5,558 matches
-
ai trădării, cam tot ce făcea Sofianu urmărindu-l, probabil și posibil, chiar și la closetul din fundul curții. Un alt delator, din Tanacu de astă dată, Îi informase pe securiști asupra „...relațiilor apropiate cu (nume șters, n.n.) șef de cuib legionar, cunoscut cu activitate și În lagărele MÎnăstîrka Oranki (localități din fosta uniune sovietică unde prizonierii români mureau ca muștele din cauza tratamentelor inumane la care erau supuși, n.n.), fost avertizat că poartă discuții de pe poziție dușmănoasă, face comentarii tendențioase, etc.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spre o vale cu o băncuță pentru a înfrunta programul de purgație. Rămân cu Jose, pasionat de plante și foarte mândru de grădina care, în mare parte, este creația lui. Îmi arată o porțiune în care Takiwasi cultivă ayahuasca de la cuiburi foarte tinere până la cele în vârstă de peste zece ani. Îmi spune că tulpina de Baanisterios Caapi trebuie să aibă măcar opt ani pentru a putea produce o licoare suficient de puternică, de regulă se folosesc tulpini de zece ani. Cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
alt turc (tot fără nici o treabă), cu capul plecat sub greutatea a ceva ce-ar putea fi un divan. La curtea lui ștefan, lucrurile sînt și mai ciudate : Sfatul țării e ca o întrunire a colectivului din Zbor deasupra unui cuib de cuci. ștefan prevestește venirea erei comuniste, boierii răspund în cor, pe mai multe voci : Are dreptate Măria Ta, și, la un moment dat, unul dintre ei face un pas înainte, are o criză de isterie (din care se disting
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aceea nu a mai rămas absolut nimic, îi mulțumim Tatălui Ceresc pentru că noi am scăpat cu viață ... încă o dată. În timpul acela, Domnul ne-a arătat că aceste încercări erau spre binele nostru, pentru că ne pregăteau în vederea unor anumite lucrări, scuturând cuibul nostru ca să nu găsim liniște aici. Lucrarea noastră pe acest pământ este să salvăm suflete din întunericul păcatului. Așa a adus Domnul încercări peste noi ca să ne călească în lupta grea pe care s-o ducem pe acest pământ. Interesant
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
facilita eliberarea fratelui. Fostul ministru al Apirarii, gen. Nicolae Spiroiu, a fost însă mult mai tranșant, afirmind că, din câte știe, Elie Nassar ar fi fost eliberat la intervenția directă a lui Virgil Măgureanu. Epilogul? Frații Nassar și-au mutat cuibul la Moscova unde, sub protecția mai vechilor lor prieteni din servicille secrete sovietice, apoi ruse, își continuă liniștiți traficul de arme și țigări. Alți doi traficanți, Michel Makhoul și Victor Issa și-au mutat și ei afacerile de contrabandă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ei deschisă, prietenoasă. Fetița noastră împlinea cinci ani, creștea frumos lângă noi, părinții ei. Nepoatele mele și copiii din sat i-au fost tovarăși de joacă. Asemeni mie, era inițiatoarea unor jocuri copilărești. Mulțumiți și fericiți că am realizat un cuib de locuit, ne angrenăm din plin în activitatea școlară. Primim câte o clasă de elevi, luăm măsuri să-i avem pe toți prezenți și să-i învățăm! Aveam același director sub care învățasem ca elev cu ani în urmă, altul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai tare! Secretara fabrică piese la dosar, iar fostul adjunct, prin același activist B.B., obține delegație pentru Priponești și mi face și el dosar. Găsește doi foști legionari marcanți din sat. Fostul primar legionar din 1940 și fostul șef de cuib legionar aveau anumită ranchiună împotriva mea - n-am vrut să mă fac cumnat cu primarul refuzându-i sora, iar șeful de cuib îmi purta sâmbetele fiindcă i-am pus cei doi băieți să respecte ordinea și disciplina cât timp le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
