalând. ă Da. și e plină. Îmi imaginez că o persoană care premeditează asemenea fapte bea ca să își facă curaj. Mai ales că s-a chinuit să o și umple. Dar să ai votcă la tine și să nu o bei? ă Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îndeletnicire aspră pentru ei. El avu impresia că sensul cuvântului 'joc' a fost prost judecat. Tânăra doamnă care tocmai a trecut pe aici, continuă el. Nu cumva ați văzut...? Însă deja îl ignorau într-atât încât nici nu se mai chinuiau să facă glume pe seama lui. Pe masă era o stilcă de votcă aprope goală și majoritatea bărbaților fumau pipă. Nimic în afara absorbantului fum de tutun nu conta pentru ei. Porfiri trase un scaun hodorogit la masă și li se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Am înțeles, spuse Porfiri. Era timpul să-l asculte pe Prințul Bikov cu mai multă seriozitate. Dar nu se putea abține să nu se întrebe de ce Zamiotov alesese să îl implice și pe el în această poveste. Întrebarea îl chinuia, ba chiar îl enerva, însă simțea că nu e momentul potrivit pentru a o adresa. Vă rog, continuă Porfiri, scoțându-și și aprinzându-și o țigară. Vă rog să mă lămuriți cum de a dispărut Rataziaiev. ă Eu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
uită la el, stupefiat de brutalitatea gestului. În cele din urmă, clipi cu ochii larg deschiși și stinse lumina. ă Descuie ușa și apoi dă-te la o parte, veni comanda lui Salitov din întuneric. Ei așteptară în timp ce Tolkachenko se chinuia cu cheia. Voiau ca rotirea cheii să dureze o veșnicie și pentru moment chiar părea că va dura. În sfârșit Tolkachenko se dădu la o parte și se ghemui în colțul scării. Salitov stătea de o parte a ușii, Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
samovarul? întrebă Porfiri furios, spunându-și că, dacă Kezel s-ar întoarce acum acasă, l-ar ucide fără niciun regret și se și imagină strângându-și mâinile în jurul gâtului meșterului. știi cine vi l-a furat? Absurditatea și ilaritatea situațieiîl chinuiau pe Porfiri. Femeia scutură din cap cu tărie. Porfiri închise ochii, iar imaginea cu icoanele stropite de sânge reveni. ă Pe cine a bănuiește soțul dumitale? O vedea pe Vera jucându-se în zăpadă cu prietenii săi. Cu fața desfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
depărtare la Optina Pustin. Dacă v-ați fi dat osteneala să îmi verificați alibiul, nu v-ați mai face de râs cu aceste acuzații absurde și nefondate. ă Dar v-am verificat alibiul. Sunt întodeauna suspicios în privința oamenilor care se chinuie să își găsească un alibi înainte de a fi fost acuzați de ceva, cum e cazul dumneavoastră. Așa că l-am delegat pe adjunctul magistratului investigator din Kaluga să vorbească personal cu Părintele Ambrozie. Din fericire, acesta a obținut o audiență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i scape. Lebediev se înclină, dar rămase pe picioare. ă Eu sunt consilierul titular Ivan Filomonovici Lebediev. Eu am o poziție. Am statură. Am o reputație. ă Ba nu ai nimic, spuse Porfiri. Lebediev se încruntă, de parcă s-ar fi chinuit să înțeleagă spusele lui Porfiri. Porfiri îl împinse înapoi la locul său și plecă în timp ce lamentațiile Iecaterinei Ivanovna continuau cu forțe noi. § Prințul Bikov se ridică în picioare când îl văzu pe Porfiri apropiindu-se, apucând strâns căciula din blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zise fără entuziasm. În ultima săptămână o sunase În fiecare zi; era prima oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent, cu vocea lui ușor disonantă. Chiar și când se chinuia să fie drăguț, tot nesuferit era. — Nu. De ce ești așa deprimat? zise, convinsă că cel mai bun mijloc de apărare era atacul. — Pentru că nu m-am distrat deloc aseară și am obosit să tot caut În van pe cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
