5,493 matches
-
seva ideativă secretată de scrierile lui Giuseppe Mazzini, pe care cărturarul român îl aprecia ca fiind cel mai mare revoluționar al Europei, Bălcescu a inaugurat în reflecția istorică și socio-politică românească doctrina naționalismului mesianic. După cum va deveni de îndată transparent, comuniunea profesiunilor de credință revoluționar-mesianică ale lui Mazzini și Bălcescu, la fel ca și înrâurirea directă pe care primul a exercitat-o asupra celui de-al doilea, sunt evidente. Militând pentru o Italie unită, Mazzini a fost "un apostol fanatic și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat de N. Crainic (1997) [1937] dictează "LEGEA LUI HRISTOS, LEGEA STATULUI" (p. 245). Definind națiunea ca o comunitate etnică (neam) având identitate istorică, omogenitate de sânge, comuniune de suflet și voință de viitor (p. 247), Crainic instituie ortodoxia ca axa spirituală a românității. "Biserica ortodoxă e consacrată de istorie ca Biserica neamului românesc. Statul etnocratic acceptă doctrina ei fără s-o discute" (p. 252). Duhul ortodox este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
odată cu publicarea lucrării omonime Ortodoxie și Românism (1939) avându-l ca autor pe teologul națiunii, D. Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata să își dea viața pentru patriile lor, pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorie școlară, difuzează acum o emisiune ideologică postnaționalistă, în care identitatea colectivă se condensează pe suportul europenismului civic și nu pe cel al naționalismului etnic. Punctul de coagulare a identității colective s-a mutat astfel la supra-nivelul european, apartenența la comuniunea de valori democratice occidentale primând în fața descendenței etnice românești. Alte concluzii care se degajă în urma analizei empirice a articulării discursive a memoriei naționale românești prin prisma literaturii didactice au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fost răsturnați datorită unei participări ostile și au fost înlocuiți de alți decidenți, ca urmare a cererilor și nevoilor nesatisfăcute; sau dacă, în fine, participarea însăși nu a avut un succes imediat și specific, ci a generat doar o comuniune de intenții și sentimente, un sens de colaborare și de identitate, atunci participarea ulterioară va fi stimulată. Represiunea În cel puțin unul din cazuri, tendința către participare va fi serios redimensionată, și anume cînd deținătorii puterii politice vor fi în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
știm că pot să renască și să constituie una dintre bazele posibile și deloc marginale ale articulării intereselor. Instituțională În toate societățile se constituie organizații cu o oarecare stabilitate, ai căror membri sînt uniți, de-a lungul timpului, printr-o comuniune de interese. Indiferent dacă e vorba de membrii unei confesiuni religioase sau de nobili de curte, de militari sau de birocrați, organizațiile respective au interesul să le conserve prerogativele, să le apere privilegiile în cadrul unor instituții puternice și durabile. În legătură cu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politici, caracterizate prin conflicte puternice, cu unele caracteristici specifice, un număr mare de politici ale căror decizii par a fi produsul unui sistem de negociere stabil și consolidat, și un număr foarte redus de politici care se bazează pe o comuniune de valori, obiective și interese". Politicile realizate de "un sistem de negociere stabil și consolidat" pot fi atribuite tocmai acțiunilor și interacțiunilor uneia sau mai multor policy communities. Sîntem în măsură acum să sintetizăm cele mai importante caracteristici ale diferitelor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fi decât temeiul însuși, raportat la tradiție; dar, hermeneutic vorbind așadar chiar în sensul unei bune lecturi a textelor filosofice vechi modalitatea prin care acesta este lăsat să survină nu poate fi decât în sensul unei "relații", unei "corespondențe", unei "comuniuni", cu ceva care este în stare (are "capacitatea", "facultatea" etc.) să scoată la iveală temeiul prin evidențierea lui. Calea (methodos) prin care temeiul este scos la iveală ar putea fi "intuiția" (în sensul platonician, îndeosebi din Republica, al termenului noesis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce? Un enganga, un soi de receptacul care conținea tot ce vibrează în natură, pămînturi, ape, metale. Pentru comunicarea cu enganga se fac incizii, să se vadă dacă acest lucru este posibil. Și tu ești deja un enganga? Nu înțelegi, comuniune... loc de adunare... Adică? Se freacă în cap, dă ochii peste cap și o face pe-a omul care nu se înțelege cu mine datorită limbii. Continuă: Sîngele este băut de inițiat și de nașul lui... O fac pe prostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
