4,691 matches
-
operație ce necesita folosirea ambelor mâini, în timp ce la revolverul cu dublă acțiune era suficientă doar o nouă apăsare pe trăgaci. Principiul de funcționare a revolverului, ca armă de foc cu repetiție, se bazează pe rotirea, după fiecare foc, a „butoiașului” (cilindrul rotativ ce conține cartușele) având ca scop aducerea pe rând a fiecărui cartuș în poziția de tragere, mai exact în dreptul țevii și al percutorului. După executarea fiecărui foc poate fi necesară armarea mecanismului de percuție (în cazul „revolverelor cu simplă
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
fi necesară armarea mecanismului de percuție (în cazul „revolverelor cu simplă acțiune”) sau nu este necesară armarea (în cazul „revolverelor cu dublă acțiune”). Spre deosebire de pistoalele semiautomate, tubul gol al cartușului tras nu este aruncat după executarea focului, ci rămâne în cilindrul rotativ (butoiaș). După epuizarea cartușelor, pentru reîncărcare (la majoritatea revolverelor) trebuie rabatat butoiașul în lateral, extrase tuburile cartușelor trase și reintrodus cartuș cu cartuș în butoiaș. La unele mărci de revolvere această operație se face prin „frângerea” armei (ca la
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
dimensiuni, înființând corporația , la Norwich, Connecticut. Celebritatea acestei firme a unor ambițioși antreprenori americani a venit odată cu producerea pe scară largă a revolverului "Smith & Wesson Model 1". Succesul respectivului modelul s-a datorat unor inovații tehnice, în primul rând un cilindru rotativ („butoiaș”) superior calitativ celui creat de Samuel Colt, cilindru realizat prin colaborarea cu inventatorul american . Și alți producători de arme de foc au preluat invenția lui White, ceea ce a dus la un proces pentru drepturi de autor, câștigat de
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
unor ambițioși antreprenori americani a venit odată cu producerea pe scară largă a revolverului "Smith & Wesson Model 1". Succesul respectivului modelul s-a datorat unor inovații tehnice, în primul rând un cilindru rotativ („butoiaș”) superior calitativ celui creat de Samuel Colt, cilindru realizat prin colaborarea cu inventatorul american . Și alți producători de arme de foc au preluat invenția lui White, ceea ce a dus la un proces pentru drepturi de autor, câștigat de Rollin White în anul 1862. Revolverele produse de Smith & Wesson
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
scară orizontală :H=2,5 m ; L=3,5 m. 5- barieră : H=1,1m. 6- panou țintă pentru armă de foc la distanța de 15 m. 7- panou țintă pentru mânuirea cuțitului la distanța de 7m (probă militară) 8- cilindru orizontal : L=3 m. 9- plasă marinarească: H =8-10 m. 10- frânghie gimnastică H=8-10 m. iar parcurgerea ei se efectuează astfel: la comanda “START’’, concurentul parcurge alergând distanța de 6m, 1. parcurge segmentul de traseu cu trunchiuri inegale ( cauciucuri
Unifight () [Corola-website/Science/315143_a_316472]
-
barieră prin salt (1,1m. - înălțime); 6. aleargă 6m. și trage în ținta fixă de la distanța de 15m, un foc; 7. aleargă 8m. și aruncă cuțitul în țintă de la distanța de 7m, o aruncare; 8. aleargă 5m. și trece prin cilindrul orizontal (prin metoda târâși); 9. aleargă 7m. și se cațără pe plasa marinărească; 10. coboară pe frânghia de gimnastică cu ajutorul brațelor și picioarelor, aleargă 6m.; Finishul este la ring. Faza a II-a : Lupta în ring Lupta în ring reprezintă
Unifight () [Corola-website/Science/315143_a_316472]
-
ulterior. Pronaosul se termină cu o boltă semisferică sprijinită de arcuri în pandativi, iar naosul are o boltă cu trei rânduri de arcuri piezișe și nu cu două ca la celalte biserici construite în stil moldovenesc, fapt care micșorează diametrul cilindrului pantocrator. Lăcașul de cult este iluminat în interior prin cinci ferestre mici cu chenarele de formă gotică (câte două de o parte și de alta a pronaosului și naosului și una în absida altarului). Deasupra naosului s-a aflat o
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
aer regenerative sunt folosite în cazul generatoarelor de abur foarte mari și la instalațiile de turbine cu gaze staționare. Acestea lucrează la temperaturi mult mai mici decât cele necesare la furnale. Suprafața de schimb de căldură este formată dintr-un cilindru, rotativ (preîncălzitoare de tip Ljungström) sau fix (preîncălzitoare de tip Rothemühle), compartimentat radial. În compartimente este plasată umplutura, formată din pachete de tablă ondulată cu grosimea de 0,5-1 mm. La generatoarele de abur care ard combustibil cu conținut mare
