5,796 matches
-
acea perioadă unii băieți începuseră a practica gimnastică acrobatica și căutau să facă și alte noi figuri...între ele era „triplul salt mortal”..dar care nu era voie să fie astfel denumit. La Liceul de fete, era un grup de colegele care cântau și dansau foarte bine. Și iată că de la ideea interbelică de a prezenta un spectacol la terminarea liceului și până la a se putea face ceva concret a fost o cale lungă... După o discuție cu familia Iurasoc, și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
până la urmă s-au găsit și aceste acesorii. Trebuiau decoruri, căci atunci nu se putea realiza un spectacol, fără un camion de astfel de decoruri. Aici am gasit rezolvarea prin Croitoru Elenă, care era foarte talentata la desen, și alte colege și împreună cu Bradateanu și Sorea de la băieți am inceput ceva. Pentru primul tablou, cu imnul FMTD și prima parte din spectacol, se întindeau pe fundal niște eșarfe simbolizând steagurile tineretului din diferite țări și ceva jocuri de lumini Pentru cel
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
fost cu 2-3 zile înainte de spectacol. Sâmbătă la scoala zarva mare, urma să se întrunească consiliul profesoral luni și să se treca la sancțiuni grave... Dar... a venit și ziua cea mare, o zi friguroasa, cu ger, iar colegii și colegele noastre erau cuprinși de emoții foarte mari pentru spectacol, erau timorați de amenințările de la scoala, numai Ortiz și Mitică încercau să ne insufle optimis. Cei de la tabloul românesc și de la dansuri, fiind mai mulți, erau îmbrăcați direct în costume naționale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
insufle optimis. Cei de la tabloul românesc și de la dansuri, fiind mai mulți, erau îmbrăcați direct în costume naționale..ceilalți cu ce aveau mai apropiat de rolurile lor. Pentru a mai șterge din emoții, o parte din băieți și chiar unele colege (cred) am dat fuga la restaurantul din colț, de lângă catedrală, unde am luat câte un mic, mic lichior să nu mioase, încât atunci când am ajuns în sală, nimeni nu mai era emoționat... numai că imul FMTD, după cum a spus mai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
și cu Lucica Bodnaras îl spălăm sil oblojam că îi curgea sânge din nas. La tabloul cu jocurile, din învârtirea prea rapidă, era să se răstoarne , daca nu era prins la timp, chiar stâlpul cu becul unde trebuiau să cânte colegele noastre iar unul din băieți era să rămână fără brâu. La tabloul sportiv trebuiau să participe aproape toți băieții, pentru că atunci când cei trei de ridicau sus, ceilalți făceam lumânarea pe lateral mascând astfel scaunele și rezultă astfel o piramidă foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
dimineață, ne încolonam în fața școlii, îmbrăcați aproape toți în costume naționale curate și participăm la liturghia de la biserica elevilor care este și astăzi pe Calea Cernăuțiului, în centru. Acolo era pe atunci unicul loc oficial unde ne puteam vedea direct colegele de la liceul de fete, care ocupau partea stângă din naos, iar noi, băieții partea dreaptă, dar în timp ce ascultăm slujba pentru iertarea păcatelor școlare din săptămână care trecuse, făceam altele chiar în sfanțul lăcaș, trăgând cu coada ochiului la câte o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de a cumulă penultimă clasa cu ultima clasa de liceu având posibilitatea să se prezinte la bacalaureat cu ceilalți elevi care au urmat cursurile normal. Atunci au plecat din clasa noastră: Sindilaru Radu, Zabolotnic Ciprian, Iliese Trifan, Gutman Benhard, si colegele Boghean Geta și Muller Eva de la Liceul de Fete din Rădăuți. Acestea au fost cauzele care au determinat faptul că în promoția noastră, majoritatea aveau 12 clase, o parte 11 clase, sau unii, făcuseră calendaristic numai 10 clase deși toți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
