7,719 matches
-
să fie penalizate în mod drastic de către sistemul electoral. Cele dintîi rămîn adesea marginalizate pentru că nu sînt considerate influente; celelalte sînt împiedicate să arate ce pot, fie pentru că vor mai mult să-și facă semnalată prezența, decît să intre în coaliții care le-ar putea altera profilul politic, fie pentru că ideologia, imaginea sau poziția lor politică ar reprezenta un pericol pentru posibilii lor aliați. Partide și alianțe Acestea din urmă, de fapt, nu intenționează să-și asume riscul ca voturile pe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tur și se orientează către candidații partidelor ve-cine. Partidele mici care nu se situează pe poziții extreme, în schimb, devin adesea foarte importante și își pot negocia sprijinul și își pot impune candidații, însă cu condiția să rămînă disciplinate în coaliția aleasă inițial. Dacă există numai posibilitatea balotajului, alegătorul va avea, inevitabil un spectru de opțiuni mai redus și, la al doilea tur, substanțial redus. Turul dublu cu balotaj face mai rigidă atît competiția între candidați, cît și formarea alianțelor între
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
efectiv. Votul sincer, util, strategic Logica ce stă la baza unui prag ridicat pentru intrarea în al doilea tur vizează două aspecte: pe de o parte încetarea fragmentării sistemului de partide și parlamentar; pe de altă parte, încurajarea formării de coaliții de partide, care să aibă ulterior interesul de a se prezenta în calitate de coaliții de guvernare. Cel puțin în Franța, aceste obiective s-au realizat, chiar dacă este posibil să depindă parțial de poziția anterioară a partidului și de alegerea populară directă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pentru intrarea în al doilea tur vizează două aspecte: pe de o parte încetarea fragmentării sistemului de partide și parlamentar; pe de altă parte, încurajarea formării de coaliții de partide, care să aibă ulterior interesul de a se prezenta în calitate de coaliții de guvernare. Cel puțin în Franța, aceste obiective s-au realizat, chiar dacă este posibil să depindă parțial de poziția anterioară a partidului și de alegerea populară directă a președintelui republicii [Di Virgilio 1994]. Așa cum se pare, sistemul majoritar cu dublu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
deci, ceea ce s-ar putea numi un vot strategic. Mai precis, vor ajunge să aleagă un candidat pe care nu îl preferă în mod special, care, cel mult, va fi candidatul indicat de partidul lor preferat, pentru că face parte din coaliția electorală care tinde să ajungă la guvernare. Desistarea Multor alegători rămași fără un punct de referință în ceea ce privește candidatul preferat, dar ale căror voturi ar putea fi decisive, mai ales în circumscripțiile echilibrate, partidele au intenția de a le propune candidați
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
partidele au intenția de a le propune candidați care să-i atragă din punct de vedere politic. Așa încît, putem avea de-a face, în unele dintre aceste cazuri, cu fenomenul numit desistare: candidatul cu șanse mai mici, aparținînd unei coaliții, renunță să rămînă în competiție în al doilea tur pentru a facilita orientarea voturilor către candidatul coaliției care are mai multe șanse de a învinge în acea circumscripție. Desistarea se produce practic și în primul tur, în cazul acelor partide
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Așa încît, putem avea de-a face, în unele dintre aceste cazuri, cu fenomenul numit desistare: candidatul cu șanse mai mici, aparținînd unei coaliții, renunță să rămînă în competiție în al doilea tur pentru a facilita orientarea voturilor către candidatul coaliției care are mai multe șanse de a învinge în acea circumscripție. Desistarea se produce practic și în primul tur, în cazul acelor partide coalizate care se tem că împrăștierea voturilor înspre prea mulți candidați din propria coaliție ar putea împiedica
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
voturilor către candidatul coaliției care are mai multe șanse de a învinge în acea circumscripție. Desistarea se produce practic și în primul tur, în cazul acelor partide coalizate care se tem că împrăștierea voturilor înspre prea mulți candidați din propria coaliție ar putea împiedica accesul în al doilea tur a cel puțin unuia dintre ei. În fine, în mod natural, desistările eficiente și făcute în mod strategic impun, pe de o parte partide organizate și desfășurate pe întreg teritoriul, iar pe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
stipulate. Avantajele turului dublu Din punctul de vedere al partidelor, turul dublu dă posibilitatea ca în primul tur să se evalueze în mod corect forța lor variabilă în teritoriu, respectiv să se cunoască sprijinul lor electoral și să se construiască coaliții care să dureze mai mult de un ciclu electoral dar care, totodată, să nu fie excesiv de rigide. Cît privește formarea unei majorități parlamentare și a guvernului, se pare că turul dublu o favorizează, ba chiar o garantează: așa s-a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
