6,220 matches
-
va putea răsufla ușurat, decât atunci când ultimul țigan va părăsi România. în mașină sau pe năsălie, nu contează. Să dea Dumnezeu! Semne, semne Rândunelele zboară jos, semn de ploaie, umblă porcul cu paiu-n gură, semn că va ninge, vecinul se clatină la sosirea acasă, semn că iar o va lua pe cocoașă de la nevastă-sa, se scarpină Mircea Toader, de la PDL, în ureche, fiind lider de grup parlamentar, pare că face și el un semn, iar oile rebegite din subordine, votează
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ci acelea care suferă". 1811 Charles Lamb (1775-1834), eseist, este printre primii care se ridică împotriva oricărei modificări și mai ales împotriva introducerii unui happy-end conchizînd: "A-l vedea pe Lear pe scena înseamnă a vedea un om ce se clatină în fața spectatorilor cu un baston, aruncat pe drumuri de fiicele lui într-o noapte ploioasa. Piesă nu are nimic în ea în afară de ceva dureros și dezgustător. Lear este imposibil de reprezentat pe scena". 1811-1812 Poetul romantic S.T. Coleridge (1772-1834) în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
interpretări diferite, care, de obicei, sfârșesc în negarea lor totală și în nihilism sau în samavolnicie absolută și în dogmatism (Mantzaridis, 2002, p. 142). Aceasta înseamnă că analiza sociologică poate să aibă pentru viața socială două grave consecințe: 1. să clatine fundamentele ei și 2. să deschidă calea dogmatismelor arbitrare. Aceste două situații au fost și sunt larg resimțite în vremea noastră. Astfel, avem și continuăm să avem, pe de-o parte, relativizarea sau totala dezintegrare a valorilor sociale, având drept
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
-l avea întotdeauna în camera de serviciu. O buturugă lungă și negricioasă veni adusă de apă chiar lângă picioarele sale și pentru o clipă i se păru că recunoaște silueta femeii de abia plecate. Scoase un țipăt de groază, se clătină aproape să cadă, apoi fugi cu pași grei spre cantonul ce o aștepta cu ușa deschisă, conturând un dreptunghi de lumină, asemenea unui liman plin de viață. Urcă treptele vijelios și intră precipitat în camera de unde i se părea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce ducea doar vreo câțiva călători cu bagajele și necazurile lor, căută să-și formeze în minte o imagine al omului din vârful dealului, dar nu izbutea. Vedea doar un cap ce nu căpăta forma unui chip deslușit, care se clătina dintr-o parte în alta în semn de negație, o negație întărită de greutatea aceea pe care o pun țăranii atunci când iau o hotărâre nestrămutată. Se imagina apoi pe sine, ce îi va vorbi, cum îl va amenința și îi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe masă în fața sa, după ce se lăsase obosit pe un scaun. Toți cei care eram acolo, tăcusem și acum eram numai ochi și urechi la omul acela. Se întrebau unul pe altul din ochi dacă știau cine este dar fiecare clătina din cap în semn de negație. Unul dealde Megieșu zise cu un glas gros, care în mintea lui cică ar fi fost o șoaptă: „O fi vreun vagabond, cum au mai fost și alții pe aici.” Noul venit nici nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
joc de cărți. Cândva o să-l dau la muzeu, am auzit că la Ploiești este un muzeu al ceasului. Acolo o să-l dau.” Tăcu deodată, ceva dureros trecu pe fața sa, se ridică în picioare drept, fără să se clatine deși băuse destul și porni spre ieșire. Cârciumarul strigă după el, „Vezi că buda-i în stânga, drept în fundul curții”. Ușa s-a închis cu un clămpănit sec din urma lui și așa a rămas. Am așteptat noi o bună
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a luat cu totul mințile. Numai un dobitoc nu se gândește deloc la drumul pe care-l parcurge, ci are tot timpul în minte doar traista de grăunțe cu care va fi tratat la sosire. Și ca o dojană mută clătină din cap de la dreapta la stânga și înapoi, ușor de tot ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze ceva dintr-un echilibru precar pus direct pe creștetul său turtit de pe care părui de un blond spălăcit se ridica într-un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
