7,569 matches
-
mă aduce cu multă emoție la pieptul său, Să fie într-un ceas bun, Theo! Buzele mele ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească cu imperceptibilul său accent unguresc, îl întrebasem despre Dumnezeu și Janos îmi răspunde, Pe mine nu mă interesează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
liniștit al părintelui Ioan care se îndreaptă spre biserica veche, pasul părintelui dă copilului Daniel semn în vârful dealului care cu aceeași binemăsurată coordonare a mișcărilor începe ritmic să bată toaca, câteva momente mai târziu loviturilor de toacă le răspunde clopotul cel mic de vecernie, fascinat înlăuntrul meu de această tainică legătură între evenimente care până acum, văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce la biserica veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câteva momente mai târziu loviturilor de toacă le răspunde clopotul cel mic de vecernie, fascinat înlăuntrul meu de această tainică legătură între evenimente care până acum, văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce la biserica veche într-o ordine mai mult sau mai puțin întâmplătoare pașii controlați de poalele sutanelor lungi ale călugărilor reculeși pentru slujba de vecernie, Pe meșterul Luca cum l-ai cunoscut? mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui poate să stau de vorbă cu părintele, să nu-i evit cu atâta tulburare privirea cercetătoare și să-i spun curat că nu sunt în stare să-mi îndeplinesc angajamentul luat, să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndemână științei medicale, aș fi vrut să rămân la Zürich, dar situația internațională tulbure și o nefericită poveste de dragoste cu o evreică, o nefericită poveste de dragoste cu o evreică, îmi sună mie în minte ca un dangăt de clopot, m-au făcut să decid întoarcerea, când România a intrat în război alături de nemți m-am înrolat imediat ca medic militar, m-am înrolat din orgoliu, din deznădejde, dintr-o mare durere sufletească și am ajuns în Rusia, Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la lumina lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc lăsându-mi spatele în iarbă, încep să se coboare umbrele, clopotele de vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am urcat schela, Theo n-a apărut la masă, știam că s-a întors în noaptea aceea în biserică, dar nu mai credeam că vreun Pantocrator va mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pictat pereții din apus, rezervați de tradiție donatorilor, și pronaosul, i-a adus fratele Rafael un scaun cu spătar și l-a înfășurat bine cu pled, se făcuse frig în biserică și i-a cerut fratelui Rafael sî tragă clopotul, clopotul cel nou încercat doar o singură dată, când l-au instalat meșterii făurari, atunci a vrut părintele Ioan să audă cum sună, și acum a doua oară în biserica goală, După ce Theo îți va spune când poate veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pictat pereții din apus, rezervați de tradiție donatorilor, și pronaosul, i-a adus fratele Rafael un scaun cu spătar și l-a înfășurat bine cu pled, se făcuse frig în biserică și i-a cerut fratelui Rafael sî tragă clopotul, clopotul cel nou încercat doar o singură dată, când l-au instalat meșterii făurari, atunci a vrut părintele Ioan să audă cum sună, și acum a doua oară în biserica goală, După ce Theo îți va spune când poate veni la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-aș vrea să crezi, Daniel, că am ceva în mod special cu Theo, pur și simplu pictura lui mă înspăimântă și știu că părintele Varava e cu totul sincer și-l înțeleg, A tras cu toată puterea fratele Rafael clopotele, le-a tras ca la liturghie înainte de-a ieși părintele cu darul și-au răsunat în biserica goală glasurile tuturor sfinților de pe pereți și între ei vocea lui Iisus Pantocrator, cel o dată făcut, eu sunt viața! dar numai părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a auzit, Și pe mine mă înspăimântă pictura lui Theo, dar n-o spun cu voce tare, era deja stareț la mănăstire părintele Varava când l-am dus în biserică pe părintele Ioan să audă glasurile îngerilor și cel al clopotului nou, Nu voi putea sluji niciodată într-o biserică ce mă înspăimântă, Daniel, eu am nevoie de Dumnezeu ca să mă apere, nu să mă umple de groază, de aceea nu voi accepta niciodată pictura asta! Ca om al bisericii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vrea să deschidă pune întrebarea al cărei răspuns e unul singur, Sunt împăratul măririi! și, la repetarea aceluiași mesaj pentru a treia oară, porțile larg deschise să intre lumina și viața, Veniți de luați lumină! chemarea dulce și glas de clopote risipind întunericul, în plină noapte pe pământ e ziuă, Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