el dosar. Găsește doi foști legionari marcanți din sat. Fostul primar legionar din 1940 și fostul șef de cuib legionar aveau anumită ranchiună împotriva mea - n-am vrut să mă fac cumnat cu primarul refuzându-i sora, iar șeful de cuib îmi purta sâmbetele fiindcă i-am pus cei doi băieți să respecte ordinea și disciplina cât timp le fusesem profesor la Priponești. Doar două declarații dictate, identice ca două picături de rouă. Apoi începe adevărata acțiune de a mă desființa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-i: „Auzi, Cosmine, și la noi va fi o schimbare”, spune bunicul. Sosise momentul crucial al libertății pentru care mulți au plătit cu viața... Martor la fuga lui Ceaușescu, plec cu vecinul spre casă comentând evenimentul extraordinar, apoi fiecare la cuibul său... Intru în casă, pornesc aparatul de radio, ascult noi știri și comentarii, eram cuprins de o bucurie... cât toate bucuriile avute până atunci și n-aveam cui să împărtășesc această bucurie a bucuriilor! Umblam de colo-colo prin casă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a declarat generalul Gușă că s-a întâmplat în seara de 22, când se afla în sediul CC: "Din acel birou de la etajul 1 am văzut că a început să se tragă. Am tras perdeaua și am văzut personal patru cuiburi de foc pe Palatul Regal. Că e posibil să fi fost simulatoare... e posibil. Prin geam nu-ți dai seama. Nu, ceva totuși m-a frapat. Această Piață de aici era plină de oameni, eu m-am uitat de sus
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prin toată țara. Atunci ne-au adus părinții să vizităm Moldova cu mănăstirile ei, Ardealul, Banatul. Numai în Deltă nu am fost și la vreo stână. Ceea ce au început ai mei am continuat eu, atunci când mi-am luat zborul din cuib. Pentru mine, o călătorie, indiferent unde va fi făcută ea, este o sărbătoare care trebuie pregătită cu migală, cu atenție și cu drag. După ce-am terminat liceul, pentru că nu am intrat la I.A.T.C., în consiliul de familie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
astfel. Ți-ai regăsit somnul nopții întru odihnirea sufletului tău zbuciumat. Ți-au înflorit mușcatele ca niciodată, întru bucuria sufletelor noastre curate, căci și florilor le trebuie curățenie în aer pentru a se înălța. Ți-a apărut deasupra ușii un cuib de rândunele pentru înnobilarea locului acestei întâlniri. Nu sunt coincidențe, nu sunt speculații. Dacă nu vom lua în seamă pentru a prinde putere aceste semne, altele nu vom mai primi și totul se poate întoarce împotrivă-ne. Îmi spuneai odată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-adevăr, unele aspecte ale societății moldovenești, care nu diferă aproape de loc de aceea din Țara Românească, din timpul orânduirii feudale și al începuturilor capitalismului la noi. Nu e o întâmplare că Eminescu a putut descoperi în Donici un adevărat „cuib de înțelepciune”. Întradevăr, valoarea și importanța lui Alexandru Donici rezidă tocmai în adânca legătură cu poporul. Folosind bogatul tezaur pe care i l-a oferit fabula lui I.A. Krîlov, Alexandru Donici a reușit să adapteze destul de strâns modelele la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
una dintre anecdotele sale despre o doamn) de la curtea reginei Ana - sau poate de la Versailles - care Își sp)la atât de rar p)rul, Încât, la un moment dat, s-a descoperit c) o familie de soricei Își f)cușer) cuib În coafura să. Mi-a mai spus o glum) destul de bun) despre p)tania unui senator din Sud la o cas) de tolerant) din Washington - pe vremuri, În zilele f)r) activitate, cănd senatorii aveau timp s) mearg) la bordel
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fi interesant, trebuie să pari complicat. Privind În urmă, sunt amuzat de judecățile mele de atunci, dictate de tirania propriei vanități. „Ești responsabil cu pregătirea unui spectacol pentru copii!“ Eu, spectacol pentru copii? Eu, care veneam de la „La Mama“, din cuibul avangardei americane, să mă ocup de un spectacol pentru copii!? De ce tocmai eu, care visam la spectacole de elită, cu mișcări stilizate și metafore profunde? Evident, trebuia, nu aveam Încotro decât să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