putea fi prinși vreodată făptașii. Doar când este absolut convins că leșinații au clacat definitiv și nu mai suflă, reporterul special se adună voinicește din șanț, se ridică direct în picioare, își șterge elegant fruntea și mucii cu mâneca, apoi clătinându-se ca de o grea povară, comunică: “Stimați telespectatori, am întrerupt programul obișnuit al știrilor de la ora cinci, numite și „Necrologul de la ora cinci” , pentru a vă da o știre extrem de importantă: în ultima zi nu a fost nici o crimă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care exteriorul pulsează în ritmul alert al personajului. Lectura nu este întreruptă de figuri de stil, de împletituri greoaie ale sensului, ci de pierderea cunoștinței. Cu cât corpul îi devine mai fragil (tortura fizică are repercusiuni grave: dinții i se clatină și sunt extrași, rănile se infectează, suferă o operație de apendicită fără anestezie, se îmbolnăvește de tifos, leșină constant) cu atât forța morală crește și o ajută să depășească momentele grele. Acestea însă îi marchează tot restul existenței al cărei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
alte cuvinte, operele nou create se înscriau în sfera mediocrității, nere-ușindu-se eclipsarea literaturii antice. Însă dincolo de acest eșec ce a vizat mai ales insuficiența creatoare a poeților creștini, polemica a avut rolul de a contura tabăra Modernilor și de a clătina puțin soclul anticilor, încercându-se o aliniere a literaturii cu spiritul veacului și o desprindere a acesteia de modele. O a doua rundă de mai mică amploare dar suficientă pentru a mai eroda, într-o oarecare măsură, edificiul principiilor clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bine înrădăcinată în suflet trebuie să avem o viață curată, care să înduplece Duhul să rămână în noi și să întrețină puterea credinței. Nu se poate, nu se poate ca un om care nu are viață curată să nu se clatine în credință!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: <<Dar 11 având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 9, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
va reacționa România în această ecuație a războiului? se întreabă Eminescu, la 12 noiembrie 1876: "Unul din pericolele războiului eventual este însă neclaritatea ținutei României. Guvernul rusesc nu se simte deloc sigur față cu românii, a căror afaceri esterne se clatină aproape ca vibrațiunea, așa încât, dacă România n-ar renunța singură la neutralitatea ei, pericolul cel mare al războiului ar rămânea înfrângerea acestei neutralități. Cu drept cuvânt se-ntreabă deci un ziar dacă această evazivitate a diplomației române e născută din
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în fața lui forma nouă a cunoașterii, cunoașterea tainică, pe care o putea suporta numai luând arta drept scut și leac". (Originea tragediei, în vol. miscelaneu De la Apollo la Faust, "Meridiane", 1978, p. 246, 249). Întinzându-și aripile peste teritorii ascunse, clătinând obscuritățile și sugerând scenarii de început de lume marea poezie se situează sistematic sub un cer al ei, punând între paranteze logica lui trei ori trei fac nouă. Într-un context ca acesta, Macedonski din al său Curs de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare). Concomitent, totuși, ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mărturii în parte consemnate după dictare de către soția agonizantului până cu o zi înainte de Marea Trecere. O Singură confesiune, tot după dictare, Pasărea cu clonț de rubin, rămăsese de la Nicolae Labiș în ceasul din urmă. Astfel de reacții tulbură și clatină. O spovedanie a unui recuperat din moarte clinică, a lăsat André Malraux; al său Lazare trimite simbolic la personajul novotestamentar înviat de Isus. La Marin Sorescu stins la șaizeci de ani tragicul atinge paroxismul: Am ajuns în rugăciunile mele, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează conștiința finitudinii; ca atare, discursul liric se clatină sub arcul lucidității în alertă. Pe scurt, contemplatorul de la Baaad, nereținut, încorporează ipostaze ale iubirii din toate timpurile și din toate spațiile, punând în pagină, în spiritul lui Denis de Rougemont (din Les Mythes de l'amour), afecțiune dezinteresată (agapé