evlavie, De ce nu-mi spune nimeni dacă Florița, Floarea din Drăgosteni e mama mea? acum părintele fiind pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi lângă ea acum când, ai venit să fii lângă mine în ceasul acela din duminica a 23-a, călugării spun că n-ar fi trebuit să lucreze și duminica, a săvârșit păcat de, se înserează în curtea mănăstirii, bat clopotele de vecernie, acum nu mă vede nimeni, aș putea să, cum voi da ochii cu Diana după, XXIII Diana e plecată la mare, îmi spune preoteasa iscodindu-mă cu privirea ei de mamă care știe ceva fără să înțeleagă, ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mișcă vizibil În pupila mea Îngustată de durerea dată de prea multă luminescență, de haloul acesta ciudat al lucrurilor și ființelor; când ninge și materia se acoperă de alb, totul se parfumează metafizic. (azi) Bang-bing, bang-bing, bang-bang-bang: muzica virilă a clopotelor de la Mitropolie mă trezește În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Rebreanu.“ (Se ridică, luă la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Diavolul, iată rezolvarea multor probleme de conștiință: aștept momentul! (noaptea) „Tout ceci doit être considéré comme dit par un personage de roman“. („Tot ce este aici trebuie considerat ca și cum ar fi spus de un personaj de roman“, Roland Barthes). Bat clopotele de la Mitropolie, se simte că se apropie Paștele; mă desprind din furnicarul de la Piața Unirii după ce respir puțin aer faustic și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al dracului. O să vedem cât o să rezist. Deocamdată, experiența mă scutește de prea mari eforturi. Am totuși o scuză: o femeie trebuie s-o cunoști, nu doar s-o posezi. (joi) M-am trezit brusc la bătaia În dungă a clopotelor de la biserica de alături; azi e duminică, nu e nimeni În cameră, am citit până la ora 4 din noapte, sunt extenuat. Spre ziuă, am visat, ca și ieri, un vapor cu care trebuia să călătorim pe uscat sau pe sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gambelor. Funcționari mărunți Împingeau biciclete Încărcate cu saltele, sobițe pe cărbuni și saci cu orez. Un cerșetor fără picioare, cu toracele prins Într-un uriaș corset de piele, se clătina prin labirintul de roți, avînd În fiecare mînă cîte un clopot de lemn. Scuipă și lovi cu putere În Packard, cînd Yang Încercă să-l oblige să se dea la o parte, apoi dispăru printre roțile trăsuricilor și ale ricșelor, Încrezător În regatul său de salivă și praf. CÎnd ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere sirenele fabricilor, claxoanele mașinilor, clopotele tramvaielor. Toți au Încremenit În așteptare. Totul păru dintr-o dată liniștit și calm, liniștea dinaintea marilor furtuni, a cutremurelor și a marilor cataclisme. Pe cerul cenușiu Își făcu apariția un punct Întunecat care devenea din ce În ce mai mare, căpătând formă și culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi place lui frecția Birken. Guițatul porcului este Întâi subțire și Încet, Încet, se transformă Într-o horcăială groasă amestecată cu icnituri. Moare greu. Caii lui Țăpăligă tropăie prin grajd și nechează. De dincolo de ziduri și de case se aude clopotul tramvaiului 26. Primul vagon are scară și ușă batantă, iar al doilea are uși care se deschid cu mâna. Poți să te sui și să te cobori din mers. Paiele ard ca un rug peste porcul Înjunghiat și mort. Ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ciudă că el e atâta de prost băga-s-ar dracu În dobă să se bage cu cota lor cu tot”, la nopțile În care mergeați la stână după lapte când a spânzurat unchiașul Nike câinele care fura ouă, la clopotele bisericii care bat când e vreme tare, la vânturile năprasnice care bat dinspre dealul Ploii și cum se ridică În trombe praful de pe uliță și cum ridică În ceruri paiele, vreascurile, frunzele, copacii, grădinile, casele, șurile, oamenii cu sat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să fie furtună și să le adune Sfântul Ilie pe toate și să se ducă de râpă tot. Și cum bate Donize, nebunul care adună toate cuiele și sârmele aruncate sau pe care le găsește pe drum, cum bate el clopotul bisericii când este vreme rea și cum urlă Fira Bălan că: „Da, nu vedeți că ne prăpădim! Da, tulai Doamne că oamenii ăștia nu văd că ne prăpădim! Că-i sfârșitul lumii și ei nu văd că ne prăpădim!” E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]