4,763 matches
-
de nori. Iarna, crestele Bucegilor sunt mai însorite decât cele de la câmpie, iar primavara și vara mai înnorate. De menționat, este fenomenul de formare a unei mări de nori de joasă altitudine, mai ales iarna, pe munții din jur, în timp ce crestele înalte rămân însorite. Despre ceață se poate spune că forma sub care se găsește de cele mai multe ori este cea a de "ceață orografică". Astfel, în diminețile senine de vară, pe masură ce soarele se ridică, aerul de pe versanții însoriți se
Clima munților Bucegi () [Corola-website/Science/317405_a_318734]
-
aflate chiar în fața cabenei și a Sfinxului în imediata ei apropiere. Iarnă și mai ales primăvară, servește ca bază pentru practicarea schiului. Accesul poate să fie cu telecabina din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la Cabană Piatră Arsă. Păstrând legătură cu Sfinxul, ele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman” fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii că și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Despre apariția lor s-au
Cabana Babele () [Corola-website/Science/317398_a_318727]
-
10 min de la ramificație, ajungem pe un prag lat al coamei, îl urcăm pieptiș și ieșim pe un al doilea prag, unde întâlnim, venind din dreapta, poteca de la Caraiman. De aici, un ultim urcuș de cca. 5 min ne conduce în creasta, la Cabană Babele (2200 m). Traseul poate continua înainte (marcaj punct albastru), în coborâș ușor de-a coasta, apoi repede și direct către Valea Jepilor. După 10—15 min poteca traversează firul văii și după un scurt urcuș pe malul
Cabana Babele () [Corola-website/Science/317398_a_318727]
-
păsări descoperite pe muntele Tambora. Multe păsări sunt vânate de localnici pentru comerțul cu păsări de colivie. Pasărea „Megapodius reinwardt” este vânată pentru produsele alimentare. Această exploatare a păsărilor a dus la o scădere a populației de păsări. „Cockatoo” cu creasta galbenă se apropie de dispariție pe insula Sumbawa. Din 1972, în zonă operează o societate comercială forestieră, aceasta reprezintă o amenințare mare pentru pădurea tropicală. Compania forestieră deține o concesiune de tăiere a cherestelei pentru o suprafață de 20.000
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
(pronunțat / ˌ pærəsɔ rɒləfəs ː / -ə PARR-ə-saw-ROL-ə-fəs, de asemenea, / ˌ sɔrəloʊfəs ˌ pærə / Parr-ə-SAWR-ə-LOH-fəs; însemnând "șopârlă cu creastă", cu referire la Saurolophus) este un gen de dinozaur ornitopod din perioada cretacicului târziu, care trăia în ceea ce este acum America de Nord, cu aproximativ 76-73 milioane de ani în urmă. A fost un erbivor, care se deplasa atât ca biped cât
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
a fost descris pentru prima data în 1922 de William Parks, care a studiat un craniu și un schelet parțal găsite în Alberta. este un hadrosaurid, o familie de dinozauri din cretacic cunoscută pentru bizarele podoabe de pe cap. Avea o creastă mare și elaborată. Charonosaurus din China este posibil cea mai apropiată rudă, având un craniu și o posibilă creastă asemănătoare. Creasta a fost mult timp discutată de specialiști, în cele din urmă ajungându-se la un consens. Datorită ei, acești
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
parțal găsite în Alberta. este un hadrosaurid, o familie de dinozauri din cretacic cunoscută pentru bizarele podoabe de pe cap. Avea o creastă mare și elaborată. Charonosaurus din China este posibil cea mai apropiată rudă, având un craniu și o posibilă creastă asemănătoare. Creasta a fost mult timp discutată de specialiști, în cele din urmă ajungându-se la un consens. Datorită ei, acești dinozauri puteau să-și recunoască specia și să diferențieze sexele, dar și să producă niște sunete, cu ajutorul cărora comunicau
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
în Alberta. este un hadrosaurid, o familie de dinozauri din cretacic cunoscută pentru bizarele podoabe de pe cap. Avea o creastă mare și elaborată. Charonosaurus din China este posibil cea mai apropiată rudă, având un craniu și o posibilă creastă asemănătoare. Creasta a fost mult timp discutată de specialiști, în cele din urmă ajungându-se la un consens. Datorită ei, acești dinozauri puteau să-și recunoască specia și să diferențieze sexele, dar și să producă niște sunete, cu ajutorul cărora comunicau. De asemenea
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