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
în Ungaria, Germania Democrată, Cehoslovacia, Polonia. Sarcina utilă cca 1000 kg, iar greutatea remorcabila era 750 kg. În anii 70 , datorită crizei petrolului, multe din aceste vehicule au fost echipate la garajele gazdă cu motoare Diesel, fie motoare în 3 cilindri și 45 CP,de la tractor U445, fie cu motor D127 . TV51/51C - Varianta cu tracțiune 4x4 și gardă la sol mărită a lui TV41 TV12 - Autovehicul de Marfă disponibil în variantele autofurgon, microbuz, camion și autosanitara. S-a fabricat începând
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
lateral și 30 de mm deasupra. Unitatea de foc consta într-un tun de tip D-10TK, calibru 100 mm, și două mitraliere GWT (7,62 mm). Tancul era propulsat de un motor nou, de tip V-54, diesel cu 12 cilindri și răcire cu apă, care avea 520 de cai putere (388 kW) la 2,000 rpm și o cutie de viteze cu două trepte de reducție. Capacitatea rezervorului de combustibil a fost mărită la 530 de litri pentru rezervorul intern
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
fost luată decizia îmbunătățirii capacităților de luptă ale tancului prin modificarea construcției și introducerea tehnologiilor noi de producție. Majoritatea acestor schimbări fuseseră deja testate la prototipul T-54M ("Obiekt 139"). Tancul avea un motor diesel nou, model V-55 cu 12 cilindri de 38.88 litri în 4 timpi, cu răcire cu apă, care dezvolta 581 de cai putere (433 kW). Puterea mai mare a motorului era obținută prin creșterea presiunii de alimentare și a gradului de alimentare. Designerii au planificat introducerea
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
X" este o variabilă aleatoare cu distribuție normală cu deviație standard 1 și valoarea așteptată μ atunci Polinoamele Hermite pot fi exprimate sub formă de caz particular al polinoamelor Laguerre. Polinoamele Hermite pot fi exprimate drept caz particular al funcțiilor cilindrului parabolic. unde formulă 50 este funcția hipergeometrica confluenta a lui Whittaker. Analog, unde formulă 53 este funcția hipergeometrica confluenta a lui Kummer. Polinoamele Hermite din teoria probabilităților satisfac egalitatea unde " D" reprezintă derivarea în raport cu "x", iar exponențială este interpretată prin dezvoltarea în
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
Ritscher și Deutsche Werke au fost nevoite să treacă de la producția de semișenilate SdKfz 250 la SdKfz 251, în interesul standardizării. SdKfz 250 avea un aspect similar cu SdKfz 251. Ambele aveau un motor Maybach HL 42 TRKM în 6 cilindri, răcit cu apă, de 4,17 litri cu 100 de cai putere. Transmisia era însă diferită, fiind semiautomată Maybach VG 102 128 H. Vehiculul putea atinge o viteză maximă de 76 km/h, dar conductorii erau avertizați să nu depașească
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de scară. Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL 230", având patru viteze înainte și una marșarier. Vehiculul avea două rezervoare de combustibil: unul de 90 litri și altul de 230
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
cuore, andiamo!”). Reușește să forțeze ușa, intrând în capelă, unde erau îngropați strămoșii lui Rodolphe de Gortz; printr-o gaură în zid îi vede pe Orfanik și pe baronul de Gortz, care părea să nu fi îmbătrânit. Ei așază niște cilindri stranii de-a lungul zidurilor și vorbesc de uciderea lui Telek. A doua zi era plănuit atacul agenților asupra cetățuii. Orfanik călătorește la Bistrița, ieșind pe un tunel secret, iar baronul rămâne în castel "„pentru a-i auzi încă o dată
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
în castel, ordonanța și Nic Deck scot corpul contelui de Telek, care nu murise, dar își pierduse mințile repetând întruna: "„innamorata, voglio morire”". După prinderea lui Orfanik, se descoperă că baronul îi dăduse acestuia porunca să înregistreze vocea Stillei pe cilindri, iar folosind un portret în mărime naturală a artistei și un sistem de oglinzi s-a reușit obținerea unei imagini a cântăreței. Împușcătura trasă asupra baronului a distrus cutia unde erau păstrate înregistrările și de disperare baronul a dorit să
