7,752 matches
-
umărul drept. Golful Setauket strălucea, scânteietor în lumina soarelui de prânz. Pe apa albastră cu reflexe de jad fremătau aripile întinse ale micilor bărci cu pânze. Într-o astfel de zi se poate întâmpla orice. Feribotul Bridgeport-Port Jefferson mugea în depărtare, un animal migrator măreț anunțându-și intrarea în port. Iubea viața pe care o ducea aici. O aniversare mică și fericită. Măcar atâta mai putea face. Ghidul îi dusese cu bine până-n Italia. Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pompând panică. Și acest haos lasă o urmă permanentă, care nu va fi uitată niciodată: deschiderea sezonului de vânătoare. Când lumea își revine iar din izbucnirea sângeroasă, tânăra pasăre își găsește mama. O aude cum strigă, de la aproape un kilometru depărtare, rotindu-se traumatizată. Așteaptă încă două zile, căutând, strigând un fel de nălucă a chemării la unison. Nimic nu le poate spune; n-au cum să afle. Nu le rămâne decât să se rotească și să strige, să aștepte - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de bere, niște cârnați și un sac plin cu rozătoarele congelate și se îndreaptă spre o mică fâșie de prerie necultivată, de lângă South Loup. Construiesc o mică piramidă de veverițe pe câmp, își instalează tabăra la o sută de metri depărtare și așteaptă venirea condorilor. Rupp se dă în vânt după astfel de chestii, ar sta toată ziua și s-ar uita. Cathartes aura, strigă el, când încep să se rotească deasupra capetelor lor. Ave, Cathartes aura, de parcă ar fi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor, doar cu-acest preasfânt izvor simțim Moș Crăciun cum vine. 2012 În valea exilului plin de contraste Depinde, iubire, de împrejurări ca ce e ziditor așa să și rămână; memoria le-aduce pe toate la-ndemână din nedoritele lor depărtări. În valea exilului plin de contraste ne trezim adesea în golurile ei; să fii egal cu tine, nu ntotdeauna vrei pe ale vieții valuri de-atâtea ori nefaste. Atunci când, mai ales, adâncul ni se-ntunecă furtunile sunt gata să-si
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ce vrei, scrisorile tale sunt un balsam pentru bătrânul doctor care-și plimbă singurătățile prin Kleine Schanze. Cât s-ar fi bucurat bunica ta să fie alături de tine în aceste clipe ! Când citesc rândurile tale, e ca și cum, de la o mare depărtare, i-aș auzi glăsciorul. Rămâi cu bine și nu întârzia să-mi scrii, Dr. Alphonse F. București, 12 februarie 20... Herr Doktor, Iată că au trecut aproape zece zile până când m-am urnit să-ți scriu. Nu știu cum să-ți explic
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
singurătate încearcă să-și imagineze ce faci, oare ai mâncat tot la prânz, oare bona, acea străină care-ți ține pentru o vreme loc de mamă, știe care-i povestea ta preferată, oare, oare, oare, sunt atâtea necunoscute, încât brusc depărtarea devine o povară insuportabilă, la fel cum altădată devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
revăzut sătucul meu natal Aflat acolo, sus pe deal, Și simt cum dorul mă apasă Când îmi zăresc bătrâna casă. E ger cumplit și viscol bate, Iar crengile-n copaci sunt înghețate. Pe case și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
vom rămâne doar o amintire. Mormântul nostru pe veci va fi închis Și vom sfârși ca umbra unui vis Ca prieten știu că-ți este dor De viață, de soție, de pridvor Și ai multă întristare După cei plecați în depărtare.
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
dată în mănăstiri și parohii spre bucurie, binecuvântare și mângâiere. Sfânta Lumină a fost întâmpinată de Înaltpreasfințitul Pimen Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților înconjurat de un sobor impresionant de stareți, starețe, preoți și diaconi precum și de mulțime de credincioși venită din depărtări. Primirea acestei binecuvântări a avut loc la Biserica „Sfintei Învieri din Suceava”. Din Bucovina, Sfânta Lumină a fost dusă și la Constanta; acolo a ajuns în jurul orei 22:15, fiind așteptată de către Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și de către mulțime de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Când mă plimbam alăturea de tine. Mi-e dor de zilele cu soare Când îți dădeam frumoase lăcrimioare, Mi-e dor de clipele când îmi ieșeai în cale Pe la poienile din vale. Mi-e dor ca să te văd venind din depărtări Și să mai simt mireasma proaspătă de flori. Mi-e dor de nopțile cu lună plină, Când ne plimbam alene prin grădină. Mi-e dor ca să privesc în depărtare Și să te văd cum îmi apari în zare. Mi-e
Mi-e dor by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83189_a_84514]
-
poienile din vale. Mi-e dor ca să te văd venind din depărtări Și să mai simt mireasma proaspătă de flori. Mi-e dor de nopțile cu lună plină, Când ne plimbam alene prin grădină. Mi-e dor ca să privesc în depărtare Și să te văd cum îmi apari în zare. Mi-e dor și tot spre tine eu m-aș duce, Ca el să nu mă mai apuce.