L-ai părăsit pe Roger? Când? — Astăzi. Ți-am spus doar, sunt la capitolul Împachetat. Se ridică de pe canapea. — Îți mulțumesc pentru vizită și pentru flori, dar s-a făcut cam târziu... — Stai puțin. De ce l-ai părăsit? — M-am chinuit trei luni să mă Îndrăgostesc de el. Dar nu am putut. Însă țin foarte mult la el, spuse, după o scurtă pauză. Kitty Îl Întâlnise pe Roger Sayada la o acțiune caritabilă unde fusese invitată pentru că, din nou, făcuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își pierduse slujba sau care instruia Înlocuitorii indieni care aveau să-i preia slujba la sfârșitul stagiului. — Înțeleg ce vrei să spui. Mi-a cam trecut și mie entuziasmul, de-aia și vreau să plec. Cei mai mulți dintre prietenii mei se chinuie, muncesc foarte mult, dar simt că ceea ce fac nu Înseamnă nimic. Eu am crescut În comunism, oamenii aveau același sentiment al inutilității. Am crezut că lucrurile stau altfel aici. Știi, Desert Rose, am o idee de documentar pentru tine. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Fabricat În China. — Pe vremea când eram copil, comuniștii bătrâni, din conducere, inamicii schimbării, erau supranumiți dinozauri, le explică Kitty lui Charlie și lui Desert Rose. Lucrarea asta sugerează o agresiune invizibilă, o armată de ideologi comuniști bătrâni care se chinuie să pară calmi și inofensivi, În timp ce cuceresc lumea pe căi economice, fără bombe, fără arme. Atât Desert Rose, cât și Charlie aruncară o privire etichetei atașate de dinozaurii roșii. — Le-a scăpat complet ideea, zise Charlie, și mie mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În spatele unui zâmbet forțat. Pentru că taxa pentru permisul de parcare În față era mult mai mare, răspunse Charlie. Aproape dublă. — Bine, dar cine va veni tocmai până aici să ne vadă pe noi? insistă Pedro. Nimeni! Doar nu m-am chinuit să-mi car lucrările din celălalt capăt al țării, ca să le expun În spatele unei parcări. — Omule, te rog, Înțelege, zise Charlie, apoi se Întoarse spre Desert Rose. E totul În regulă? — Vrei ca eu să expun aici, În spatele parcării, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și nimănui. De Îndată ce se achită de sarcina ei, Charlie apăru cu una nouă. — N-ai vrea, te rog, să mergi Înapoi la rulotă, să-i aștepți acolo pe primii vizitatori, să fii, cumva, curatorul expoziției lui Desert Rose? S-a chinuit foarte tare Încă de dimineață, acum se bucură, În sfârșit, de primele minute libere ale zilei! — Sigur, Charlie. Era prima oară când vorbea cu căldură despre Desert Rose, părea chiar că-i pasă. Kitty plecă singură din sală și traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aproape vizibil pe sub tricou. — Gata, mi-a ajuns, să mergem În altă parte, șopti Diane, trăgând-o pe Kitty de umăr. Dar mâna lui Dick era deja acolo. — Stați, sunteți În regulă, puteți intra. Hotelul era plin, iar fetele se chinuiră să găsească două locuri libere chiar lângă bar. La un minut după ce-și comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să mă Întorc acasă de câțiva ani, dar sunt Înconjurată de Circe și de bărbați-sirenă din toate părțile. Știi, ca-n videoclipul regizat de Herb Ritz pentru Madonna. — Dar te așteaptă vreun bărbat iubitor acasă? — Nu. — Atunci nu mă mai chinui atât. Ia-ți rămas-bun de la prietena ta și vino cu mine. Am un apartament mare În Beverly Hills, dacă vrei poți dormi În altă cameră. Apoi Îți schimbi biletul de avion... și mergem În Malibu. Privi În ochii lui verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zis că nu știu nimic despre el, că urăște toate bârfele mele, că nu suportă să comentez că-l cunosc ca-n palmă și așa mai departe. Se pare că urăște orice are legătură cu mine și că s-a chinuit să ascundă asta tot timpul, suspină ea. Kitty Își aminti conversația lor Între patru ochi de la reședința familiei Rothschild și nu fu deloc surprinsă să audă despre explozia lui Charlie. Nimănui nu-i place să se simtă ca o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urmată de o coborâre. Totdeauna Începutul e minunat, dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează mintea, sufletul, trupul, sănătatea - În Încercarea disperată de-a regăsi acel sentiment al Începutului, ca un drogat care se chinuie fără succes să repete transa inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma să i se Întâmple și ei? Săptămâna viitoare, sau luna viitoare, sau anul viitor? Spera să nu fie așa. Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rău și rămăsese În cameră. Dar În cea de-a doua dimineață băiatul de care-i plăcea o invitase cu el la schi, iar ea riscase nebunește și-i promisese că va merge. Își pusese schiurile pe umăr și se chinuise să urce până În vârful muntelui. Stătea acolo, pe marginea Înghețată a pârtiei, Înconjurată de costume colorate de schi, mutându-și privirea de la crestele uriașe ale munților, ascuțite și cernute cu zăpadă, la o pârtie mai abruptă decât orice Încercase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]