a fost mult timp discutată de specialiști, în cele din urmă ajungându-se la un consens. Datorită ei, acești dinozauri puteau să-și recunoască specia și să diferențieze sexele, dar și să producă niște sunete, cu ajutorul cărora comunicau. De asemenea, creasta avea un rol esențial și în termoreglare. Parasaurolophus este unul dintre cei mai rari dinozauri cu „cioc de rață”. Ca și la mulți alți dinozauri, scheletul de Parasaurolophus nu este cunoscut complet. Specia P.Walkeri are o lungime estimată la
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
mai rari dinozauri cu „cioc de rață”. Ca și la mulți alți dinozauri, scheletul de Parasaurolophus nu este cunoscut complet. Specia P.Walkeri are o lungime estimată la 9,5 metri. Craniul său este de aproximativ 1,6 metri, inclusiv creasta, în timp ce craniul speciei P.Tubicen are 2 metri lungime, indicând un animal mai mare. Greutatea sa este estimată la 2,5 tone. Osul coapsei a lui P.Walkeri măsoară 103 centimetri în lungime și este robust pentru mărimea sa, în comparație cu
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
șirurile lungi de ierbivore în deplasare. Deasupra lor, stolurile rozalii de flamingi se îndreaptă și ele spre apele bogate în minerale ale lacului. Zborul lor este însoțit de o largă și multicoloră diversitate de alte păsări: gâște egiptene, sfrâncioci cu creastă purpurie, șoimi, vulturi, turturele, ploieri și ciocârlii. Negustorul american Gerald McKiernan descria în 1876 o astfel de migrație ca „acea Africă despre care am citit în cărțile de călătorii...toate menajeriile din lume la un loc nu se pot compara
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
scopul de a trece de Linia de Iarnă și de a elibera Roma. La începutul lui 1944, jumătatea vestică a Liniei de Iarnă era sub controlul ferm al germanilor care ocupaseră văile Rapido, Liri și Garigliano, precum și câteva culmi și creste din jurul lor, toate cunoscute sub numele de Linia Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o abație înființată în anul 524 de Benedict din Nursia și care domina orașul Cassino și intrarea în văile Liri și Rapido, deși
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
franco-marocane au suferit 2.500 de pierderi omenești în luptele lor din zona Monte Belvedere. A devenit misiunea Diviziei 34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia 36) să lupte către sud de-a lungul dealurilor înlănțuite către intersecția lor cu creasta de la capătul de sud al așa-numitului Deal al Mănăstirii. Ei puteau atunci pătrunde în valea Liri în spatele fortificațiilor Liniei Gustav. Misiunea era una dificilă: munții erau stâncoși, plini de bolovănișuri și tăiați de râpe și viroage. Săpatul de tranșee
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
tirul susținut de mitralieră de pe pantele de sub mănăstire. În pofida luptelor crâncene, Divizia 34 nu a reușit să cucerească ultimele redute de pe Dealul 593 (denumit de germani "Muntele Cavaleriei"), ținut de batalionul 3 din Regimentul 2 parașutiști german, punctul dominant de pe creasta ce ducea spre mănăstire. La 11 februarie, după un ultim asalt nereușit de 3 zile asupra Dealului Mănăstirii și asupra orașului Cassino, americanii s-au retras. Corpul II american nu mai avea resurse, după două săptămâni de lupte grele. Faptele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
susținere la Cassino. Din nou, astfel, s-a reluat bătălia fără ca atacatorii să fie bine pregătiți. Din nou, Cartierul General nu a apreciat corect dificultățile de a poziționa Divizia IV infanterie indiană în munți și de a o aproviziona pe crestele și văile de la nord de Cassino (folosind catâri pe drumuri de 11 km de poteci ale turmelor de capre pe un teren perfect vizibil de la mănăstire, expus tirului precis de artilerie — de unde și numele de „Valea Morții”). Aceasta a fost
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de artilerie — de unde și numele de „Valea Morții”). Aceasta a fost evidențiată în scrierile gen.-mr. Howard Kippenberger, comandantul Diviziei 2 neozeelandeze, după război: Planul lui Freyberg era o continuare a primei bătălii: un atac dinspre nord de-a lungul crestelor muntoase și un atac dinspre sud-est de-a lungul căii ferate și capturarea gării de dincolo de Rapido aflată la un kilometru sud de orașul Cassino. Succesul ar fi dus la cucerirea orașului Cassino și la deschiderea văii Liri. Freyberg își
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
care s-au ascuns în subteranele adânci ale abației, abatele în vârstă de 79 de ani, , trei familii de țărani chiriași, copiii orfani și abandonați, cei grav răniți și muribunzii. După barajul de artilerie și reluarea bombardamentelor și atacurilor pe creastă din partea Diviziei 4 indiene, călugării au decis să plece și ei împreună cu ceilalți care se puteau deplasa, la ora 07:30 în 17 februarie. Bătrânul abate a plecat în fruntea grupului pe drumul de catâri către valea Liri, recitând din
