7,605 matches
-
cuprindere a conceptului de devianță. Astfel, pe măsură ce devianță și-a îmbogățit accepțiunea, incluzând tot mai multe categorii de devieri, față de norme specifice, în planul terminologiei de specialitate a apărut necesitatea folosirii unor concepte noi, care să denumească cu precizie categoriile comportamentale vizate, în funcție de reperele lor. În acest mod, s-au introdus în circuitul terminologiei de specialitate o serie de concepte având o accepțiune restrânsă, specializată după tipul de norme luat ca sistem de referință. De exemplu, sintagmele „comportament deviant", „comportament aberant
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
unei tentative anterioare; b) amenințarea cu sinuciderea c) depresia sau un factor de risc major în suicid; d) preocuparea consistentă și continuă pentru moarte și tot ceea ce are legătură cu moartea; e) izolarea față de prieteni și față de familie; f) tulburările comportamentale; manifestate prin:schimbări bruște de dispoziție, fuga de acasă, chinuirea animalelor, vandalism; frecvent, pedepsirea acestor comportamente precipită suicidal; g) abuzul de substanțe psihoactive; h) suicidul sau moartea unei persoane apropiate; i) renunțarea la obiecte personale pe care elevul le valorize
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
totalitatea conduitelor care încalcă norma juridică și care aparțin minorilor. Delincventa juvenilă poate fi definită ca un comportament de încălcare a legilor din partea celor care, din cauza tinereții lor, nu sunt încă văzuți ca fiind deplin responsabili pentru acțiunile lor. Domeniul comportamental acoperit de sintagma „delincventă juvenilă" este extrem de divers. Astfel, de exemplu, literatura britanică include aici nu numai infracțiunile de drept penal, care sunt comise și de adulți, ci și eșecul minorilor de a se conforma regulilor specifice lor ca nonadulți
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
bază a temperamentului. Tipul de activitate nervoasă reprezintă nucleul temperamentului, dar nu trebuie redus doar la ea, temperamentul fiind o formațiune mult mai complexă decât sistemul nervos, corespunzătoare temperamentului fiind manifestarea și dezvoltarea particulară a tipului în plan psihic și comportamental. Tipul nervos este înnăscut și nu își pierde identitatea pe parcursul vieții, ci se dezvoltă în condiții mai complexe, căpătând nuanțe emoționale, modelându-se în condiții de activitate profesională. Caracterul organic și implicit ereditar al temperamentului a fost întărit și de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
gelozia față de un frate sau soră care au reușit să monopolizeze dragostea părinților. Persoanele care manifestă reacții de dominare și revendicare le corespund în plan intern stări afective specifice(accese de mânie, furie, crize de violență), stări exprimate în plan comportamental prin reacții de sfidare a autorității, opoziționalism, negativisme active. Aceste reacții se întemeiază pe un act de supraestimare a propriei personalități și pe un mod de interpretare caracteristic al situațiilor de conflict și frustrare în care persoana respectivă este plasată
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
autonom, definit prin îndrăzneală, gust pentru risc, dorință de libertate și indulgență, aspirație către nou, nonconformism și un comportament dependent, definit de obligații și cerințe sociale coercitive. Instabilitatea se manifestă în aria sensibilității afective, ca și în cea atitudinală și comportamentală, fiind atât produsul structurării individuale (al predispozițiilor constituționale ale tipului de sistem nervos), cât și rezultatul unor dificultăți adaptative apărute în cadrul relațiilor interpersonale familiale sau al proceselor de integrare socială. Tendințele către instabilitate apar amplificate în cazul unor familii dezorganizate
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
vârste mici nu se cunoaște „teama, frica” de adversar ci este un stimulent permanent, un excitant. Acestea sunt câteva repere în realizarea unor strategii de predare în antrenamentul sportiv la vârste fragede. Combativitatea în întrecere se manifestă ca o expresie comportamentală a unei atitudini mentale de opoziție constructivă și imaginară, fiind vorba nu numai de înfruntarea adversarului ci și de riposta inteligentă și susținută perseverent în dorința de a obține succesul. Toate teoriile enumerate anterior sunt valabile pentru vârstele înaintate, pentru
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
exemplul esențial al Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, cu cele 7 Predici către tineri, ținute la Biserica Radu-Vodă din București, în 1979, ca răspuns la acțiunea puterii ateiste de dărâmare a bisericilor. Predicile lansate de Părintele Gheorghe Calciu, modele morale, atitudinale și comportamentale, aveau drept scop restaurarea eticii creștine și a Predaniei ca unitate de măsură a Tradiției Ecclesiei 2. Apelul Părintelui Gheorghe Calciu adresat tinerei generații vizează tocmai zidirea sufletelor în Biserică și prin Biserică, acolo unde ființa se regăsește plenar: comunitar
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