clauză de excludere pentru trecerea de la primul la al doilea tur și chiar cu posibilitatea, exploatată așa cum se cuvine, de a se prezenta la al doilea tur candidați care nu participaseră la primul tur [Campbell 1965, 86-90]. Turul dublu și coalițiile Într-o notă la ceea ce a afirmat, Duverger menționează că "legea" se referă la scrutinul cu două tururi cu prag pentru accesul la al doilea tur, și nu la sistemul de balotaj. Două precizări sînt impor-tante: prima se referă la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se referă la scrutinul cu două tururi cu prag pentru accesul la al doilea tur, și nu la sistemul de balotaj. Două precizări sînt impor-tante: prima se referă la incidența alegerii populare directe a președintelui republicii în încurajarea formării de coaliții bipolare. A două constă în faptul că, și datorită bipolarismului indus de alegerile prezidențiale, turul dublu conduce la o competiție de tip bipolar, în cazul francez la ceea ce Duverger numește "cadrilul bipolar". O precizare ulterioară a fost formulată în mod
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
are o însemnată eficacitate în sensul nereprezentativității, mai ales față de partidele extreme și/sau extremiste, care pot fi puternic subre-prezentate. Se poate adăuga faptul că turul dublu produce un efect mai mult sau mai puțin semnificativ de stimulare a formării coalițiilor electoral politice. Criticile Nici turul dublu, în variantele sale posibile, nu a scăpat de critici. În fapt, i se aplică și lui unele critici referitoare la nereprezenta-tivitate, îndreptate către sistemul de tip pluralitar. Deși este foarte greu ca, în condițiile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se aplică și lui unele critici referitoare la nereprezenta-tivitate, îndreptate către sistemul de tip pluralitar. Deși este foarte greu ca, în condițiile turului dublu, un partid să obțină singur o majoritate absolută a locurilor, este măcar teoretic posibil ca o coaliție de partide, formată chiar din numai două partide, să reușească să cucerească o majoritate zdrobitoare de locuri cu un procent de voturi sub 50%. Astfel s-a întîmplat la alegerile legislative franceze din martie 1993, cînd gaulliștii și giscardienii mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
39,7% la primul tur. Totuși, acest rezultat i-a făcut să se detașeze net de verzi, comuniști și socialiști (în ordinea responsabilității), indisponibili și incapabili să formeze un sistem de alianțe și de desistări, astfel încît să contrabalanseze unitatea coaliției de centru-dreapta [Uleri 1994]. Orice sistem electoral majoritar duce la o suprareprezentare a majorității, dar un rezultat prea dezechilibrat se poate datora adesea greșelilor de calcul, de presupuneri și de alianțe ale protagoniștilor politico-partinici, mai curînd decît formulei electorale în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
partide, fără ca vreunul dintre ele să obțină mai mult de 14% din voturi și cu primele patru care nu acopereau nici măcar 50% din locuri. Pentru alegerile din septembrie 1993 au fost introduse trei praguri: 5% pentru partidele singure, 8% pentru coaliții (excluzînd minoritățile naționale) și 7% din voturile va-labile exprimate pentru accesul la distribuirea a 69 de locuri, din totalul de 460, în cirscumscripția unică națională. Numărul circumscripțiilor a trecut de la 37 la 52 și mărimea lor a oscilat de la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
factorilor electorali-instituționali ce au provocat prăbușirea Republicii de la Weimar (1919-1933). Chiar dacă reprezentarea proporțională nu a constituit factorul decisiv în căderea Republicii de la Weimar, ea a contribuit într-o manieră semnificativă, fragmentînd sistemul de partide și făcînd dificilă formarea guvernelor de coaliție relativ omogene, așa cum a susținut cu fermitate și a argumentat Ferdinand Hermens [1941; 1958]. Este tot atît de evident că un sistem mai puțin proporțional ar fi avut drept rezultat parlamente mai puțin fragmentate și deci mai guvernabile. Acesta este
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
exemplu, în secolul trecut John Stuart Mill (Considerations on Representative Government, 1861) susține că sistemele electorale proporționale sînt de preferat pentru că oferă reprezentare și minorităților; creează un parlament mai reprezentativ pentru opiniile politice ale alegătorilor; duc la formarea guvernelor de coaliție care, chiar prin structura lor, reprezintă marea ma-joritate a alegătorilor. Bineînțeles că nici punctul de vedere al lui Mill nu trebuie să fie acceptat fără rezerve. Într-adevăr, criticii sistemelor electorale proporționale afirmă că parlamentele așa-zis proporționale sfîrșesc prin
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
