4,704 matches
-
cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se declara neptunist, viziune mai puțin catastrofică și mai clasicizantă). Cu preferința sa pentru clasic, pentru „discurs” și claritate, având o optică plasticizantă (de unde extraordinarul său dar portretistic), Călinescu se orienta către ontologic (raționalul, discursivul, în problematica ființei). I. Negoițescu, având o natură precumpănitor romantică, e atras de inefabil, de obscur, de infinitudine, cu o predispoziție mai mult muzicală decât plastică, și ne îndreaptă spre ontic, care e non discursiv, neformulabil, ci doar sugerabil intuitiv
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se orienta către ontologic (raționalul, discursivul, în problematica ființei). I. Negoițescu, având o natură precumpănitor romantică, e atras de inefabil, de obscur, de infinitudine, cu o predispoziție mai mult muzicală decât plastică, și ne îndreaptă spre ontic, care e non discursiv, neformulabil, ci doar sugerabil intuitiv. De aceea a mers la intuirea și denumirea „plutonicului” în postume. Evident, privind din afară, cu mijloacele cercetării critice și filozofice, G. Călinescu putea determina rațional, din punct de vedere ontologic, tema ființei în opera
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poet, lucrul nefiind cu putință), nu se află vreun vers care să-l exprime ca atare, el nu se declară și nu reiese textual de nicăieri, dar fundamental există. El e sâmburele oricărei mari poezii, care, chiar când aparent e „discursivă”, crește din acest germene primar ; versurile strict discursive nu sunt, de altminteri, niciodată poezie. El există, deci, și în antume, există și în „neptunic”. Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vreun vers care să-l exprime ca atare, el nu se declară și nu reiese textual de nicăieri, dar fundamental există. El e sâmburele oricărei mari poezii, care, chiar când aparent e „discursivă”, crește din acest germene primar ; versurile strict discursive nu sunt, de altminteri, niciodată poezie. El există, deci, și în antume, există și în „neptunic”. Mediația pe care o efectuează cizelarea expresiei, „arta” deci, îndepărtându-se de stadiul prim al „inspirației”, îl ocultează, fără a-i diminua câtuși de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Frenhofer, ca un alt Pygmalion, a făurit un chip minunat de femeie, de care e îndrăgostit, o contemplă în taină ca un amant și nu vrea s-o ̀împartă cu nimeni. Pașadia se exprimă prin cuvânt, opera lui e discursivă, prin esență destinată comunicării. El nu poate fi unicul său cititor, încântat de propria-i lucrare ; nici nu ar avea timp pentru asta de vreme ce scrie fără contenire, iar în rest petrece cu ceilalți „crai”. „De dimineață până seara el nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lumea, politicos și distant, dar nerefuzând cordialitatea, nici buna dispoziție, avea ceva de stil nipon, cum singur o declară expres în Arta insomniei. Poetica lui avea o afinitate, de asemenea mărturisită, cu spiritul haiku, fără a-l imita. Pasajele, trecerile discursive, legăturile, sunt pe cât posibil eliminate, în tot cazul reduse la minimum, în favoarea captării și ascultării nuanțelor secundare, vibrațiilor afective celor mai infim sesizabile ale cuvântului sau scurtei sintagme. „Cuvântul, răscrucea ecourilor !”, citim la pagina 53. Îmi înfrâng o firească jenă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei, în mod paradoxal nu există deocamdată un consens unanim asupra definiției maladiei. Se pot, desigur, distinge unele invariante în încercările de până acum de a fixa conceptual realitatea din spatele vocabulei, dar semnifică ele același lucru? Născut din diferite contexte discursive și instituționalizate, paranoia are o istorie din care, chiar dacă nu putem extrage concluzii decisive, putem, în schimb, identifica câteva direcții de investigare. Termenul de "paranoia" pare să fi fost creat de Hipocrate în jurul anului 460 î.Hr., pentru a desemna un
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dedicată metodologiilor de studiu al imaginarului, în numele grupului de cercetători, de către unul dintre semnatari, Claude-Gilbert Dubois, cunoscut îndeosebi pentru studiile dedicate manifestărilor fenomenului în culturile renascentiste (28-35). Mitul, în accepțiunea cea mai restrânsă și mai uzuală, ar fi un mod discursiv (de expresie orală sau scrisă), încadrat: pe plan formal, printr-o tramă narativă, o "istorie" (o sumă de fapte); când ia forma poveștii, devine o diegeză (un mod subiectiv de a relata întâmplările); pe plan semantic, printr-o referință la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Veyne) a unui al doilea centru de putere, Constantinopolul, ne impune o prospectare mai adâncă, înspre texte de filosofie clasică, din secolele V-IV î.Ch. Date fiind influențele pe care cultura greacă le-a avut asupra celei latine, formațiunile discursive referitoare la politic au generat în lumea romană un viu ecou "semantologic" la autorii care i-au preluat pe Platon și pe Aristotel. Totodată, aceste texte au hrănit gândirea și au îmbogățit semantismul limbii grecești, cu atât mai mult cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
