6,546 matches
-
evident; astăzi și adoloscenții știu că român este expresia folosirii neîntrerupte pe aceste teritorii a latinescului Romanus. Că la origine moldovean nu se opunea lui român aflăm chiar din Letopisețul Țării Moldovei, unde legenda descălecatului Moldovei, în varianta lui Simion Dascălul, se încheie cu „lățirea rumânilor“ <footnote Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ESPLA, București, 1958, p. 71. footnote> de la apa Sucevei în jos. Care ar fi explicația pentru încercarea de a susține un fals, folosind argumente care mai de care mai
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
conului Iorgu, conul Ionuță Răutu, „stabilit după răpirea Basarabiei la Botoșani, [...] sosit anume de peste graniță“ (1, 6) <footnote Între paranteze dăm volumul, din ediția citată în notele de la final, și pagina. footnote> etc. Nu puteau lipsi nici popa Vasile și dascălul Andronache, responsabili cu ceremonia botezării, dar nici Lemeș, evreul lautar din Bălți, responsabil cu petrecerea ce urma ceremoniei creștinării. Intenția vizibilă a autorului este de a ne prezenta situația boierimii basarabene. De o parte erau vîrstnicii, care în astfel de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care își dădea copiii la școală, fiind aproape străină gloatei, care era străină și de școală. În biserică, după anii de început, cînd s-au publicat principalele cărți de cult și s-au creat școli care să asigure preoți și dascăli pentru slujbă în limbă moldovenească, limba slavă a fost impusă încet-încet, primirea în școlile duhovnicești fiind condiționată de cunoașterea limbii ruse. Comportamentul popii Vasile din Năpodeni, „alcoolic în ultimul grad“ (1, 28), era departe de ceea ce și-ar fi dorit
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o parte erau gimnaziștii, „în cea mai mare parte copii ai claselor privilegiate și pentru care învățătura deschidea toate perspectivele“, care „pierduseră conștiința legăturii lor etnice cu masele țărănimii“ (2, 182); pe de alta erau seminariștii, „băieți de popă și dascăli de țară, condamnați să rămînă în «tagma duhovniceasc㻓, care, „crescuți și trăiți în mediul satelor, se simțeau mai moldoveni“ (2, 182). „Prietenii lui Vania Răutu din liceu, - chiar fără excepție pentru Prestea și Pătrașcu <footnote Erau singurii gimnaziști care nu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
113). Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de „limbă macaronică“ (5, 383). În biserică, după anii de început, cînd s-au publicat principalele cărți de cult și s-au creat școli care să asigure preoți și dascăli pentru slujbă în limbă moldovenească, a fost impusă încet-încet limba slavă, primirea în școlile duhovnicești fiind condiționată de cunoașterea limbii ruse, mai apropiată de slava bisericească. Comportamentul popii Vasile din Năpodeni, „aproape analfabet, [...] alcoolic în ultimul grad“ (1, 28), era
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
situației din Sănătoasa, unde „slujea un preot nou, un «bogoslav» (teolog) care nu cunoștea datinile și se îndărătnicea să ție slujba în limba slavonă“ (1, 23). Prin misia asumată, slujitorii bisericii, în cea mai mare parte „băieți de popă și dascăli de țară, condamnați să rămînă în «tagma duhovnicească» [...] crescuți și trăiți în mediul satelor, se simțeau mai moldoveni“ (2, 182), rămîneau mai apropiați de popor, fiind nevoiți să le cunoască și să le folosească limba chiar cînd oficiau în limba
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lui Iorgu Răutu, „Costache țiganul, ajutor de bucătar, [...] se ciorovăia cu jupîneasa Marghioala, cu moș Ștefan chelarul și chiar cu «șeful» Vichentie leahul“ (1, 4). „Duminecă, după ce popa Vasile în urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte [ajutat de dascălul Andronache], la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei Vasilca. În odăița de lîngă bucătărie, la fereastră aștepta în haine de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, îmbătrînită înainte de vreme. Ea ținea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
1815, școlile primare din Bucovina deveneau școli confesionale catolice și treceau sub directa supraveghere a Consistoriului Romano-Catolic din Lemberg. Învățătorii erau obligați să treacă la religia catolică sau să renunțe la catedră. Rezultatul a fost dezastruos: o bună parte dintre dascălii români au trecut în Moldova, iar locul acestora a fost luat de învățători veniți din Galiția, „calificați pentru limba română [pe] care de fapt nu o știau“ <footnote Iorgu Toma, Școala românească. Societate culturală în Suceavă, Suceava, 1908, p. 20
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