acceptat fără rezerve. Într-adevăr, criticii sistemelor electorale proporționale afirmă că parlamentele așa-zis proporționale sfîrșesc prin a fi chiar prea reprezentative cînd se fragmentează în grupuri mici, în facțiuni în cadrul partidelor mai mari, și că nu reușesc să formeze coaliții de guvernare stabile pentru că sînt expuse la șantajul partidelor și facțiunilor, facilitate sau chiar produse de reprezentarea proporțională. Proporționalitatea și multipartidismul În concluzie: în general, sistemele electorale proporționale sînt asociate sistemelor multipartidiste. Această asociere, deci, este deseori rezultatul alegerii făcute
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a obține un mandat, obținute atît în cirscuscripțiile uninominale cît și în cele regionale"[Malavolti 1994]. De aici s-a ajuns la un sistem de partide de un pluralism moderat, cu șase partide importante și cu posibilitatea de a realiza coaliții electorale și programatice, care să se confrunte în mod bipolar. Și în Japonia În cazul Japoniei, reforma electorală a devenit necesară din cauza scandalurilor în jurul unor practici ilicite de finanțare electorală a candidaților, facțiunilor și partidelor. Rezultatul a fost un sistem
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Senat, votul este unic și pentru recuperarea proporțională la nivel regional sînt folosite numai voturile care nu au fost deja folosite la alegerea senatorilor [D'Alimonte și Chiaramonte 1994; Katz 1994; Pasquino 1994]. Noul sistem electoral italian a încurajat formarea coalițiilor pentru susținerea candidaților în cirscumscripțiile uninominale. Dar partidele mici și-au adus aportul la aceste coaliții, cerînd în schimb circumscripții uninominale sigure, așa încît numărul partidelor reprezentate în parlament nu s-a diminuat deloc. Totuși, se pare că s-a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
nu au fost deja folosite la alegerea senatorilor [D'Alimonte și Chiaramonte 1994; Katz 1994; Pasquino 1994]. Noul sistem electoral italian a încurajat formarea coalițiilor pentru susținerea candidaților în cirscumscripțiile uninominale. Dar partidele mici și-au adus aportul la aceste coaliții, cerînd în schimb circumscripții uninominale sigure, așa încît numărul partidelor reprezentate în parlament nu s-a diminuat deloc. Totuși, se pare că s-a instaurat deja o dinamică bipolară, care îi dă alegătorului dreptul de a vota, pe lîngă candidatul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
uninominale sigure, așa încît numărul partidelor reprezentate în parlament nu s-a diminuat deloc. Totuși, se pare că s-a instaurat deja o dinamică bipolară, care îi dă alegătorului dreptul de a vota, pe lîngă candidatul preferat, și (chiar dacă indirect) coaliția de guvernare și primul ministru preferat [pentru aprofundare, Pappalardo 1996]. 9. UN BILANȚ SINTETIC Ingineria electorală În concluzie, este cazul să afirmăm că nu există nici un sistem electoral cu adevărat bun, sau cel mai bun. Validitatea unui sistem electoral se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
definirea formatului sistemelor de partide; criteriul de relevanță al partidelor ajută la explicarea mecanicii sistemelor de partide. Criterii de relevanță În concepția lui Sartori [1976, 119-130], există două criterii de relevanță fundamentale. Primul este reprezentat de rolul partidelor în formarea coalițiilor de guvernare. Unele partide, chiar dacă sînt mici, din punctul de vedere al procentului electoral și al numărului de locuri obținute în parlament, pot avea o importanță covîrșitoare, dacă nu chiar indispensabilă, în formarea coalițiilor de guvernare. Așadar, pentru că posedă un
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
reprezentat de rolul partidelor în formarea coalițiilor de guvernare. Unele partide, chiar dacă sînt mici, din punctul de vedere al procentului electoral și al numărului de locuri obținute în parlament, pot avea o importanță covîrșitoare, dacă nu chiar indispensabilă, în formarea coalițiilor de guvernare. Așadar, pentru că posedă un potențial de coaliție, merită să fie luate în considerație. Alte partide pot să nu fie niciodată incluse în coaliția de guvernare, dar să dispună de voturi, de reprezentare a intereselor, de locuri în parlament
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Unele partide, chiar dacă sînt mici, din punctul de vedere al procentului electoral și al numărului de locuri obținute în parlament, pot avea o importanță covîrșitoare, dacă nu chiar indispensabilă, în formarea coalițiilor de guvernare. Așadar, pentru că posedă un potențial de coaliție, merită să fie luate în considerație. Alte partide pot să nu fie niciodată incluse în coaliția de guvernare, dar să dispună de voturi, de reprezentare a intereselor, de locuri în parlament, așa încît să condiționeze funcționarea coaliției guvernamentale. Datorită rezultatului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]