7,173 matches
-
să demonstreze că ea ar reprezenta cu totul și cu totul altceva decât concurența. Ceea ce, dacă stăm strâmb și judecăm drept, era întru totul adevărat. Chiar dacă nu se știa încă lucrul acesta. Oricum, constat cu plăcere că, de când lucrează în diplomație, distinsa noastră colegă a devenit mai diplomată. Altfel, ar fi părăsit Ministerul de Externe, fiindcă nu i s-a spus că va veni acolo și reprezentantul Casei Regale - în persoana Alteței Sale Radu de Hohenzolern - și cred, în mod sincer
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Brătianu, primarul Capitalei, care Îi oferă În anul 1857, Dumitru Brătianu revine În țară și se află simbolic cheile orașului. Încă de la Început, domnitorul Carol l-a considerat pe Dumitru Brătianu drept cel mai potrivit om al țării În treburile diplomației, Încredințându-i astfel de misiuni pe lângă Napoleon al III-lea sau Victor Emanuel. În 1876, când partidul liberal condus de I. C. Brătianu ajunge la putere, Îl trimite pe Dumitru Brătianu În misiune la Constantinopol, unde, după cucerirea independenței, va fi
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
Principatelor Române și aducerea unui prinț străin în fruntea nou creatului stat român. Preocuparea lui Liviu Brătescu de a surprinde împrejurările interne în care are loc lovitura de stat de la 10/11 februarie 1866, dar și modul în care reacționează diplomația europeană la vestea instalării pe tron a unui prinț străin este una deplin justificată. În ciuda contribuțiilor istoriografice importante de până acum, multe întrebări își mai așteaptă încă răspunsul. Iar pentru unele din ele, lucrarea de față vine cu soluționări pertinente
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
o întrebare firească. Apropierea dintre Franța și Prusia din acel moment avea să fie valorificată de I.C. Brătianu, Ion Bălăceanu și alți câțiva lideri aflați în misiune în capitalele occidentale. La fel de greu cu identificarea candidatului potrivit era de obținut acordul diplomației europene în privința faptului că de modul de soluționare a problemei românești depindea stabilitatea geo-politică în această parte a Europei. Nota comună era aceea a nerecunoașterii noilor schimbări de la București și asta pentru că reprezentanții Marilor Puteri reuniți la Paris înțelegeau foarte
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
schimbare definitivă, totală în privința construcției relațiilor dintre majoritari și etnicii evrei. În felul acesta "problema evreiască" rămânea pe mai departe nerezolvată. Mult mai abilă se dovedea elita politică românească în a profita de contextul internațional neclar și de neînțelegerile din cadrul diplomației europene cu privire la mai multe probleme pentru a obține cu destule eforturi, inclusiv din partea lui Carol, recunoașterea internațională a domniei acestuia. Tensiunile apărute la scurt timp după lovitura de stat de la 10/11 februarie 1866 chiar între cei care participaseră la
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
invaziei și ocupării armate a capitalei de către Fuad Effendi și de adversarul cel mai înverșunat al românilor din acel moment, generalul rus Al. Duhanel 33. Era doar începutul unor acțiuni pe care Dimitrie Brătianu le va desfășura în vederea atragerii atenției diplomației europene asupra celor două Principate românești. Acțiunii deja menționate i se adăuga cea din 5 februarie 1849, când lordul Dudley Stuart confirma primirea unei scrisori de la Dimitrie Brătianu, exprimându-și plăcerea de a-l vedea a doua zi. Energia lui
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
dispuși să-l acorde lui Gh. Bibescu. Întreaga atmosferă, la care se adăuga și radicalismul considerat periculos pentru cauza unirii a lui Nicolae Golescu și I.C. Brătianu, îl determina pe Kogălniceanu să ceară desemnarea unui om politic călit cu subtilitățile diplomației pentru a putea fi trimis în Occident cu misiunea foarte clară de a combate propaganda făcută de adversarii proiectului unionist 76. Mai reținută în perioada anilor 1848-1856 față de proiectul unionist, gruparea conservatoare din jurul lui Barbu Catargiu dădea semnalul în privința disponibilității
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
acordarea dreptului de a alege un domn ereditar și străin cu un guvern reprezentativ, care urma să fie expresia drepturilor țării obținute prin capitulații 264. Dorințele românilor căpătau, la sfârșitul anului 1857, o formă clară, cuprinse într-un program politic. Diplomația europeană nu dădea însă semne că ar accepta cererile formulate în primele adunări reprezentative românești. Astfel, ambasadorul francez la Constantinopol, Thouvenel, îi cerea lui D. Bolintineanu să transmită deputaților din Moldova hotărârea guvernelor europene de a nu accepta sub nici o
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
