4,671 matches
-
cu „pile” să- și schimbe garsoniera într-o vilă. În dreapta, un muncitor bătrân care n-a cerut nimic toată viața. Acum însă, stă într-o singură cameră cu toată familia și e silit să- i solicite stingherit Tovarășului un spațiu decent de locuit. Aidoma unui Dumnezeu-Tată, Tovarășul Prim (în tot filmul, nu i se spune niciodată numele omenesc al personajului interpretat de Dorel Vișan - ca și Dumnezeu, el este Tovarășul Prim, nu poate avea un nume rostit de muritori) restabilește ordinea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tabloide decât migrația legală, fie ea a lucrătorilor sezonieri (nu odată exploatați fără milă), dar și a medicilor de familie sau a doctoranzilor în căutare de laboratoare și biblioteci mai bogate decât cele din patrie și, evident, de salarii mai decente și de un statut social și profesional mai adecvat decât cele pe care le găsesc în țara lor de origine. Oricât ar fi de complicate problemele migrației contemporane și consecințele lor, una dintre aceste consecințe merită toată atenția: e vorba
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-ați avea,/ Să-i privegheați cu grijă veșnic trează,/ Atâta vreme cât vă sunt în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
când se procedase la fel pentru strângerea banilor necesari traiului și îngrijirii sale medicale. Principiul banilor mărunți Cine parcurge acest capitol din eminescologie foarte bogat în atestări documentare dar, de regulă, rezumat, în zilele noastre, de către specialiști, în câteva vorbe decente, înțelege cum s-a fixat imaginea poetului în publicul larg și nu prea are multe posibilități de a o îndrepta. Momentul este indispensabil și trebuie, măcar în fugă, să ne referim la el. Sunt și numeroase știri de presă, răspândite
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Gheorghe Eminovici, și era dispusă să dea o parte din ei. Socotelile care-i frământă mintea și timpul sunt, astfel, foarte simple și duc spre liniștirea unei vieți până acum destul de agitate a ei și spre o existență simplă și decentă în Botoșani a lui Eminescu. 20 ianuarie: „De scriitorii ce-mi scrii mata că au murit în cea mai mare mizerie nu mă mir, că Mihai, de nu făceați Dumneavoastră comitet pentru el, de astă-vară era mort cu siguranță, și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acolo unde fusese director în anii ’70, sub guvern conservator), cu o leafă aproximată la 200 lei (vezi O.XVI, p.732 ). În octombrie el obține și acest al doilea serviciu, cu cei circa 400 lei pe lună putând viețui decent în Iași (la „Timpul”, în 1882, avea același salariu de 400 de lei pe lună). Titu Maiorescu îi scrisese surorii sale Emilia Humpel, la 6/18 aprilie 1884, că va vorbi cu Ministrul Cultelor ca Eminescu să fie angajat la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în manuale didactice, ca hârtia să fie repartizată pe scriittori, nu pe edituri, ca S.S.R. să poată controla tirajul manualelor didactice,etc. Pentru toate acestea se constituie comisii și comitete. Vedem că Perpessicius face o frumoasă figură, cerând un trai decent pentru scriitori, onorarii cuviincioase,etc. O realizare importantă a S.S.R. În acest an o reprezintă unirea cu Asociația Scriitorilor Maghiari, prin includerea lor în sânul Societății. În ședința din 30 septembrie 1947 Zaharia Stancu ține să menționeze că această unire
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în cel de-al doilea se simțea părăsit, constrâns să trăiască o viață lipsită de sens. Prima informație pe care o comunica celor apropiați în scrisori era dacă are sau nu capacitatea de a lucra bine. Cerința de a trăi decent și capacitatea de a lucra la problemele care îl preocupau nu le vedea despărțite.37 Chiar și în zilele de supremă încordare ale războiului, Wittgenstein era încrezător doar atunci când avea gânduri proaspete. Încă în anul 1915, el aprecia că rezultatele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Le cerea comandanților săi să-l trimită în posturile de observație cele mai avansate, sub focul inamicului. Întreaga lui comportare era inspirată de convingerea că doar cel care ajunge să privească fără frică moartea va putea să trăiască în mod decent. La 4 aprilie, nota: „Voi ajunge probabil mâine, la cererea mea, în postul de observație. Abia atunci va începe pentru mine războiul. Și poate și viața! Poate că apropierea de moarte îmi va aduce lumina vieții.“ Acea lumină care îl