bine întreținută și aprovizionată cu cele necesare, iar condițiile de desfășurare a activității erau bune. La școala Lețcana s-au perindat, de-a lungul timpului, mai mulți învățători: Vrânceanu Natalia, Mălinici Maria, fostă elevă a învățătorului Marcu la Racova-Șes, apoi colegă, Rogojină Nicolae în prezent învățător metodist la Școala nr. 5 Buhuși, Rotaru Maria, Laslău Maria. Începând cu anul 1973 și până în prezent (2005) la școala cu clasele I-IV Lețcana rămâne un singur post, ocupat de învățătorul Bejan Neculai, fiu
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
coordonată aflăm și de la doamna Aspazia Oțel Petrescu cum un grup eterogen, constituit din românce, maghiare, germance, evreice, sârboaice, franțuzoaice, rosteau în comun dimineața o rugăciune ortodoxă, sau cum, printr-o rugăciune continuă, de 40 de zile, a deținutelor, o colegă de-a lor, căreia medicii nu-i puteau găsi diagnosticul, s-a însănătoșit, adeverindu-l pe Sf. Apostol Iacob: „Rugați-vă unul pentru altul, ca să vă vindecați”. (Iacob 5,16). O mărturie importantă despre rugăciune o dă și Maria Hâncu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
scoarței cenușii; pentru rest n’aveai destulă putere... trebuia strâns de gât cineva, dar Natura nu permite așa ceva. 1. Confesiunea unei pisici Mă cheamă Moti și sunt un motan negru și deștept (pleonasm!). Dovadă că sunt radiofonist, dar nu precum colega vărgată, Kilohertza, aceea care toarce la cabina 6, ci la microfon. Mă ocup cu ecologia, nesuferind Însă ecologiștii, dar trag pisicește spuza pe turtă, adică fac lobby, ori de câte ori redactorul nu bagă de seamă, mai precis se preface. Ca acum. Eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Georgetei, o doamnă plinuță, scundă, care-și schimba permanent nuanțele părului roșcat, însă coafura rămânea evident la fel de angajată în volum și tapaj. Uneori ni se părea că mama Georgetei este cu mult mai „ministru” decât tatăl ei. Georgeta rămânea însă colega noastră și n-a schițat niciodată vreun impuls dictat de poziția sa socială. O colegă minunată, ca noi toți. După plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
evident la fel de angajată în volum și tapaj. Uneori ni se părea că mama Georgetei este cu mult mai „ministru” decât tatăl ei. Georgeta rămânea însă colega noastră și n-a schițat niciodată vreun impuls dictat de poziția sa socială. O colegă minunată, ca noi toți. După plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ultimele din lista celor citați ca și act de prezență, Coteț și Covaci. Cu Adina am legat ulterior o prietenie durabilă și sinceră pe care o întreținem și astăzi, însă mai mult telefonic și pe „Messenger”. Fetele mele, dragele mele colege și prietene de facultate, îmi cunosc meteahna indusă de mai slaba mea relaționare cu computerul și știu că Mihnea- Nicolaie se ocupă de prelucrarea mesajelor mele. Fiul meu m-ajută potențial în acest sens, iar Adina, Dana ori Beti cunosc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
etajul IV fiind ocupat de anul I. În cameră am fost cinci studente repartizate, din care două rupeau destul de greu românește, uneori Jike și Szuszi accesând din necesitate și cuvinte în limba engleză. Când am ajuns în cameră cu tata, colegele din Ardeal erau în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au adresat cu „nenea Toma”. Jike obișnuia să-mi spună : „No mami, ai un tată distins, un adevărat domn. Mi-ar plăcea să cred că fratele tău îi seamănă.” În toamna acestui an, într-o discuție telefonică particulară, Nina Sava, colega noastră de la Piatra Neamț, inspector școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m-a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Mi-ar plăcea să cred că fratele tău îi seamănă.” În toamna acestui an, într-o discuție telefonică particulară, Nina Sava, colega noastră de la Piatra Neamț, inspector școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m-a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi cuvintele, iar sufletul părea vlăguit, obosit. Rămăsesem cu telefonul în mână, privirea ațintită pe perete, cumva în căutarea celor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