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
post de observație, o problemă serioasă pentru forțele aliate. În noaptea de după bombardament, o companie a primului batalion din Royal Sussex Regiment (unul din elementele britanice din cadrul Diviziei 4 indiene) a atacat punctul-cheie 593 de pe poziția sa de la distanță de pe creasta Capului de Șarpe. Atacul a eșuat și compania a pierdut 50% din efective. În noaptea următoare, Regimentului Sussex i s-a ordonat să atace cu un batalion. Începutul a fost dezastruos. Artileria nu putea fi folosită pentru a susține direct
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
apropierii prea mari și a riscului de a lovi trupele proprii. S-a plănuit deci să se bombardeze punctul 575 care susținea apărătorii din punctul 593. Topografia zonei făcea ca proiectilele trase către 575 să treacă la mică înălțime peste creasta Capului de Șarpe și astfel o parte din ele au căzut printre companiile de asalt. După o reorganizare, atacul a pornit la miezul nopții. Luptele au fost crâncene, adesea corp la corp, dar apărătorii hotărâți au rezistat iar batalionul Sussex
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și au devenit un element important (atât de necesar și absent americanilor în prima bătălie și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului, denumit și Punctul 593 sau Creasta Capului de Șarpe) a fost cucerit de polonezi doar pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane au dus la pierderi grele de ambele părți. Corpul polonez a pierdut 281 de ofițeri
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Rusk, care s-a alăturat armatei pentru a se consulta cu Houston la insistențele președintelui Burnet. Până la 3:30 p.m., Houston își așezase oamenii în linii de bătălie pentru asalt, ascuns fiind de mexicani după copaci și după o mică creastă deluroasă din mijlocul preriei, aflată între cele două armate. La ora 4:30 p.m. în ziua de 21 aprilie, iscoada Deaf Smith a anunțat arderea podului lui Vince, care tăia singura cale de retragere pentru ambele armate fără trecerea printr-
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
de răspândire este în special insula Noua Guinee, dar unele specii de cazuar trăiesc și pe peninsula aloka din Australia. Numele păsării provine din malaieză „kesuari“. Păsările cele mai înrudite cu ele sunt păsările emu. ii au pe cap o creastă cornoasă ca un coif, prin care se deosebesc ușor de alte păsări alergătoare. Funcția acestei creste n-a fost până în prezent elucidată, se presupune că ar juca un rol de protecție al craniului când pasărea aleargă prin pădure sau servește
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
peninsula aloka din Australia. Numele păsării provine din malaieză „kesuari“. Păsările cele mai înrudite cu ele sunt păsările emu. ii au pe cap o creastă cornoasă ca un coif, prin care se deosebesc ușor de alte păsări alergătoare. Funcția acestei creste n-a fost până în prezent elucidată, se presupune că ar juca un rol de protecție al craniului când pasărea aleargă prin pădure sau servește la îndepărtarea stratului superficial de pământ în căutarea hranei, iar mărimea crestei ar preciza rangul ocupat
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
păsări alergătoare. Funcția acestei creste n-a fost până în prezent elucidată, se presupune că ar juca un rol de protecție al craniului când pasărea aleargă prin pădure sau servește la îndepărtarea stratului superficial de pământ în căutarea hranei, iar mărimea crestei ar preciza rangul ocupat în ierarhia grupului de păsări. Capul cazuarului este lipsit de pene, la două specii și gâtul este lipsit de pene, la aceste două specii pielea capului și gâtului sunt cutate și de culoare albăstruie-roșiatică. Culoarea pielii
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
ating o lungime de 10 cm, acestea pot deveni arme periculoase. Un cazuar adult poate atinge o înălțime de 1,70 m și o greutate de peste 60 kg. Nu există un dimorfism sexual, femele fiind puțin mai mari și au creasta de un colorit mai viu ca masculii.Este o pasăre mare nezburătoare specifică pădurii tropicale australiene.Joacă un rol crucial în împrăștierea semințelor a 150 de specii de plante forestiere, dar restrângerea habitatului sau și accidentele rutiere au condus la
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]