6,333 matches
-
să-ți gâcesc de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita care se înfățișează din nou cu aleile sale rectilinii, un parc atât de trebuincios și cuminte. Un țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Doamne-ajută! îi răspunde Iulia. Acum ce facem? Tu cântă acolo mai departe până vine curentul, că nu mai ține pana mult. Eu dau o fugă până la policlinică, mi-o dat ceva prin gând, bine? Nu ți-i frică, nu? Stai cuminte! Și se duce și el val vârtej pe scări. ─ Zăresc un prinț că-lare, că-lare, că-lare, zăresc un prinț că-lare, în ga-lop... Atașatul Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alte chestii de-astea de propagandă cum se făcea. Se umpluse orașul de boale pă chestia asta cu ospeția și dărnicia. Chicoti iar, pierdut parcă în reverii. Dădu a lehamite din mână. - Ieșise toate marșrutistele la treabă. Chiar și fetele cuminți, tot mai încercau și ele un capitalist. Așa, de să se laude mai apoi că a strâns capitalul în brațe...Știa careva de prezervative? Fugeau fetele noastre de cauciucuri ca de dracu, zicea că e dușmane și capitaliștii vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii opresiunii și odioasei dictaturi? S-a supus, că nu avea ce să facă. Așa-i românul, cuminte, răbdător, descurcăreț și supus. Dar a aplicat singura lui formă de rezistență tăcută. A furat, domnilor! Poporul, în tot ce avea el mai valoros, mai specific național, strămoșesc, a furat cu curaj socialismul, într-una. Pe toate căile! L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dragă, de m-ai vedea cum îmi stă ca mesteacăn. Subțire, mlădie și cu pielița asta așa de albă... - Nu mai sta singură Vali, zău, fato! Intri la idei și uite ce pățești. Doamne ferește, cum să te faci mesteacăn! Stai cuminte că vin acușica să te fac bine! Și dacă nu mai poți și nu mai poți, du-te imediat dragă la basarabeanul ăla, Egherte. Profesorul Stepan Egherte Colțoveanu, din Cimișlia, cu biologia și energia lui. De nu-i el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o tavă. A doua zi, de dimineață, am avut parte de un discurs ce m-a surprins și mi-a adus lacrimi în colțul ochilor, nu știu de ce. - Nu mă simt bine deloc. Cum mai merge slujba? Să fii băiat cuminte. Eu mi-am făcut datoria, te-am crescut, am avut grijă de tine, ți-am dat de mâncare, ți-a plăcut mâncarea de ieri? și nu ți-am cerut niciodată nimic, pentru că am considerat firea ta liniștită și slujba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
potrivesc. — Cum? Ce nu mi se potrivește? — Mănâncă. Am cules de pe marginea farfuriei lingurița și am înfipt-o în dulceață, dar n-am putut să înghit. — Ce nu mi se potrivește? - Să fii așa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte. Era prima oară când spunea asemenea lucruri și nu-mi venea să cred. Până atunci toate relațiile noastre fuseseră mai mult sau mai puțin protocolare. Veneam, vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mănâncă. Am cules de pe marginea farfuriei lingurița și am înfipt-o în dulceață, dar n-am putut să înghit. — Ce nu mi se potrivește? - Să fii așa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte. Era prima oară când spunea asemenea lucruri și nu-mi venea să cred. Până atunci toate relațiile noastre fuseseră mai mult sau mai puțin protocolare. Veneam, vorbeam politicos evitând subiecte tabu precum politica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lingurița și am înfipt-o în dulceață, dar n-am putut să înghit. — Ce nu mi se potrivește? - Să fii așa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte. Era prima oară când spunea asemenea lucruri și nu-mi venea să cred. Până atunci toate relațiile noastre fuseseră mai mult sau mai puțin protocolare. Veneam, vorbeam politicos evitând subiecte tabu precum politica și sexul, dădeam sărut mâna și plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deși uitaseră amândouă despre ce era vorba (probabil un nou banc, sau pur și simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o să zic de câini, dar ceva mai încolo, fiindcă are legătură cu Hector. Eram odată pe lângă Unirii, pe o străduță labirintică unde lumea traversa ca să ia tramvaiul, că în rest nu erau magazine, numai curți și mașini vechi. Lumea aștepta cuminte în stație și se uita în depărtare, să vadă dacă apare trenulețul. Și