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de înțelegerea tolstoiană a creștinismului, Wittgenstein a crezut că pentru el ar putea exista o viață decentă, chiar dacă nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să fie învățător, s a gândit, totodată, că educația copiilor, o activitate pe care o socotea mai importantă din punct de vedere social decât oricare alta, era una în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o atât de lungă întrerupere? Lipsesc mărturii și informații necesare pentru a putea da un răspuns sigur la această întrebare. Se pot face doar presupuneri. Una dintre explicațiile posibile ar fi aceea că așteptările sale cu privire la ceea ce numea o „viață decentă“ în afara filozofiei nu s-au confirmat. O alta, cea mai plauzibilă, este că treptat el a fost tot mai înclinat să creadă că Tractatus-ul nu reprezintă ultimul său cuvânt. Se poate, în sfârșit, presupune că Wittgenstein nu a putut trece
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
octombrie 1950, întreprinde împreună cu un prieten o călătorie în Norvegia. Întors la Oxford, îi scrie lui von Wright că dorește să se întoarcă în Norvegia pentru a lucra acolo. „Firește, nu știu dacă mai sunt în stare să produc ceva decent, dar îmi dau cel puțin o bună șansă. Dacă nu voi putea lucra acolo, nu voi putea s-o fac niciunde.“132 Își reține chiar un bilet de vapor de la Newcastle la Bergen pentru sfârșitul lui decembrie. Proiectul va trebui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Moore nu trebuia să fie păzit de soția lui. Trebuia să fie lăsat să discute cât timp îi face plăcere. Dacă s-ar enerva sau ar obosi, ar avea un atac cerebral și ar muri, acesta ar fi un mod decent de a muri: în plină activitate. Wittgenstein avea sentimentul că era necuviincios ca Moore, cu marea lui iubire de adevăr, să fie constrâns să întrerupă o discuție mai înainte ca ea să-și fi găsit sfârșitul firesc. Cred că reacția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
găsi, la un moment dat, o vină și de a ierta pe altul. * „Decența nu poate fi discutată fără indecență.” (G.B. Shaw) Să ne imaginăm, de exemplu, o confruntare Între firea arogantă și ostentativă a paranoicului și simțul realist și decent al celui caracterizat de bun-simț. * „Merită Întotdeauna să faci un lucru greșit ca să descoperi cum să nu-l faci, ceea ce constituie un important pas Înainte În descrierea modului cum trebuie făcut.” (G.B. Shaw) Asta nu Înseamnă, firește, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Iisus Hristos: „Eu am venit ca lumea viață să aibă.”. O mamă, cu adevărat mamă, prin educația aleasă ce o dă copiilor ei, aprinde în inima lor focul idealului și fixează în mintea lor scopuri înalte, dorința unui trai cumpătat, decent, în limitele bunuluisimț, ale legilor morale statornicite de Creator. S-a afirmat că părinții, și în special mama, săvârșesc o taină creștină atunci când reușesc să introducă, prin rugăciune, pe Hristos în sufletul și viața copilului lor, iar viața copilului, prin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sau ). De aici rezultă următoarele combinații, ce constituie, de fapt, cele patru poziții fundamentale de viață: Eu+Tu+ (Eu sunt OK, Tu ești OK) "Aceasta este poziția "sănătoasă" (sau, în terapie, cea a "însănătoșirii"), cea mai potrivită pentru o viață decentă, poziția eroilor și a prinților, a eroinelor și a prințeselor autentici", precizează întemeietorul Analizei Tranzacționale, E. Berne (2006, p. 114). Poziția Eu+Tu+ este cea mai constructivă. Persoana este conștientă de propriile sale responsabilități, acționează în mod realist și cooperant
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
supraveghere și control. ● Dezvoltarea infrastructurii necesare. ● Personal angajat (paznicii-gardienii) - format și recrutat cu responsabilitate - care trebuie să cunoască reguli ale comunicării, să posede instrumente specifice unei comunicări interpersonale eficiente, să cunoască strategii de relaționare, să adopte o atitudine umană și decentă în relațiile cu deținuții(tele), să-și perceapă munca drept o vocație și nu drept o simplă sursă de câștigare a existenței. Stabilirea unor relații constructive cu deținuții trebuie să fie identificată ca o caracteristică fundamentală a acestei vocații. Promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