Mi-e dor by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83189_a_84514]
-
-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre această ceremonie solemnă, dramatismul și trufia sa măruntă ne stîrnesc milă, căci ce alt sentiment putem avea față de acești cîțiva aventurieri lacomi, care „iau În stăpînire“ pustiul veșnic În numele altui individ slăbănog, aflat la peste șase mii de kilometri depărtare și care n-a văzut și n-a auzit nicicînd despre locurile acestea și care nu le-ar fi priceput mai bine decît oamenii săi? Căci pămîntul nu este niciodată „luat În stăpînire“ - el este cel care stăpînește. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și cu Prințul, iar eu îi supraveghez cu atenție cum lucrează... Ana stă mai departe de zmei pentru că ea vine dintr-o stea, adică de pe o altă planetăcare-a-fost- cândva-o stea și poate vedea tot ce se petrece la mari depărtări. Deci îi poate vedea și pe zmei de la distanță. Eu sunt reporter de război, adică nu mă tem de nimeni și de nimic. ...Sau ar trebui să nu mă tem. De nici un dușman, vreau să zic. Dar sunt mereu aproape de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de un sfert de metru depărtare de el. Situația nu mai era doar ridicolă. Sau încurcată. Era complet fără legătură cu tot ceea ce știa el. Stând întins acolo, își dădea seama că, până în exact acel moment, luase drept sigur faptul că el era Gilbert Gosseyn, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
conform regulilor și regulamentelor. Tăcerea fu întreruptă. - Desigur, fu de acord super-comandantul. Salvarea dură cam douăzeci de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela să fie de față. Nu-l lăsați să scape! Gosseyn hotărî că "acela" trebuia să fie el. I se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
început de adevăr; grăbit, Gosseyn spuse: - Doamnă, după cum, fără-ndoială, vi s-a spus, atunci când m-am trezit am descoperit că sunt în legătură mentală cu cineva care arată exact ca mine și care, în acest moment, se află la depărtare de aproximativ optsprezece mii de ani-lumină de aici... Femeia dădea aprobator din cap. Avea o atitudine și o expresie serioasă și spuse, încruntându-se puțin: - Tot ce s-a întâmplat, inclusiv modul cum ai ajuns aici, este foarte neobișnuit. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
neliniște pe față. - Uită-te! arătă el cu degetul și adăugă: Mi-a fost teamă că se putea întâmpla asta. Ceea ce văzu Gosseyn, când își aruncă privirea în direcția arătată de deget, era o coloană de fum la o milă depărtare, acolo unde pata întunecată se dovedise a fi într-adevăr, o locuință. - Electricitatea pe care am adus-o aici, spuse Enin, a făcut să ia foc locuința când am extras-o din fire. Părea îngrijorat; și bărbatul remarcă acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte întrebarea de mai înainte: ce planetă era aceasta? Ce fel de oameni se aflau acolo în clădirea care ardea? Ce nivel de tehnologie? ...Evident, nu putea afla imediat. Gosseyn avu acest gând conștient, care cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la malul râului; și era încurajator să simți că încă mai era căldură de la creanga arsă. Gosseyn începu din nou să spere că, mergând repede pe acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi murdari, spuse el. Te-ai înnegrit pe barbă și pe obrazul drept și cred că și eu sunt negru tot. - Mai ales pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sau două, trei... Și se auzi cam așa: - Huhnnuhhn? Tonul părea interogativ. Gosseyn nu încercă să facă o traducere exactă. În momentele care urmară după exclamație, el făcu mai întâi o fotografiere" a unei porțiuni din podea la câțiva metri depărtare de el: și simultan, evocă "fotografia" mentală a lui Gorrold. Se auzi imediat un "ah". Venea de la omul de afaceri pe care-l văzuse atât de puțin - ieri să fi fost? - și care stătea întins pe podea, în cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru a executa aruncarea; nu mai era nici o clipă de pierdut. Când acționă, Gosseyn avu un puternic sentiment de regret pentru că electricitatea care însoțea mișcarea era mult prea vizibilă. Această mișcare din priza aflată la o sută cincizeci de picioare depărtare, în forma unui arc electric și impactul ei era imposibil de împiedicat. Amănuntele despre ceea ce se întâmplase nu-i erau clare nici lui Gosseyn, deși el era singurul martor, și privise cu mare atenție. Mingea metalică, după cum observase el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lor - o localizară. Când execută acea complexitate de acțiuni eu super-creierul său, își spuse: trebuie să meargă! Și merse. Prima porni nava Troog. Apoi, când nava Dzan se apropie de capsula sa, dispăru și ea instantaneu acolo de unde venise. La depărtare de două milioane de ani-lumină în altă galaxie. Astfel distanța dintre o sută de mii de milioane de bilioane de stele fusese cucerită; metoda, în viitor, putea fi folosită după dorință. - Nu prea știu ce să spun, zise Regina Mamă Strala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
provoacă să reflectăm. Despre ce este vorba? De ce îl cere Isus? De ce Isus sugerează ucenicilor să folosească o frază atât de ciudată: „Domnul are nevoie de el...”? Desigur, nu este vorba despre o oboseală fizică. Isus este la puțini kilometri depărtare de Ierusalim, și i-ar fi fost suficient mai puțin de o oră, ca să ajungă la Templu. Altă dată, Isus intrase în Ierusalim fără să călărească. Pentru ce acum călărește? Desigur, intrând călare pe un măgar, este o alegere care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
rîului crește sau scade. Mă leagănă încet odată cu undele după-amiezii, aproape imperceptibil, mai puțin atunci cînd stai lungit pe spate, lînced, ca mine, și plutești epuizat, nemaiștiind unde se termină trupul tău și unde încep lemnul, apa și văzduhul. În depărtare îl aud pe David strigînd. Nu răspund. Închid ochii. Cînd îi deschid din nou, el este în spatele meu. Privesc în sus de-a lungul picioarelor lui, puternice și acoperite de păr negru, văd că și-a scos cămașa și și-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]