oamenii, dacă văd că apare, își strâng plasele și se apropie de marginea refugiului, să fie primii, să aibă loc. E frumos să-i vezi că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mă gândeam să-mi iau o vacanță. Undeva la soare, unde-s băieți frumoși și băuturi reci. —Vin și eu! Știu unde să mergem. După ce facem spectacolul. —O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de tot... . — Într-un loc cu băieți înfierbântați și băuturile reci. Știu povestea. Și ți-ar prinde bine. N-ai mai avut un iubit de secole, de când i-ai dat papucii tipului ăluia drăguț și la locul lui... Era prea cuminte, spusei cu amărăciune. Dumnezeule, voia să mă ducă la ai lui, în aula bisericească din Sussex, duminica la prânz. Știu că era un tip de treabă, dar nu prea aveam multe în comun, în afară de sex. Și DA, am anticipat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de zile. Mă tem că ne-ai prins într-un moment de enervare grozavă. N-am fost deloc cuminte și MM e tare supărată pe mine. Am dispărut în ceață o săptămână, la începutul repetițiilor. Își ridică brațele și și le încrucișă cu un gest de apărare, peste stern. —Știu cât e de grav, chiar știu. Philip Cantley se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sub greutatea trupului ei micuț. — Sper că scara mai e bună. Probabil că acuma e numai rugina de ea, zise Bez. N-a mai coborât nimeni acolo de nu mai știu când. Cum o cheamă? Marie? Ascultă, Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai zgomotul apei picurând pe piatră. — Dacă se rupe scara, o să pici în apă și o să trebuiască să te scoatem cu macaraua de acolo. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mea cine știe ce pasiune frustrată față de nea Polițaiu’. Dacă vrei, putem închiria o uniformă. Mie mi-ar sta mai bine decât lui. Nu prea e făcut pentru așa ceva. —Hugo, taci din gură! L-am apucat de păr. Se uita la mine cuminte, cu ochii lucindu-i șiret. — Ce s-a întâmplat, draga mea? Cu un scâncet de nemulțumire completă, i-am lăsat părul în pace și m-am apucat să-i desfac cureaua. Știam o metodă absolut sigură de a-l face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecare an. N-ar mai înțelege nimeni nimic. Făcu semn către camera unde se afla arhiva. — Ia gândește-te cum ar fi să inventezi un nou sistem la fiecare câțiva ani! — Da, ar fi ridicol, mă arătai eu de acord, cuminte. Margery cea inteligentă își făcuse negreșit propriul contract de angajare: o slujbă pe viață, fără aiureli. Suntem foarte impresionați de Vis, zise Margery, care voia, în mod evident, să schimbe subiectul. Ben e foarte entuziasmat de el și câțiva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că și Matthew avusese față de mine aceeași reacție pe care o avusesem eu față de el. L-aș fi luat la rost dacă nu ar fi roșit, lucru dezarmant pentru oricine. —Și eu gândeam aceeași lucru despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dat prin cap la vremea aceea. Și m-am simțit foarte vinovată. Săraca Tabitha, nu merita să i se întâmple ceva așa de rău. — N-o să spun nimănui, zisei eu, strângându-i și eu mâna lui Sophie. Dar să fii cuminte, da? Îmi oferi un zâmbet frumos. —Să trăiți, am înțeles! Promit! Și tu ai grijă de tine. Fără pumni: nu mai lua, dar nici nu mai da, adăugă ea. Am făcut semnul crucii în aer. — O să mă străduiesc. — Când ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al acelei lumi canine de care oamenii habar n-aveau. Și acum, el se afla în locul lui Tom-Tom, iar ei veneau să-l cerceteze pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte! Împinse ambarcațiunea, sări înăuntru și începu să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul de a dispărea printre desișuri, se întoarse și agită mâna în semn de bun-rămas. Piá, foarte liniștită, cu apa până la genunchi, îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul toamnei. Ea pictează cerul albastru cu un soare puternic strălucitor, dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
de lemn. N-a mai fost bun de nimic. Jester a mâncat în schimb clătite cu sirop de afine și plăcintă cu brânză. Și s-a învățat ca de atunci înainte să îi dea ascultare Împăratului. A devenit atât de cuminte, încât Împăratul i-a dat și o decorație. Și așa se termină povestea noastră.
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]