persoane/familii/grup și urmăresc „oferirea unui suport profesional în vederea sprijinirii dezvoltării la nivelul individului sau grupului a capacităților proprii de soluționare a problemelor cu care se confruntă, spre exemplu, de a reda acelora în nevoie autosuficiența în vederea unei vieți decente. O funcție, de asemenea importantă, a serviciilor de asistență socială este aceea de a intermedia și facilita accesul diferiților indivizi sau grupuri sociale la alte servicii și programe sociale, cum ar fi educația, sănătatea publică, diferite transferuri sociale la care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cursul evenimentelor: în urma unei chete s-au strîns banii necesari pentru a salva societatea, onoarea, lumea lui George Bailey. Casa se umple de cei protejați de lăcomia și planurile lui Potter: neajutorații și dezmoșteniții orașului, care au căpătat o casă decentă datorită societății lui Bailey, s-au grăbit să-l susțină și să-i mulțumească. George Bailey, soția și copiii stau lîngă brad. Se aude un clopoțel sunînd. Cea mică îi spune tatălui: " Doamna spune că, de cîte ori sună un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în cel de-al doilea se simțea părăsit, constrâns să trăiască o viață lipsită de sens. Prima informație pe care o comunica celor apropiați în scrisori era dacă are sau nu capacitatea de a lucra bine. Cerința de a trăi decent și capacitatea de a lucra la problemele care îl preocupau nu le vedea despărțite.37 Chiar și în zilele de supremă încordare ale războiului, Wittgenstein era încrezător doar atunci când avea gânduri proaspete. Încă în anul 1915, el aprecia că rezultatele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Le cerea comandanților săi să-l trimită în posturile de observație cele mai avansate, sub focul inamicului. Întreaga lui comportare era inspirată de convingerea că doar cel care ajunge să privească fără frică moartea va putea să trăiască în mod decent. La 4 aprilie, nota: „Voi ajunge probabil mâine, la cererea mea, în postul de observație. Abia atunci va începe pentru mine războiul. Și poate și viața! Poate că apropierea de moarte îmi va aduce lumina vieții.“ Acea lumină care îl
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de înțelegerea tolstoiană a creștinismului, Wittgenstein a crezut că pentru el ar putea exista o viață decentă, chiar dacă nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să fie învățător, s a gândit, totodată, că educația copiilor, o activitate pe care o socotea mai importantă din punct de vedere social decât oricare alta, era una în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o atât de lungă întrerupere? Lipsesc mărturii și informații necesare pentru a putea da un răspuns sigur la această întrebare. Se pot face doar presupuneri. Una dintre explicațiile posibile ar fi aceea că așteptările sale cu privire la ceea ce numea o „viață decentă“ în afara filozofiei nu s-au confirmat. O alta, cea mai plauzibilă, este că treptat el a fost tot mai înclinat să creadă că Tractatus-ul nu reprezintă ultimul său cuvânt. Se poate, în sfârșit, presupune că Wittgenstein nu a putut trece
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
octombrie 1950, întreprinde împreună cu un prieten o călătorie în Norvegia. Întors la Oxford, îi scrie lui von Wright că dorește să se întoarcă în Norvegia pentru a lucra acolo. „Firește, nu știu dacă mai sunt în stare să produc ceva decent, dar îmi dau cel puțin o bună șansă. Dacă nu voi putea lucra acolo, nu voi putea s-o fac niciunde.“132 Își reține chiar un bilet de vapor de la Newcastle la Bergen pentru sfârșitul lui decembrie. Proiectul va trebui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Moore nu trebuia să fie păzit de soția lui. Trebuia să fie lăsat să discute cât timp îi face plăcere. Dacă s-ar enerva sau ar obosi, ar avea un atac cerebral și ar muri, acesta ar fi un mod decent de a muri: în plină activitate. Wittgenstein avea sentimentul că era necuviincios ca Moore, cu marea lui iubire de adevăr, să fie constrâns să întrerupă o discuție mai înainte ca ea să-și fi găsit sfârșitul firesc. Cred că reacția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]