satul Rojestveno traversând râul care se bifurca În acel loc. Datorită insulelor sale plutitoare Împodobite cu alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mort, cu toată partea frontală a craniului Împinsă Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a fost domolită setea care l-a măcinat toată viața de a se comporta vitejește În bătălie, setea de acel ultim galop curajos cu pistolul pregătit sau cu sabia scoasă din teacă. Dacă aș fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
păcatul de a mă juca cu condeiul... Documentându-mă, căutându-l pe Ștefan și Moldova lui prin rafturile Bibliotecii Academiei Române, viața lui Ștefan și a Moldovei lui a devenit pasiune. Cu anii, s-au adunat însemnările, gândurile, paginile... "aripile depășiseră cuibul", și "Io Ștefan" de Alexandru nu mai încăpea pe îngusta scândură a unei scene devenise roman și i-am spus "Patimile după Ștefan" de Radu și Alexandru. Și eu, cu mult înainte, eram fascinat de personalitatea marelui Ștefan, din acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu gândul și tace privind cerul departe. Țamblac îi face semn Voichiței, mutește: "S-o întindem". O ia de mână și încetișor, pe nesimțite, pleacă. Ștefan urmărește pe cer zborul rândunelelor. Ați observat? întreabă el. S-au întors rândunelele la cuiburile lor din turnul Nebuise... Odată cu păsările călătoare, vin și turcii, spune și zâmbetul se transformă în încruntare. Turcii!... Turcii!... Mereu turcii!... oftează el și se întoarce spre Maria. Au plecat?... "Slobozenia"?... Unde să se ducă? Ea nu știe ce cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întregi priveam cerul, jinduiam zborul rândunelelor. În vis, am zburat chiar... Mult am mai visat și eu, mormăie el. Și eu care gândeam că o să spui că ți-ar fi plăcut să fii un leu... S-au întors lăstunii la cuiburile lor din turnul Nebuise... spune el, după care tace, face câțiva pași cufundat în gânduri și se întunecă. Aista-mi amintește că, de Sfântul Gheorghe, turcii ies la război. Turcii și iar turcii, oftează el, o clipă m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ți pierde capul, râde Ștefan. Ai observat Ioane? în întreabă după un timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l înțelegi. "Dorul" nu vine oare de la durere? Te înstrăinezi cu trupul, dar inima ta rămâne acasă și te cheamă. L-am trăit cu vârf și îndesat dorul aista. Copilăria, tinerețea... tot fugind, pribeag. Ca păsările călătoare, visam întoarcerea la cuibul dintâi. Pribegia-i un surghiun. Așa e, povestește Stanciu. Pribeag fiind, am aflat că seva ne-o tragem din pământul pe care l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma pădurilor de brad, m-am sculat de pe boală. Și "Satrap-Vodă", te-a primit cu brațele deschise și te-a ridicat întâiul lui sfetnic: minune și mai mare! Numai "întoarcerea la cuibul dintâi" cum frumos a spus Măria ta, numai dorul ostoit m-a tămăduit. Mă doare numai că pribegii aiștia, în loc să pună umărul să ridice țara, cum fac alte neamuri megieșe -, "se găsesc unii ce se nevoiesc să-și mănânce neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cârmuiască lumea, dar, din păcate, înțelepții gândesc prea mult și acționează prea puțin... "O țară prea mică, pentru un principe atât de mare", spunea un cronicar moscovit, dezvăluie Vlaicu. Cum s-ar spune, se ploconește Țamblac, "aripile-ți au depășit cuibul". Ooo! M-au ridicat prea sus. Nu-s vrednic de atâta cinstire. Aiasta mă obligă... Teamă mi-i că-s prea mic pentru ce se așteaptă de la mine. Mă bucur pentru Moldova, mulți, abia acum au aflat că existăm, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]