4,744 matches
-
erau în față, dar nu aveam ordine să tragem și nimeni nu a tras.” Pe parcursul unei perioade tensionate de circa 10 minute, un localnic bolnav mintal, pe nume Elias Brown a trecut prin ambele tabere vânzând cidru. În acest moment, detașamentul de trupe regulate trimis la ferma lui Barrett se întorcea din căutările nefructuoase din zonă. Ei au trecut prin câmpul de luptă aproape părăsit și au văzut morții și răniții de pe pod. Unul li s-a părut lor că ar
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a preluat comanda tuturor operațiunilor militare. Oameni din toată Lituania au început să încercuiască principalele clădiri strategice: Consiliul Suprem, Comitetul de Radio și Televiziune, turnul TV din Vilnius și principala centrală telefonică. Tot în timpul nopții, unitățile militare sovietice au ocupat Detașamentul Special de Poliție al RSS Lituaniene (OMON) aflat într-o suburbie a Vilniusului și au încercat fără succes să ocupe clădirea Academiei de Poliție din capitală. Au avut loc ciocniri la un post de trecere a frontierei de lângă Varėna. La
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
de Tet, stipula: „Inamicul încearcă să deruteze ...bănuiesc că încearcă și să distragă atenția tuturor de la cea mai mare amenințare, partea nordică a I Corps. Dați-mi voie să vă avertizez să nu vă lăsați derutați.” Pentru Beretele Verzi din Detașamentul A-101 și cele patru companii de bru cantonate la Vei nu fusese prea multă activitate (cu excepția patrulelor) în timpul bătăliei. Aceasta s-a schimbat radical la orele dimineții de 7 februarie. Americanii fuseseră avertizați de către refugiații laoțieni din tabăra BV-33
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
După izbucnirea războiului au fost întocmite planuri pentru expedierea unei forțe combinate australiene care, ulterior, au fost respinse de Ministerul Britanic de Război; fiecare din cele șase guverne coloniale australiene a trimis contingente separate pentru a deservi formațiunilor britanice, două detașamente a câte 125 de oameni fiecare din Noul Wales de Sud și Victoria și câte unul din celelalte colonii. Primele trupe au sosit trei săptămâni mai târziu cu "New South Wales Lancers" — detașament format din profesioniști bine instruiți în Anglia
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
separate pentru a deservi formațiunilor britanice, două detașamente a câte 125 de oameni fiecare din Noul Wales de Sud și Victoria și câte unul din celelalte colonii. Primele trupe au sosit trei săptămâni mai târziu cu "New South Wales Lancers" — detașament format din profesioniști bine instruiți în Anglia înainte de izbucnirea războiului - deturnat în grabă către Africa de Sud. La 22 noiembrie, unitatea Lancers a intrat pentru prima dată în focul luptelor în apropiere de Belmont dar au reușit să respingă atacurile și să
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pierderi masive uneori în finalul războiului. La 12 iunie 1901, pușcașii călare ai regimentului 5 Victoria au pierdut 19 soldați alți 42 au fost răniți la Wilmansrust, lângă Middleburg, în urma unei organizări de securitate slabe care a permis atacului unui detașament de 150 de buri să îi surprindă. La 30 octombrie 1901, soldații Regimentului de Cavalerie Scoțian au suferit de asemenea pierderi grele la Gun Hill, deși 60 de inamici au fost uciși în confruntare, în timp ce la 4 ianuarie 1902, la
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
două avioane de recunoaștere AP-3 Orion și trei avioane de transport C-130 Hercules pentru operațiunile internaționale din Golful Persic și Oceanul Indian începând cu 2001, sprijinind ambele operațiuni - cea din Afghanistan și cea din Irak cu numele "Operațiunea Catalyst". Un detașament de patru avioane de vânătoare și atac la sol F/A-18 Hornet a avut baza la Diego Garcia începând de la sfârșitul lui 2001 până la mijlocul anului 2002, în timp ce doua avioane de alimentare în aer Boeing 707 au staționat la
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
dar au fost retrase ulterior. Începând din 2010, doar o forță modestă de 1.550 de soldați australieni au rămas în Afghanistan fiind implicată în operațiuni împotriva insurgenților din provincia Uruzgan în conjuncție cu olandezii și alte trupe ale coaliției. Detașamentul era format din infanterie motorizată, trupe speciale, geniști cavalerie, artilerie și elemente aviatice și include un grup de luptă al armelor combinate cunoscut sub denumirea de "Mentoring Task Force" și un Grup de Operațiuni Speciale, ambele cu baza la Ripley