între cele două mentalități. (34) Deși se concentrează asupra imaginarului puterii, studiul de față se ferește a trata imaginația în raport cu conflicte sau pulsiuni cu caracter social; în schimb, o urmărește în texte, prin aceeași tehnică de investigare aplicată unor formațiuni discursive în care apare, care îi diferențiază funcțiile și care sunt relevante pentru subiect. Cercetarea urmează traseul de la obiect (mască) la reprezentare ceremonială (funus) și la imagine mentală (arhetipul divus), de la funcția semantologică (manifestată în cadrul unui ritual, prin faptul că este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosofia cetății). Pe de o parte, imaginarul creștin moștenește de la cel "păgân" numeroase "formațiuni ideatice" legate de politic (pe unele le discut aici); pe de alta, el preia din realitatea contemporană a imperiului reprezentarea unei "economii [organizări, n.n.] a constelației discursive" (Foucault, Arheologia cunoașterii 81), respectiv a noului sistem de putere creat de basilëìa. De altfel, acesta din urmă este responsabil în mare parte de desprinderea treptată a orientului creștin de teritoriile occidentale ale imperiului, până spre schisma finală
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin filieră romană, către lumea creștină. Cum au influențat însă ele, la origine, formarea imaginarului antic al politicului, precum și, mai târziu, a imaginarului medieval? În ciuda problematicii atât de complexe a fenomenului, ne pot ajuta să aflăm totuși un răspuns formațiunile discursive legate de principiile și de valorile tutelare ale existenței și ale activității cetății grecești, precum și diverse alte mărturii despre spațiul public (scenografiile urbane ale puterii sau ceremonialurile imperiale). Bogata practică religioasă a antichității va influența încă de la început basilëì
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fac trimitere la analizele lui Werner Jaeger). Acest complex de interpretări, din care putem considera că emerge un imaginar filosofic despre ceea ce am definit a fi politicul, dar și interpretarea relației cu divinul, ca principiu al Binelui (însă în formațiuni discursive contrastante la Platon și la Aristotel), formează o primă structură închegată teoretic cu privire la guvernarea demos-ului (trebuie discutată însă punctual și în context). Mai târziu, în imperiul bazileic, acest "plan" va fi integrat parțial, prin reformulare și adaptare la gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din Răsărit și papalitate. La jumătatea secolului XI, emanciparea Vaticanului de sub tutela spirituală a Constantinopolului devine oficială; se anunță astfel granița spirituală care va despărți în timp cele două mari "medievalități" creștin-europene. Analiza genealogică 7 recurge la identificarea câtorva unități discursive elocvente, unele chiar polemice, altele discontinue față de propria istorie, însă în interiorul aceluiași sistem teoretic. Din această perspectivă, abandonez cu bună știință viziunea holistă a istoriografiei practicate de Școala de la Annales și caut să discut ceea ce Michel Foucault înțelegea prin epistemă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
poate suporta dislocări sau schimbări de funcții ale unităților simbolice din componența imaginarului, chiar și reordonări interne, date fiind regulile după care o comunitate își proiectează imaginea despre sine, în raport cu tot ce îi alcătuiește viața, material și spiritual. Analiza formațiunilor discursive nu se va concentra și asupra operelor în ansamblu din care aceastea se desprind; așadar, nu lucrările de teorie sau tratatele politice ca atare fac aici obiectul referințelor, ci anumite fapte de discurs care au putut pătrunde în sistemul de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de discurs; uneori, ea poate avea, temporar sau definitiv, o existență marginală. Structurile imaginarului stau însă în relație cu istoria și cu realitatea exterioară lor, ceea ce le dictează și forma, și conținutul, implicit și locul ocupat în interiorul lor de formațiunile discursive memorate în timp. Datorită acestui traseu itinerant în memoria colectivă, dar și între performările discursive și imaginar, formațiunile nu doar transferă sens, ci și asigură dinamica funcției imaginative, al cărei ritm este dependent de complexitatea tradiției și a identității colective
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însă în relație cu istoria și cu realitatea exterioară lor, ceea ce le dictează și forma, și conținutul, implicit și locul ocupat în interiorul lor de formațiunile discursive memorate în timp. Datorită acestui traseu itinerant în memoria colectivă, dar și între performările discursive și imaginar, formațiunile nu doar transferă sens, ci și asigură dinamica funcției imaginative, al cărei ritm este dependent de complexitatea tradiției și a identității colective. Deși pot cunoaște diverse forme de existență, aceste microstructuri, prin semnificațiile pe care le poartă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