înființarea catedrei de limba și literatura românescă la gimnaziul superior din Cernăuți...“, Cernăuți, 1889, p. 63. footnote> , aprecia urmașul său la catedra de limba și literatura română din Cernăuți, I. G. Sbiera, în discursul rostit la sfințirea monumentului fostului său dascăl. Prin activitatea la catedră, Aron Pumnul răspundea crezului său fundamental, făcut public în revista „Bucovina“: „Poporul este trupul națiunei, iar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precum trupul fără suflet e mort, tot așa e moartă și națiunea fără limbă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cele occidentale; În poezie, În proză, chiar și În eseistică, În unele cazuri. De asta Încercau să ne convingă criticii și teoreticienii generației noastre și ai momentului, harnici cronicari, membri ai juriilor premiilor literare, redactori influenți la importantele reviste literare, dascăli universitari - Balotă, Negoițescu, Doinaș, care făcea și cronică literară!, Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, mai tânărul, dar nu rareori exigentul În spiritul călinescian Nicolae Manolescu, Adrian Marino, cronicar ocazional, Mircea Martin -, care continuau unele semne Încurajatoare date de un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sat, greutățile specifice perioadei postbelice îl responsabilizează de mic. 1952-1956. Urmează școala primară în satul natal, avându-i ca învățători pe Sitaru, un om blând și iubit de copii, și Tudorache (clasa a IV-a), fire mai severă, dar bun dascăl. Leagă temeinice prietenii cu tovarășii de joacă și colegii de școală. 1956-1959. Atras de învățătură, familia face eforturi și-l dau pe copil să urmeze cursurile gimnaziale la Unțești, fostul raion Bârlad, timp în care face zilnic naveta pe jos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi "colțul" prin care un geniu ca Eminescu poate privi teatrul lumii, cunoscându-l prin detașare și perspectivă integratoare"), pentru care chiar bovarismul amintit în câteva rânduri e mai mult la nivel declarativ. Deloc resentimentari, deci, pentru situația lor de dascăli de țară, cu atât mai mult cu cât majoritatea sunt fii ai locului sau, oricum, tot de extracție rurală, eroii romanului sunt perfect integrați în viața satului, au cercurile lor de apropiați, și-au format tabieturi, au fireștile împliniri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl "gârbovit și de nimic" cuprinde întregul univers fizic prin dimensiunea spiritualității sale. Viziune căreia nu i-a fost supus și Eminescu în "Dilema" anului 1998 de către Mircea Cărtărescu. Un alt reproș adus postmodernismului ține (după formularea "kynică" a lui Alain
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
colegul biblioteconom Constantin Donose sau pe părintele Dobzeu. În registrul scriitorilor consacrați în ultimele decenii, îi aflăm consemnați pe Ion Alexandru Angheluș (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) și pe infatigabilul Theodor Codreanu. M-a întrebat multă lume dacă scriitorul, dascălul Th. Codreanu are vreo legătură cu mai cunoscutul Corneliu Zelea Codreanu. Le-am răspuns că mai degrabă numele poate fi asociat cu al scriitorului Mihai Codreanu (a cărui casă-muzeu, numită și "Vila Sonet", situată peste drum de consacrata "academie liberă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dodești. Cu acesta, zice scriitorul "Viața la țară se încheie". Având în vedere că evenimentul se petrece cam în perioada când se încheie și consemnările din prezentul volum, tragem concluzia că mai bine de nouă ani Th. Codreanu a fost dascăl de țară, uneori și director de școală, că acolo, în sihăstria nopților de iarnă, sub apăsarea toamnelor umede și întârziate, a dat la iveală cele mai bine de treizeci de caiete de cugetări și însemnări din care s-au născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doua scrisoare, m-am gândit că nu mai este cazul să te bombardez cu altă scrisoare, deoarece aveai de furcă și cu alții, iar la vârsta asta nu mai este cazul să încurci ultima rezervă nervoasă pe care o poartă dascălul după 35 de ani de activitate nervoasă. Îți mulțumesc din toată inima pentru scrisorile pe care mi le ai scris și cu atâta bogăție spirituală. Tare aș vrea să petrecem câteva ore în intimitatea colegilor noștri din clasă. Să ne
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atâtea ghemuri încurcate, eu am ieșit cu un gust amar, chiar bine amar. Va trece. Tot timpul... Vorbeam mai înainte de mama. Săptămâna aceasta și dumneaei a fost plecată de acasă într-o excursie - schimb de experiență la Piatra Neamț cu alți dascăli de la școala ei. Cele văzute au mulțumit-o, mai ales că schimbul de experiență pur didactic s-a transformat în cele din urmă într-o agreabilă plimbare turistică. Acum e și dânsa la școală. Eu, chiar acum, vă scriu de la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