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că va muri și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș. Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară Bătaia puștii tatii să dea greș! Dar văile vuiră. Căzută în genunchi Își ridicase capul, îl clătină spre stele (...) Împleticit m-am dus și i-am închis Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne. Tu, iartă-mă, fecioară tu, căprioara mea! În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca un organism unic. Iar acest discurs al suferinței se transformă în instrument educativ, transpunând generațiile prezente în suferința celor din trecut pentru a stabili astfel o legătură între ele și a întări prin acest fapt iudaismul, care se poate clătina în fața încercărilor noi1. Acestor producții li se adaugă "cărțile amintirii"fff, frecvente în epoca medievală, mai ales în lumea așkenază, care consemnează, pe lângă numele rabinilor și conducătorilor faimoși ai comunității, listele persecuțiilor și martiriilor suferite, liste citite cu voce tare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe calea emancipării ca în multe țări europene, evreii, ca și alte minorități, sunt în mod deosebit expuși turnurilor neprevăzute, adesea nefavorabile lor, ale unui secol marcat de fluctuații frontaliere, slăbirea marilor puteri și nașterea noilor state-națiune exclusiviste. Anul 1848 clatină, din acest punct de vedere, încrederea evreilor din Europa Centrală în fața unui context politic prea puțin prielnic. Ultimele decenii ale secolului sunt marcate de pogromuri și de avântul antisemitismului modern. Cât despre secolul XX, acesta începe cu un război ucigător
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
oricînd liniștit: Nihil perditi. Deci un bun adevărat este ceea ce nu îți poate fi luat și în astfel de bunuri trebuie investit, le iei cu tine peste tot. Așa vei fi puternic, indiferent de circumstanțe și nu te vei mai clătina după cum bate vîntul. Omul își poate învinge soarta, nu și destinul. Așa că, parafrazîndu-l pe Nietzsche, putem spune: Învinge-ți soarta și iubește-ți destinul! Sau, parafrazîndu-l și pe Marc Aureliu, cultivă curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat, seinătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
marginea pădurii, se puseră a bubui. Nici nu apucă să-și revină din tehuiala ghiulelelor, căci auzi un vuiet. Își dădu seama că se apropia un iureș cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi erau atacate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
frumos! Dar foarte discutabil, pentru că aceste capitaluri voiajere pot pleca peste noapte și atunci se întîmplă ceea ce ni se întîmplă. Pe piețele financiare se vînd pro-misiuni, or, în perioade de criză, riscurile și in-certitudinile sunt maxime, de aceea piețele se clatină, bursele tremură la cel mai mic zumzet și atunci, fără reglementări severe, stabilitatea de-vine o iluzie. Cine să introducă aceste reglementări în economia globală? Iată o întrebare la care încă nu s-a găsit răspuns și pînă atunci fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
atentatele au avut nevoie de foarte puțini bani și a condamnat politizarea informațiilor și a investigațiilor privind finanțarea terorismului. Raportul a demistificat și ideea că averea personală a lui Bin Laden constituie principala sursă a al Qaida. Astfel s-a clătinat legenda "unuia dintre cei mai bogați teroriști ai lumii, un nomad foarte priceput în afaceri, care a folosit o moștenire enormă și o constelație de întreprinderi pentru a finanța o rețea teroristă planetară", cum se exprimau Karen DeYoung, David Hilzenrath
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
putea veni la întîlnire. În manuscrisele sale, au rămas primele însăilări ale unor versuri, care, peste douăzeci și patru de ani, vor fi trimise de poet, la tipar, cu titlul De ce nu-mi vii?: "De-acum îi toamnă, toți se duc Se clatin crengile de nuc Se scutur frunzele din vii, De ce nu vii, de ce nu vii? De ce, de ce tu nu apari, Cu părul blond și ochii mari, Să te privesc cu adînc estasu, O, înger blînd, cu linul pasu? Și cum tu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]