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
bunurile logistice ale Forței și un radar de supraveghere aeriană al RAAF au baza în Kandahar. Adițional, 800 de oameni din personalul logistic sunt de asemenea staționați în Orientul Mijlociu cu scopul acordării de sprijin rapid dar sunt localizați în afara Afghanistanului. Detașamente de aeronave de patrulare maritimă și transport continuă să sprijine operațiunile din Irak și Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a devenit mai târziu "Overwatch Battle Group (Vest)" (OBG(W)), urmare a schimbului de autoritate al provinciei Al Muthanna controlului irakian. Trupele au atins nivelul de 1.400 de soldați în mai 2007 incluzând personalul OBG(W) din sudul Irakului, Detașamentul de Securitate din Bagdad și Echipa de Instrucție a Armatei Australiene - Irak. O fregată a RAN a avut baza în nordul Golfului Persic în vreme ce logistica RAAF includea avioane C-130H Hercules și AP-3C. În urma alegerii noului guvern liberal al primului ministru
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și Oituz, unde au distrus cetățile dacice dintre Cumidava (Râșnov acum) și Angustia (Bretcu). În lupta pentru cucerirea Sarmizegetuzei au fost angajate mai multe legiuni romane: Legiunea a II-a Adiutirx, Legiunea a IV-a Flavia Felix, precum și un vexillatio (detașament) din Legiunea a VI-a Ferrata care până în acest război a fost staționat în Iudaea. Forțele romane au învăluit în continuare Sarmizegetuza. Despre alte unități romane se crede că au atacat alte așezări dacice și puncte de întâlnire, într-o
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
au încercat să preia controlul politic asupra Chișinăului și a Basarabiei în întregime. La Bălți, Frontotdelul a impus conducători militari din rândurile acoliților săi. Pentru a restabili situația, la dispoziția Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice Moldovenești a venit un detașament de voluntari ardeleni. Bandele comitetului bolșevic au atacat eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
o anumită dezordine în jurul lagărelor . Majoritatea deținuților care au supraviețuit în condițiile inumane au fost deportați departe de Moldova, în lagărele din Siberia și Kazahstan. Un număr neînsemnat a fost lăsat să rămână în Moldova. 25 de prizonieri formau un detașament care lucra la restaurarea Combinatului de Mobilă. Au lucra un an și ceva fără a li se permite să se ducă măcar odată acasă, deși unii erau chiar din Bălți. În lagărul cu regim forțat au fost deținuți mai mulți
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
prin Biroul Guvernului Carinthiei, conform Convenției din 15 decembrie 1987. La mai puțin de o lună de la deschidere, pe 30 iunie 1991, capătul sloven al tunelului și punctul de trecere a frontierei au fost pentru scurt timp ocupate de un detașament de blindate al Armatei Populare Iugoslave, în timpul Războiului de Zece zile. Zona a cunoscut lupte de scurtă durată dar intense, incluzând transportul întăririlor trupelor iugoslave cu elicopterele și culminând cu un ineficient bombardament aerian al Forțelor Aeriene Iugoslave. Clădirile punctului
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
stradă îngustă, unde s-a tras din nou asupra lor în timp ce se apropiau de o baricadă. Arnold a fost împușcat în gleznă în timp ce își organiza oamenii în încercarea de a cuceri baricada și a fost transportat în spate, transferând comanda detașamentului lui Daniel Morgan. Sub comanda lui Morgan, baricada a fost cucerită, dar nu s-a mai putut avansa din cauza străzilor întortocheate și a umezelii prinsă de praful de pușcă ce împiedica focul de muschetă. Morgan și oamenii săi s-au
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
al râului gata să-i atace pe americani. Aceștia, dar și alții, au fost mobilizați pentru a ataca bateria americană de la Point Levis, dar avangarda acestei miliții loialiste a fost învinsă în martie 1776 în bătălia de la Saint-Pierre de un detașament de miliții locale proamericane. Când a sosit generalul Thomas, situația din tabără l-a făcut să tragă concluzia că asediul nu poate fi menținut și a început să pregătească o retragere. Sosirea la 6 mai a unei mici flote britanice
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