contextelor și a unui eveniment pregnant, precum și contextul lui particular (teoretic, politic sau religios), ca efect al unor texte fondatoare; faptul este posibil tocmai pentru că relațiile dintre discursuri și contexte sunt variabile și pot fi receptate foarte diferit, iar formațiunile discursive transferate înspre imaginar mențin între ele un raport inconstant, deși provocator. Relațiile în sine, dintre formațiunile memorate, se transformă în timp; se pot disloca unele pe altele sau se pot rupe, însă urmele lor rămân și, după o perioadă de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Wunenburger, Imaginarul 16) Nici imaginarul literar sau în general ficțional, nici producțiile care se încadrează în genul fantastic, nici mitologiile populare nu interesează aici, ci identificarea, fie și parțială, ca demers prospectiv (cum am precizat, pe baza analizei unor formațiuni discursive identificate în câteva texte reprezentative, cu caracter filosofic sau, în general, teoretic), a traseului posibil pe care l-a urmat viziunea asupra puterii, dar și asupra politicii de guvernare a unei comunități prin intermediul ceremonialului, al imaginii divinului și al credinței
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discursuri politice, cu opera unui autor sau chiar cu o carte, materialul ce se cere tratat în neutralitatea lui primă este o populație de evenimente răspândite în spațiul discursului privit în general. Așa ia naștere proiectul unei descrieri a evenimentelor discursive ca orizont pentru cercetarea unităților care se formează în interiorul lui. (Foucault, Arheologia cunoașterii 34) În căutarea lor se află și această "archæo-logie" a imaginarului. Semantică și ritual De la kolossós la imagines I. Ritualul funerar grec și mitul memoriei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
1450b 1-3) Substanța tragediei (oūsìa) ține așadar de substanța însăși a ceea ce ea imită, adică de acțiunea îndeplinită de o ființă umană - motivată, pe de o parte, de caracterul său (èthos) și, pe de alta, de gândirea sa discursivă (diánoia). Aceasta este mișcarea intrinsecă a acțiunii care motivează din interior comportamentul și animă mai departe drama care imită (Boulogne 45). În ritualul de comemorare a strămoșilor, odată cu glorificarea eroului, se punea în scenă de fiecare dată o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
produce imaginile de care el și numai el poate fi conștient (Enneade I, 1, 8); pe de alta, corpul primește dinspre realitatea sensibilă diferite informații (I, 8, 15); în al treilea rând, individului îi sunt transmise imagini și prin rațiunea discursivă (I, 4, 10). Se întâlnesc, din nou, așadar, sensibilul și inteligibilul, care pot provoca amintirea și imaginile. Memoria lucrurilor sensibile însă aparține imaginației (IV, 3, 29); ea este în același timp o forță a sufletului care ne permite să reținem
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de lanțul procedural constituit de iustitium, starea de excepție a doliului public (senatul fixa calendarul pentru funera printr-un decret oficial cu caracter juridic și stabilea consecratio, în urma unor discursuri aprobate unanim; urmau ceremonialurile, apoi intervenea din nou legislatorul, tot discursiv, pentru a închide perioada și pentru a decreta divinizarea împăratului). Mausoleul (privat), mărturia indiscutabilă a recunoașterii de către comunitate a meritelor împăratului și a legitimității actului de a-i memora destinul, avea însă propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cazul cortegiului triumfal erau "purtate" imagini ale unor scene de bătălie (pegmata) și inscripții ale numelor teritoriilor cucerite. Pentru a-i ironiza pe învinși, spectacolul recurgea la scenografii sugestive și la detalii vestimentare specifice local, ca și la formule discursive și iconografice declasante. Împăratul este figurat separat, "în maiestate", ceea ce sugerează o asemănare între această expresie vizuală a ideologiei principatului și prezența statuară a lui Constantiu II (un basileu creștin) în cadrul ceremonialului de primire a sa la Roma în 357
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este posibil să sondăm atât de adânc pentru a-i afla rădăcinile, până la confluența a două bazine semantice (grec și latin) generoase și complementare, demonstrează forța acestei lumi interioare a mentalului colectiv, de a cuprinde și de a ordona câmpuri discursive și structuri imaginative corespunzătoare lor, complexe și productive. Studiul genealogic relevă capacitatea imaginarului colectiv de a păstra, de a arhiva reprezentările identitare cu ajutorul imaginii și al simbolului, de a le conferi un sens integrat, realizând și menținând coerent și eficient
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]