disciplina care ar trebui să domnească permanent în Ecclesia. Nu este vorba de aplicarea unor discursuri moralizatoare, punitive, ci de întronarea disciplinei în Biserică, prin apelul la buna rânduială stabilită de Ecclesia pentru credincioși, în duhul discernământului și a îndreptării comportamentale a acelor enoriași certați nu doar cu ordinea, ci și cu manifestarea credinței. Buna cuviință și bunul simț atât la nivelul ținutei vestimentare, cât și la nivelul atitudinii și comportamentului religios ar trebui să devină expresiile plenare ale creștinului practicant
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
religios ar trebui să devină expresiile plenare ale creștinului practicant. Se cuvine ca ignoranței, stării ignare și a necuviinței, sub toate formele sale, să li se contrapună cunoașterea, smerenia, bunul simț, ca forme permanente ale unei credințe vii. Schimbarea stării comportamentale din Biserică se cere să pornească de la preot, prin reinstituirea asprei discipline și a rânduielii dumnezeiești pentru a reface armonia comunitară și comunională din Ecclesia. Pentru că nu scrie nicăieri în legea lui Dumnezeu că viața credincioșilor trebuie să fie în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai complexă și mai diferențiată prin contextul său psiho-social. Uneori, conceptul de frustrare este folosit într-o accepțiune prea restrânsă pentru a desemna fie numai situația frustrantă, fie numai stările psiho- fiziologice specifice trăite de subiectul frustrat sau numai reacțiile comportamentale ale acestuia; alteori, conceptul de frustrare este folosit într-un sens prea general, ca denumire doar a unei probleme și nu a unei realități psihice existente, clar conturate, ceea ce-l face difuz, nespecific și lipsit de o definiție riguroasă. Dacă
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
eului; la acest prag se produce o intensificare a motivației și a tensiunii emoționale, care poate determina o schimbare în orientarea comportamentului: de la rezolvarea problemei (a sarcinii) către sine, în vederea păstrării integrității psihice; c) atunci când nu se obține, prin reacțiile comportamentale adoptate, o schimbare a situației obiective, se ajunge la pragul de stres propriu-zis, identificat cu perceperea pericolului, în care starea emoțională atinge intensitatea anxietății sau a panicii; în acest stadiu sporirea solicitării psihice afectează în sens negativ relațiile cu semenii
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
individuale și a atitudinii optimiste sau pesimiste în situația respectivă de frustrare, etc., iată numai câteva din componentele psihologice de bază ale personalității care vor determina atât marea diversitate a modurilor individuale de trăire a frustrării, cât și variabilitatea reacțiilor comportamentale la situațiile de frustrare” (Rudică, 2006, p. 57). II 3. Aspecte pozitive și aspecte negative ale fenomenului de frustrare Psihologia copilului oferă un teren propice de investigare a fenomenului de frustrare. Se cunoaște faptul că drumul dezvoltării copilului implică situații
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
de intensitate și de durată, ea mărește dificultățile integrării socio- profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Efectul pozitiv al frustrării constă în determinarea unui grad mai înalt de activare orientată a proceselor evolutive și compensatorii și în favorizarea unor scheme comportamentale noi de atingere a obiectivelor și de satisfacere a motivelor/trebuințelor. „În consecință, frustrarea constituie un factor psihologic constitutiv principal al mecanismelor interne de formare și dezvoltare a Eului” (Albu, 2005, p. 28). Efectul negativ începe să se manifeste atunci când
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
atitudine” (De Lassus, 2000). Este știut că în munca de educație nu pot exista rețete practice cu valoare universală: ele vor fi adaptate cu finețea cazului concret respectiv, în raport cu particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale elevului. Pentru aceeași manifestare comportamentală, fiecare vârstă cere alte acțiuni educative, deoarece la fiecare vârstă același act (în aparență numai același) poate avea altă semnificație, poate însemna altceva, iar aceeași măsură educativă poate fi altfel resimțită. Se impune, prin urmare, ca educatorul să-și restructureze
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
trebuie să nu fie percepută ca o pedeapsă, ci ca o muncă în echipă). V 3. POVEȘTI TERAPEUTICE În vederea prevenirii și combaterii efectelor negative ale frustrării, un mijloc excelent de a ne adresa copilului, fie pentru a transmite anumite modele comportamentale și valori morale, fie pentru a înlătura anumite comportamente indezirabile este povestea terapeutică. ”Trăsătura definitorie care face ca o poveste să fie terapeutică (tămăduitoare) constă în faptul că aceasta reprezintă un model al împlinirii de sine, al atingerii scopului (chiar
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
sunt rezultatul, nu cauza interacțiunilor. Una dintre dificultățile cu care se confruntă antropologia în privința interpretării regularităților cu care crede că poate produce modelul, este aceea de a ști dacă există o structură prescriptivă prealabilă (o instituție), care să fixeze normele comportamentale sau dacă structura lor este, dimpotrivă, produsă de jocul practicilor. De fapt, noi suntem confruntați cu un exemplu de implicare reciprocă: individul este produs de societate, dar numai indivizii pot produce societatea. Prin urmare, este absurd să spui individ și