275. Materialele apărute în amintitele ziare trebuie văzute și din perspectiva apropierii sau adversității față de cei care pregăteau terenul în perspectiva înlăturării domnitorului. În condițiile existenței acestei campanii, nu credem că actul de la 11 februarie a fost o surpriză pentru diplomația europeană. Reacția ei de dezaprobare, aproape unanimă, trebuie văzută ca expresie a dorinței de a-și rezerva dreptul de a hotărî momentul și maniera de rezolvare a acestei probleme, dar și a unei temeri față de consecințele mai mult sau mai
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
preocupare reală în privința modului în care erau receptate, de către Puterile Garante, evenimentele de la București, fapt explicabil evident, în primul rând prin statutul juridic internațional al țării. Guvernul condus de Ion Ghica, dar și cele care vor urma încearcă să convingă diplomațiile europene de faptul că îndepărtarea domnitorului era urmată de o liniște deplină în rândul populației. Unii contemporani ai evenimentelor remarcau faptul că liniștea existentă nu era rezultatul unei susțineri din partea populației pentru noii guvernanți, ci mai degrabă expresia unei apatii
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
armatei și hotărârea românilor de a-și apăra autonomia și câștiga independența erau intens subliniate 321. Izolarea fostului domn în rândul cancelariilor occidentale datorită modului în care condusese, dar și abilitatea locuitorilor de la nordul Dunării de a profita de "slăbiciunea" diplomației europene nu puteau să nu fie și ele remarcate 322. Ziarul liberalilor, Românul, relua în mai multe articole reproșul formulat la adresa fostului domn pentru ratarea uneia din misiunile pe care Cuza le avusese în opinia lor, și anume aceea de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
24 ianuarie 1859, ea adopta în mod deloc surprinzător o poziție rezervată. Cauza era temerea ce domnea la Viena în privința unui posibil război cu Prusia, alături de care nu dorea în nici un caz să se afle și Franța. Din acest motiv diplomația austriacă dădea de înțeles că, în condițiile în care guvernul francez susținea menținerea unirii Principatelor și ideea prințului străin la tronul lor, exista disponibilitatea necesară pentru a adopta aceeași poziție, condiționată doar de neapartenența noului monarh la o dinastie ostilă
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
prin intermediul lui I.C. Brătianu, la 2 martie, ca reprezentanții săi să fie admiși pentru a da lămuririle și explicațiile utile unei bune cunoașteri în privința aspirațiilor românilor era o consecință logică a atmosferei agitate existente în cadrul conferinței. Insistențele diplomatului francez către diplomația europeană pentru ca delegaților români I.C. Brătianu și Scarlat Fălcoianu să li se permită prezentarea doleanțelor pe care le aveau 327 rămân și ele fără un rezultat pozitiv. Singura concesie făcută a fost permisiunea dată membrilor Conferinței de a putea primi
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
sunt împotriva prințului străin, dar și cea cu Savfet Pașa i-au întărit lui Bălăceanu convingerea că statele prezente la Paris nu luaseră încă o decizie privind viitorul Principatelor, fapt care făcea aproape vital sprijinul lui Napoleon. Dorind să arate diplomației europene susținerea de care se bucura proiectul prințului străin în cadrul Parlamentului și nu doar al echipei din jurul lui Ion Ghica, după mai multe dezbateri se hotăra trimiterea la Paris a unei delegații formată din V. Boerescu și Gh. Costaforu (reprezentând
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
pentru care doreau un prinț străin pe tronul Principatelor. La loc de frunte se aflau încetarea rivalităților existente între diferiții pretendenți și stoparea intervențiilor puterilor europene în problemele interne 339. În paralel cu demersul ce-și propusese ca obiectiv lămurirea diplomației europene asupra justeței revendicărilor, dar și popularizarea lor, autoritățile române desfășurau în plan intern mai multe acțiuni prin care arătau hotărârea de a continua în direcția aducerii prințului străin. Primul gest de fermitate al guvernului de la București îl reprezenta dizolvarea
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
care se bucura noua echipă ministerială se publicau imediat, telegrame de felicitare din partea populației pentru Guvern, în care se exprima satisfacția provocată de anunțul privind dizolvarea Adunării 341. Reacțiile după noua acțiune în forță a românilor vor fi diferite în cadrul diplomației europene. Marcând asumarea de către Franța a rolului de promotor al ideii prințului străin, ministrul de externe francez explica, la 31 martie, gestul guvernului de la București prin intenția de a profita de ineficiența "areopagului european" și că dorința acestuia de a
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
decât cel care-i transmitea baronului D'Avril informații despre opoziția concernului european referitor la dorința românilor de a fi conduși de un principe străin 394. Acordul amintit putea să surprindă în condițiile eforturilor întreprinse de Franța pentru a determina diplomații europeni să accepte instalarea unui reprezentant al unei dinastii străine în fruntea statului român. Soluția unui prinț indigen numit pe patru sau cinci ani era acceptată și de guvernul francez, după ce acesta încercase să-i convingă pe diplomații turci, ruși