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Goebbles nu a făcut niciodată publică această interdicție care, o lună mai târziu, a fost ridicată tacit.) Nici acest prim zbor către America de Sud nu a fost scutit de probleme pentru Hindenburg, unul dintre cele patru motoare diesel Daimler-Benz de 16 cilindri un bolț rupându-se în timpul îndelungatei călătorii iar reparațiile din Recife nu au putut face ca motorul să furnizeze energie complet. O problemă similară a apărut și la călătoria de întoarcere când un alt motor a cedat în apropierea Marocului
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
un matematician și astronom elvețian. De numele său se asociază așa-numita teoremă a lui Guldin, care permite calculul ariei și volumului unui corp de revoluție. Pentru demonstrarea teoremelor, a utilizat metoda exhaustivă, descompunând suprafețele în fâșii și solidele în cilindri elementari, motiv pentru care poate fi considerat precursor al calculului diferențial și integral. Aceste rezultate au fost obținute anterior și de Johannes Kepler și Bonaventura Cavalieri, numai că Guldin a considerat metoda indivizibililor a lui Cavalieri ca fiind non-geometrică, deși
Paul Guldin () [Corola-website/Science/320346_a_321675]
-
oglinzile din uși. Această opțiune s-a vândut bine, fiind ținută și după facelift o opțiune cu nume similar a fost folosită și pentru Omega B. Omega 3000 a fost versiunea sport a modelului Omega. Având un motor cu 6 cilindri în linie, 3.0 litri, 12 vâlve, care producea 156 și mai apoi 177 de CP . Alte modificări au fost: o gardă mai mică la sol, diferențial limitat, spoilerele de pe față și de pe spate schimbate. Mașină avea o viteză maximă
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
maximă la 245 km/h, si scăzând timpul de accelerație de la 0-100;km/h la 7.6 secunde. Opel Omega Evo 500 a fost o ediție limitată construită împreună cu Irmscher. Mașină a avut un motor de 3 litri cu 6 cilindri în linie, producând 233 PS. Mașină accelera de la 0-100 km/h în 7.5 secunde și avea o viteză maximă de 249 km/h. Variantă pentru curse folosită pe pista avea 385 PS, accelerând de la 0-100 km/h în aproximativ
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
europeană. Compania produce o largă varietate de mașini-unelte convenționale și cu comandă numerică, cuprinzând mașini de alezat și frezat cu ax orizontal, mașini de frezat tip consolă, mașini de frezat longitudinal cu portal, strunguri verticale, strunguri orizontale, mașini de rectificat cilindri și mașini de rectificat plan cu ax vertical. De asemena, societatea proiectează și execută mașini la temă, în conformitate cu solicitările clienților. Compania oferă o gamă largă de dimensiuni, opțiuni și accesorii, ceea ce permite clienților să configureze mașina-unealtă potrivită cerințelor lor specifice
World Machinery Works () [Corola-website/Science/321199_a_322528]
-
consecință, orice strat de armură "interior" ar fi putut opri cu ușurință un astfel de proiectil. c)Anti-torpila, plasată sub linia de plutire Orizontală Două punți blindate paralele, ce acopereau 70% din suprafața navei. Verticală Suprastructuri Elemente interne Sistem de cilindri vidați, susținuți cu plăci de armură Whotan, cu grosimea de 45mm. Testele făcute în Japonia după război au arătat că sistemul anti-torpilă al lui Bismarck era capabil să absoarbă energia unor explozii de până la 900 kg TNT, în condițiile în
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
locomotivă cu aburi cu două osii motoare și fără osii suplimentare nemotoare în față sau în spate. Puterea motorului era transmisă la osii prin pistoane montate sub cazan și între cele două roți din față, în fața osiei frontale. Arborii acestor cilindri interiori erau prinși de o manivelă cu un alt arbore de legătură între cele două osii. Din cauza liniei ferate de slabă calitate, locomotiva deraia frecvent; de aceeam, inginerii de la C&A i-au adăugat o nouă osie nemotoare cu roți
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
Nu s-au observat prea multe urme de deteriorare la aceste prime inspecții și, la ridicarea roților de pe șine, prima după 50 de ani, osiile erau funcționale. Într-o dimineață din ianuarie 1980, înainte de deschiderea muzeului, angajații muzeului au alimentat cilindrii cu aer comprimat și au deplasat roțile prin intermediul arborilor de legătură. După ce aerul comprimat a scos praf și moloz din coșul de eșapament al locomotivei, ea funcționa corect. Partea mecanică părea a fi în ordine, dar nu se știa dacă
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]