în zona respectivă și s-au întors la Rabaul pe 23, respectiv pe 24 aprilie. Forța de invazie a japonezilor îndreptată împotriva zonei Port Moresby, comandată de contramiralul , a inclus 11 nave care au transportat aproximativ 5000 de soldați ai "Detașamentului Mărilor de Sud" din cadrul Armatei Imperiale Japoneze și 500 de soldați din Forța Navală Specială de Debarcare Japoneză. Convoiul a fost escortat de "Forța de Atac Port Moresby" formată din șase distrugătoare și un crucișător sub comanda Contramiralului . Pe 4
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Port Moresby pe 10 mai. Garnizoana aliată din Port Moresby era formată din 5.333 de soldați, dar numai jumătate dintre aceștia erau infanteriști și nici unul nu era bine echipat și antrenat. Forța conducătoare a invaziei din Tulagi a fost detașamentul numit "Armata de Invazie din Tulagi", comandată de contraamiralul Kiyohide Shima, detașamentul constând în două puitoare de mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
din 5.333 de soldați, dar numai jumătate dintre aceștia erau infanteriști și nici unul nu era bine echipat și antrenat. Forța conducătoare a invaziei din Tulagi a fost detașamentul numit "Armata de Invazie din Tulagi", comandată de contraamiralul Kiyohide Shima, detașamentul constând în două puitoare de mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze. Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
care formau acum "Task Group 17.3" să blocheze Pasajul Jomard. Fletcher a înțeles că Crace va trebui să opereze fără sprijin aerian din moment ce portavioanele care aparțineau de "Task Force 17" vor fi ocupate cu localizarea și atacarea portavioanelor japoneze. Detașamentul de nave de război conduse de Crace a redus apărarea antiaeriană a portavioanelor lui Fletcher. Oricum, Fletcher a hotărât că riscul era necesar pentru a se asigura că flota japoneză nu putea să se strecoare spre Port Moresby în timp ce el
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
trăiau atenienii. Pe acest fond, insistențele unui lider care se afirmă în acești ani , Cleon, partizan al celor mai radicale acțiuni, i-a nemulțumit și pe cei moderați, chiar dacă le-a adus atenienilor o victorie în 425, când un important detașament de peste 700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
încât corturile, adăpostind oameni și cai, au fost inundate, iar mulți dintre cruciați surprinși în somn au fost înecați. Ca și odinioară, înaintând prin Tracia, cruciații au pustiit și au jefuit pământurile grecești, s-a ajuns până la ciocniri fățișe cu detașamentele împăratului bizantin. Ajunși în capitala Imperiului bizantin, obosiți, flămânzi, mulți bolnavi, împăratul Manuel Comnenul i-a primit cu multă neîncredere. Manuel i-a propus lui Conrad, care ajunsese înainte lui Ludovic, să traverseze Hellespontul, ocolind Constantinopolul, însă îndărătnicul german a
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
mai mulți Kilometri. Ariergarda se afla la o depărtare de 4 ore de mers pe jos de avangardă. La mijloc, apărând convoiul, se găseau mercenarii, în frunte cu cumnatul împăratului Balduin, și cele mai bune unități de cavalerie grea grecească. detașamentele din frunte erau conduse de Ioan și AndronicAngelos, precum și de unul dintre cei mai norocoși generali ai basileului, viteazul Andronic Lapardas. Spatele era acoperit de Marele Duce Contostepfanos. La amiază, oștirea a ajuns la psul Myriokepfalon. Împăratul, mizând pe frica
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
persană boul, iar alături de el își dădea sufletul și cel ce-l mîna. Cal și călăreț se prăbușeau împreună la pământ...Sângele era amestecat cu sânge, sângele oamenilor cu sângele dobitoacelor" (cf. Choniates). Lovitura principală au primit-o asupra lor detașamentele gărzii basileului. Oștenii au ridicat nori de praf; de ambele părți lupta s-a transformat într-o busculadă. Neputincios să influențeze cumva mersul bătăliei prin comenzi, împăratul lupta ca un "kaballarios" de rând. Sub ochii lui era nimicită armata, mureau
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
În 1935 a fost avansat General de Brigadă, iar în 1940 General de Divizie. Funcții militare: Pe 6 august 1940 este trecut în rezervă și repartizat ca ofițer de rezervă în Marele Stat Major. După 1945, a organizat în Oltenia detașamente de rezistență anticomunistă. A fost arestat în octombrie 1948 fiind învinuit că a acceptat să devină șeful unei organizații subversive teroriste ca unul ce avea suprafață politică, cunoștințe și relații, activitate contra intereselor Republicii Populare Române. În ziua de 21
Ioan Carlaonț () [Corola-website/Science/315372_a_316701]