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
de la Paris". Reapariția ideii de cedare a Principatelor în schimbul Veneției nu mai putea fi considerată o surpriză. Vehicularea acestui proiect la 8 și 15 mai chiar de către ambasadorul Prusiei la Paris, von Goltz, într-o telegramă către Bismarck, arăta inconsecvența diplomației prusace 426. Dovada hotărârii Porții de a nu accepta urcarea pe tron a lui Carol era protestul din 15 mai, pe care-l depunea prin reprezentantul său la Conferința de la Paris și insistența pentru a i se acorda dreptul de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
O descărcătură de tun era suficientă pentru a goni pe prințul de Hohenzollern aflat sub conducerea domnilor Brătianu și Rosetti cu toate bandele lor românești"428. Ședința din 25 mai a Conferinței de la Paris evidenția din nou divergențele existente în cadrul diplomației. În timp ce Savfet Pașa cerea aproape obsesiv să i se permită restabilirea ordinii în România, diplomatul francez Moustier, dovedind o bună cunoaștere a stării de spirit ce exista în opinia publică românească, avertiza asupra dificultăților ce puteau să apară pentru guvernul
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
L'Europe ș.a. Toate acestea atrăgeau atenția turcilor asupra faptului că o intervenție militară în România nu putea să nu întâmpine o puternică rezistență 432. Ceea ce părea greu de acceptat pentru puteri precum Rusia, care se conformase deciziilor luate de diplomația europeană în 1856, era tocmai atitudinea curajoasă a României de a încălca în mod repetat hotărârile marilor puteri. Din același motiv un diplomat precum Budberg anunța, pe 4 iunie, retragerea guvernului țarist de la masa tratativelor și libertatea de acțiune pe
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
împăratul, mulțumit de explicațiile primite, își exprima disponibilitatea de a arăta față de români întreaga bunăvoință de care era capabil 433. Fără a ignora importanța unor asemenea asigurări, ceea ce ducea la stingerea de la sine a problemei românești era conturarea, la nivelul diplomației europene, a două grupări adverse, raportate la ideea intervenției militare în Principate 434. Izbucnirea războiului austro-prusac contribuia și ea într-o măsură importantă la îndepărtarea atenției concernului european de la problema Principatelor Române. Deși marile puteri nu se mai gândeau în
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
art. 6) ș.a. ar fi însemnat nu numai o anulare a tuturor libertăților câștigate anterior, dar și micșorarea spațiului de "manevră" pentru viitoarele acțiuni 440. Perioada ce a urmat lunii iulie a fost poate una dintre cele mai grele pentru diplomația românească. Dificultatea rezulta atât din intransigența Porții, dar și din inexistența unui sprijin politic consecvent din partea Franței și a Marii Britanii. Guvernele celor două state insistau inclusiv pentru acceptarea de către Carol a formulei: "parte integrantă a Imperiului Otoman", considerată de către acesta
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
domnului unirii" nu trebuia interpretată ca un gest revoluționar ce ar fi putut contamina și popoarele din jur, el fiind mai degrabă un act care continua, la alt nivel, momentul de la 24 ianuarie 1859. Profitând de existența unor tensiuni în cadrul diplomației europene, liderii politici de la București reușeau să convingă guvernele europene, într-un interval de timp relativ scurt, asupra necesității, chiar pentru protejarea propriilor interese, a recunoașterii lui Carol I ca domn al Principatelor Române. Mult mai greu, în opinia noastră
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
pe agenda politică internațională problema statutului juiridic internațional al evreilor din România. Presiunea exercitată asupra statului român în vederea rezolvării în sens pozitiv a doleanțelor evreilor creștea în cursul anului 1877, atingând punctul culminant în timpul Congresului de la Berlin din 1878. Solicitările diplomației europene după 1878 pentru modificarea articolului 7 din constituție nu doar că nu rezolvau problema acordării cetățeniei române etnicilor evrei dar alimentau și mai mult teoria potrivit căreia exista o adevărată conspirație împotriva României în cadrul căreia evreii aveau un rol
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
-și mai aștepte o bună perioadă de timp materializarea. Capitolul V Consolidarea unui nou regim politic Dorința de a pregăti cât mai bine acțiunea de îndepărtare a lui Alexandru Ioan Cuza din fruntea Principatelor Române și încercarea de a determina diplomația europeană să recunoască noua realitate politică de la București, alături și de alte elemente contribuiau toate la un loc la amânarea momentului în care "domnul unirii" să fie îndepărtat de la tronul Principatelor. Nemulțumirile mai vechi, de tipul celor din perioada revoluției
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]