orele de lucrări practice. Pe nivelul anului nostru, anul II de studiu, fuzionau două semigrupe, existând în felul acesta două condici studențești de prezență. O condică asigura și verifica prezența pe geografie-franceză, unde numărul colegilor era precumpănitor și responsabil era colega noastră Nina Ungureanu Sava, iar cealaltă condică reunea specialitățile secundare engleză, germană, rusă, iar responsabilitatea îmi revenea mie. Nici nu mai știu ce-a fost, cum a fost de fapt și ce anume a declanșat decizia noastră comună. Un lucru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cursul dumneavoastră cu această formulă ce-a statuat în noi optimismul și încrederea. Domnule profesor, avem nevoie de „Tinerețe, tinerețe”, altcumva ne-am pierde aceste valori. Și ar mai fi ceva, ceva ce n-am mai spus până acum, nici măcar colegelor mele. Dacă fiecare dintre noi a greșit în parte, asumându-și vina, eu domnule profesor, am greșit de două ori. O dată în fața dumneavoastră, ca noi toți, iar a doua oară am înșelat așteptările profesoarei mele din liceu, care v-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina unei oralități ușor expresive ce-a convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
expresive ce-a convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
după atâția ani, simt că-mi pare rău. Cred că puteam face ambele lucruri în mod sincron. Uneori însă amintirile rămân ușor rănite de pripeala deciziilor noastre de atunci și ducem această „povară a gestului incomplet” toată viața. Dintre toate colegele mele de facultate, cu Dana am păstrat o legătură viabilă, poate și pentru că distanța geografică în sine este mică, iar întâlnirile noastre se accesează mult mai rapid. Ea îmi cunoaște toate frământările și mi-a fost alături în acele momente
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa și implicit, în pauzele dintre ore, atunci când timpul îi permitea, Beti lucra șiret din macrame. Cu siguranță, fiecare dintre noi, prin natura
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din macrame. Cu siguranță, fiecare dintre noi, prin natura sa structurală, prin matricea valențelor sale umane și profesionale, s-a putut identifica cu un anume element ce i-a conferit recunoaștere completă. Din această perspectivă am convingerea că, implicit copiii colegelor mele de facultate, mă vor recunoaște și dincolo de ani, sub incidența unui apelativ simplu și fără echivoc, „Mami”. La finele facultății, mama, mereu imprevizibilă și stăruitoare în a respecta principiile unei educații solide mi-a făcut o surpriză care la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
construirea de poduri și podețe. Oana Aron, n. 1927, fiul lui Nicolae și Cornelia, inginer la Rulmentul Brașov. Tarcea Ilie, n. 1930, fiul lui Romulus și Paraschiva, absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, stomatolog, căsătorit cu Eugenia din Grid, colegă de specialitate, au fost și sunt foarte apropiați consătenilor lor din Cârțișoara.Ruja Mariana, n. 1936, fiica lui Gheorghe și Laurenția, absolventă a Institutului Medico-Farmaceutic, facultatea de Stomatologie, din București, căsătorită cu inginerul chimist Ruja Dumitru, originar din Sâmbăta de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de pară și puțin dovleac. Este zemos, nu făinos ca pepenele galben de la noi. Însă nu are parfumul pepenelui nostru. Oricum este delicios! Așa-i. Este foarte, foarte fain. Janeta aflase că în stațiunea noastră se afla Jeni, o fostă colegă de facultate și o bună prietenă. Știrea i-o dăduse alți prieteni și colegi de-ai ei din Atena. Am început s-o căutăm și am căutat-o o zi întreagă, fiindcă adresa nu-i era clară și nici numărul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]