normală din Bârlad sunt cei mai frumoși din viața sa. Aici a găsit elevi serioși, maturi, și profesori de înaltă ținută intelectuală, cei mai mulți având un îndelungat stagiu de activitate a căror experiență didactică a valorificat-o în cariera sa de dascăl. A învățat de la profesorii în vârstă. Aceștia l-au ferit să facă greșeli. La Bârlad a avut prilejul de a se desăvârși ca profesor. Aici a dobândit măiestria pedagogică. La Bârlad a cunoscut una din cele mai interesante activități în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am scris, lucrarea ar mai avea nevoie de unele completări, adică de unele fotografii din localitate, spre a fi mai atrăgătoare pentru cititori, fixarea pe teren a locurilor de școală (cu denumirea nouă a străzilor), câteva amănunte în legătură cu viața primului dascăl al școlii primare, mort în 1848 etc. de aceea, nici nu am dat-o la dactilografiat până acum, și o păstrez în manuscris, cu gândul că, poate, coautorul ar dori să mai adauge câte ceva, să mai schimbe pe ici, pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să le avem în preajmă. De câte ori la școală îl predau pe Mihail Sadoveanu, de tot atâtea ori reperez „Dumbrava minunată” prin împrejurimile Bârladului, iar pe dumneavoastră vă așez drept prinț al ei. Conu Alecu - ființă inepuizabilă și sensibilă, chip de dascăl de limba lui Eminescu desăvârșit, reper în sufletul meu. Alături de Coana Mia vă consider ca pe niște vrednici părinți spirituali că pentru mine energica de ea nu a plecat nicăieri. Iar pe Maraina o consider sora mea mai mare. Cea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
priveam cu adânc respect de la...distanță”, spune profesorul Alexandru Mânăstireanu, parcă reamintindu-ne nouă, dar mai ales părinților, profesorilor și elevilor de astăzi, cum trebuie să se comporte elevii în școală, acasă și pe stradă...Generația lui își saluta reverențios dascălii, le oferea respect oriunde i-ar fi întâlnit, inclusiv în mijloacele de transport, cedându-le locul... Alexandru Mânăstireanu a fost și a rămas fiu credincios al satului Priponești de Sus, al comunei Priponești, județul Galați. Doar câțiva ani a lucrat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
oferea respect oriunde i-ar fi întâlnit, inclusiv în mijloacele de transport, cedându-le locul... Alexandru Mânăstireanu a fost și a rămas fiu credincios al satului Priponești de Sus, al comunei Priponești, județul Galați. Doar câțiva ani a lucrat ca dascăl în satul Căuești, comuna Adam și am fost martor regretelor sale că n-a mai ajuns să revină pentru ultima oară la Căuești printre foștii lui elevi căror le pregătise atâtea surprize - amintirile și povețele sale. Alexandru Mânăstireanu, ca fiu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
îl asigur pe domnul general că și volumul următor se va îndrepta prioritar, spre Biblioteca Oștirii Române, unde își va găsi destui cititori”. Scris care mi se pare însemna și un raport către superior făcut de colonelul rezervist care era dascălul de la Bârlad, dar și o exprimare al optimismului său de oștean care își cunoștea bine camarazii, niște flămânzi și interesați să cunoască viața și a oamenilor în vârstă, în semn de prețuire și respect pentru tradiționalismul care nu l-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cursurilor la facultate am realizat ce profesori deosebit de buni am avut în liceul de la Rădăuți și cât de temeinice au fost cunoștințele însușite în această perioadă. Cunoștințele dobândite în liceu au rămas întipărite în mintea noastră toată viața și exemplul dascălilor de atunci a rămas vie și acum. La terminarea liceului, după bacalaureat în 1952, am dat examen și am intrat cu bine la Facultatea de Agricultură a Institutului Agronomic “Nicolae Bălcescu” din București. După parcurgerea celor 5 ani de cursuri
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93300]
-
decizie de a-l alege pe Constantin Karamanlis, un om care va exercita începînd din acest moment o influență majoră asupra politicii Greciei. Născut în 1907 la Serres, în nordul țării, Karamanlis provenea dintr-o familie săracă; tatăl lui fusese dascăl de țară. El reușise totuși să facă studii superioare și să devină avocat. După ce deținuse o serie de posturi guvernamentale de mîna a doua, Karamanlis a devenit în 1955 ministru al Lucrărilor Publice. Avînd un comportament brutal și direct, el
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]