autoritarismul, mereu preocupat de egalizarea reacțiilor, de extir parea orică rei specii de singurătate. Adică a oricărei manifestări de viață interioară. Se preferă solidarității înregimentarea. Și se definește loialitatea drept supu nere oarbă. În plan teologic, nu există comunitate și comuniune (adică „praznic“ cu tăierea vițelului celui gras) decât în corelație cu recuperarea unei transgresiuni, cu învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bogați și săraci, stăpîni și slugi. Cînd analizăm faptele mai îndeaproape, ies la iveală unele analogii de structură la fel de frapante. Ca și Saturnaliile romane, Crăciunul medieval prezintă două trăsături sincretice și opuse. Este în primul rînd o adunare și o comuniune : distincția dintre clase și stări este temporar abolită, sclavii sau servitorii se așază la masa stăpînilor, iar aceștia din urmă le devin slujitori ; mesele îmbelșugate sînt deschise tuturor ; sexele schimbă veșmintele între ele. Dar, în același timp, grupul social se
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fecundarea de sexualitate, ba, s-ar putea spune, chiar de senzualitate. Pentru a fi acceptabile, lucrurile trebuie să se petreacă în ambianța glacială a laboratorului, sub protecția anonimatului și prin intermediul medicului, astfel încît să se excludă orice contact personal, orice comuniune erotică sau emoțională între participanți. Or, înainte de inventarea tehnicilor moderne, donarea de spermă nu le era necunoscută societăților noastre, însă acest gen de serviciu era făcut fără multă ceremonie și, dacă se poate spune așa, „în familie”. Balzac a început
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o otravă mortală). Carnea va figura în meniu în condiții excepționale. Va fi consumată cu același amestec de reverență pioasă și anxietate care, potrivit călătorilor din vechime, impregna ospețele canibale ale anumitor popoare. În ambele cazuri, este vorba de o comuniune cu strămoșii și totodată de încorporarea, cu asumarea tuturor riscurilor, a substanței primejdioase a unor ființe vii care au fost sau au devenit niște inamici. În condițiile în care creșterea animalelor, nerentabilă, va fi dispărut complet, această carne, cumpărată din
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
greșit, cu prietenii, cu dușmanii mei, ba chiar și cu mine însumi”. În pofida faptului că nu aveau pregătire teologică, mulți dintre deținuți au avut căutarea și trăirea autentic creștină, care, în final, i-a adus la înțelegerea Tainei și la comuniunea cu Hristos, după cum povestește și Ioan Ianolide: „Tot ce e frumos și bun inunda sufletul meu. Mă copleșeau bucuriile lăuntrice. Trăiam aevea, real, treptat și tainic nașterea din nou”. Pe aceleași coordonate aflăm despre o altă figură marcantă, Valeriu Gafencu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
deținuți să trăiască în plus o dimensiune creștină a existenței, și anume faptul că își împărtășeau unii altora fie noile creații, fie unele nou aflate din creațiile clasicilor. Această latură a împărtășirii cu ceilalți a poeziilor, a comunicării și a comuniunii a întărit legăturile sufletești dintre oamenii încarcerați, Dumnezeu ajutând astfel la cimentarea unor relații care au rămas indestructibile până la moarte și chiar mai departe. Iată că memoria poeților temnițelor românești este și astăzi la fel de vie în memoria supraviețuitorilor ca în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ocean de pace și de frumusețe, acolo între hâdele ziduri ce se transformau miraculos în spațiu binecuvântat. Clipa trăită în timpul rugăciunii în comun se dilata până la infinit, celula se făcea cer, se făcea biserică”. „Pentru a ajunge la sentimentul de comuniune, de solidaritate în luptă și suferință, o contribuție colosală a avut poezia creată în detenție și care, pe căi diverse, unele chiar miraculoase, a circulat prin toate închisorile. Poeții închisorilor au fost apostolii care au făurit un climat de frățietate