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
precise și examen metodic. Considerăm că acest Chestionar de Identificare a Riscului Urgenței Medicale este deosebit de valoros deoarece atinge obiectivele unei cunoașteri complexe a pacientului : • anamneza medico- chirurgicală • evaluările clinice și paraclinice • aprecierea scorului anxietății dentare în scopul precizării tipului comportamental al pacientului • diagnosticul de stare generală • diagnosticul dento- parodontal • propunerea de tratament stomatolgic și/sau chirurgical • tipul de anestezie • tipul de premedicație. Faptul că pacientul este pus să semneze acest formular complex, a demosntrat că se asigură întotdeauna o responsabilizare
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
clar definite. Ambele pot fi asociate cu atacuri de panică, adică sentimente episodice de teroare, însoțite de simptome somatice pentru care pacientul caută ajutor sau părăsește situația. Din punct de vedere clinic, anxietatea se manifestă cu simptome și semne psihologice, comportamentale, fizice și sub forma clinică de atac de panică. Manifestări psihologice Din punct de vedere psihologic anxietatea comportă o stare generală proastă și ceea ce apare caracteristic este că nu are niciodată o justificare. În anxietate se vorbește despre “frica fără
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
vorbește despre “frica fără reprezentanți”. În frica propriu-zisă se spune “mi-e frică de...” și se numește obiectul fricii. Pacientul căruia îi este frică vrea să fie apărat pe când anxiosul trebuie contrazis, asigurat: “nu, aceasta nu se va întâmpla” . Manifestări comportamentale Ele apar clinic sub două forme principale: inhibiția și excitația. Inhibiția împiedică anxiosul să acționeze, să adopte măsurile pe care le necesită o situație dată. Excitația poate să alterneze cu inhibiția sau poate să domine tabloul clinic sub formă de
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
poate declanșa teamă sau anxietate deoarece ea semnifică un pericol sau amenință persoana chiar dacă în realitate pericolul nu există. Nu este necesar pentru un medic stomatolog sau/și chirurg dento-alveolar să fie psiholog sau psihiatru pentru ca să identifice unele trăsături specifice comportamentale ale pacienților care solicită îngrijiri dentare sau terapii chirurgicale. Din multitudinea, varietatea și complexitatea cazurilor care necesită tratamente stomatologice, medicul are datoria să recunoască câteva tipuri de personalități psihologice. Modul comportamental particular pe care un pacient îl demonstrează, sugerează destul de
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
fie psiholog sau psihiatru pentru ca să identifice unele trăsături specifice comportamentale ale pacienților care solicită îngrijiri dentare sau terapii chirurgicale. Din multitudinea, varietatea și complexitatea cazurilor care necesită tratamente stomatologice, medicul are datoria să recunoască câteva tipuri de personalități psihologice. Modul comportamental particular pe care un pacient îl demonstrează, sugerează destul de exact tipul de personalitate căruia îi aparține. Personalitățile psihologice pe care un medic practician le întâlnește uneori în cabinetul stomatologic și care au un comportament bine structurat pe care este recomandabil
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
și rușine, fiind slab exprimate la acești copii, îi privează de posibilitatea de a-și adapta comportamentul, cerințelor școlare. Din greșelile săvârșite nu trag învățăminte pentru comportamentul viitor, iar pedepsele sunt lipsite de eficiență pentru ei. Printre formele de manifestări comportamentale cele mai frecvente sunt minciuna, fuga de la școala, vagabondajul, furtul, turbulența. Aceste manifestări se organizează în diverse atitudini sub forma unor conduite de dominare, agresive, caracterizate prin accese de mânie, impulsivitate, crize de violență, iritabilitate și conduite perverse ca cele
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
sarcinile implicate de viața școlară. Școala impune modelele ei de viață, dar și modele sociale de a gândi și acționa. Ea creează sentimente sociale și lărgește viața interioară, cât și condiția de exprimare a acesteia, mai ales exprimarea verbală și comportamentală. La intrarea în școală, pentru copilul de 6-7 ani caracteristica cea mai sensibil diferită constă în neutralitatea mediului școlar, fapt care creează condiția cerinței de a câștiga independent un statut în colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestările de afecțiune
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
cât și în ritmul de adaptare la școală. În timp ce unii copii fac față cu succes cerințelor și se integrează în noul colectiv, alții "progresează" încet, rămân în urmă, fapt ce conduce la apariția manifestării unor comportamente deviante ale elevilor. Devianța comportamentală, trebuie privită din perspectiva deficiențelor care pot să apară în procesul de construire treptată a conduitei disciplinate: - neînțelegerea de către unii elevi a semnificației regulilor școlare sau interpretarea lor eronată, în sensul unor dispoziții sau cerințe absurde, rău-voitoare, care afectează libertatea
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]