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
În pulsul vostru cântă a lumii frământare... O temă deosebită este cea a naturii sfințite, cel puțin în plan autohton, unde românul manifestă de secole un cult al pământului strămoșesc, cult descoperit în „Cântecul pământului.” Probabil că acest cult și comuniunea cu natura, clamată și de Eminescu în „Scrisoarea III” (Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează această comuniune a întregii sale creații. Consecvența credinței ortodoxe o regăsim
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
descoperit în „Cântecul pământului.” Probabil că acest cult și comuniunea cu natura, clamată și de Eminescu în „Scrisoarea III” (Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează această comuniune a întregii sale creații. Consecvența credinței ortodoxe o regăsim în „Familiară”: De ce să ne-ngrozim de cimitir Când ne iubim strămoșii? În plus, regăsim cultul strămoșilor în „Moarteanțeleaptă”: Cea mai frumoasă moarte de pe lume E să trăiești de-a pururi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
idei, totul a Început să reintre În normal. Aveam să aflu curând, adică În timpul normalizării, cauza: prietenul lui patruped murise. Iar el prevăzuse asta, prin acea inversare inexplicabilă de biocâmp, măcar o lună Înainte. Dar... Între cei doi exista o comuniune perfectă, chiar În biocâmp. „Pacientul“ meu era Într’o stare nefirească, pe care micul și patrupedul lui prieten i-a compensat-o. Săracul, epuizat, n’a mai putut rezista vicisitudinilor unei vieți libere, cu prieteni dar și cu dușmani. Iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu piatră tăiată și fasonată altundeva, pentru ca nici măcar ca unealtă fierul să nu fie prezent În acel loc. Căci fierul are un biocâmp direcționant și Încă entropic, neutralizator al negentropiei biocâmpului uman și al entităților spirituale, cu care omul caută comuniunea În acel loc. Cu timpul, omul a folosit materiale noi pentru construcțiile sale, mai puțin Însă pentru temple: cărămida arsă, betonul, tabla, fierul beton, sticla, aluminiul, plasticul,... cu toatele având un biocâmp direcționant, lipsite deci de calitatea acumulativă a biocâmpului. Ca și cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căptușit cu lemn. Mai mult, Biblia spune că pietrele folosite au fost fasonate altundeva, astfel ca fierul să nu participe nici măcau ca ciocan ori daltă. Păi cele trei materiale acumulează biocâmpul celor ce intră În templu, creând chiar o comuniune În spațiu, În comunitatea credincioșilor, dar și În timp, prin generațiile succesive care folosesc același templu. Ar rezulta și un rol social, ba chiar ecologic, al templului, pe care construcțiile moderne de acest fel, pline de beton, BCA, cărămidă, bașca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un transfer între cele două discipline, geografia, dincolo de aspectele sale descriptive, etalând latura sa analitică, iar literatura aducând în prim-plan sensibilitatea cuvintelor magice ce conturează și dau un plus de personalitate oricărui areal geografic. E ca și cum am înjgheba o comuniune de suflet între cele două elemente atât de diferite și totuși tangibile în planul comunicării. La baza acestei alianțe de suflet stau oameni și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-o încercare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos ca oricând comuniunea om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora mamei, „mamatușa”, ne aducea de fiecare dată lapte proaspăt muls la orele serii și pâine aburindă, coaptă pe vatră, alteori turte sau gogoși însiropate. Acestea sunt primele mele imagini ce-mi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nostru „Gheorghe Munteanu Murgoci”, celălalt la cea municipală „Panait Istrati”, la acestea plusând și tata prin permisul său de la depou. Aveam o poftă nebună de a citi, de a duce firul cuvintelor acolo unde nici nu bănuiau; era pe undeva comuniunea mea tacită cu lumea cuminte și așezată, extrem de educată și permisivă a literelor și a ceea ce descopeream în spatele acestora. De multe ori am avut probleme sub acest aspect cu mama care nu întotdeauna înțelegea utilitatea repetitivă a lecturii și rolul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]