6,113 matches
-
ar trebui să spun fosta soție? Sau viitoarea fostă soție, bănuiesc? Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe pat, apoi am deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Stacey Charlie C redeam că viața mea devenise și așa suficient de ireală, cu plecarea mea din căminul familial și cu faptul că locuiam cu o casieriță obeză în Streaham, dar când am sunat-o înapoi pe Sally după mesajul disperat pe care mi-l lăsase la birou, mi-am dat seama că lucrurile erau și mai ciudate decât crezusem. Spunea că inițial mă sunase în legătură cu Ben - care însă apăruse la un prieten, între timp. Încercam din răsputeri să exprim ușurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh n-avea de gând să vorbească prea mult despre logodna ei — dovedise chestia asta cu vârf și îndesat cu o zi înainte când a sporovăit entuziasmată despre noul autor foarte important pe care trebuia să-l editeze (aceeași trăncăneală disperată pe care fetele nici n-o mai luau în seamă după atâția ani în care o ascultaseră pe Leigh spunând “Am ratat detot finalul ăla” și “N-am reușesc să returnez manuscrisul ăsta la timp”, pentru ca apoi s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vin alb. Clic. Clic. Clic. Emmy termină să se uite prin tot albumul, își analiză rapid nivelul de amețeli și se pregăti să o ia de la început. Avea să fie o noapte foarte lungă. Prietenoasă înseamnă de fapt singură și disperată — Adi, tocmai a sunat portarul să spună că a sosit mașina, anunță doamna de Souza din ușa camerei Adrianei. — OK, mormăi Adriana adunându-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie agresiv de obraznică cu maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreau — pentru mine, querida. Pur și simplu n-am suportat să văd așa ceva. Păreai atât de, de... Adriana încercă să găsească un cuvânt mai blând, dar deja se simțea foarte obosită. — De cum? insistă Mackenzie. Adriana îi întâlni privirea. — Atât de disperată. Mackenzie trase scurt aer în piept, iar Adriana simți o undă de compasiune, însă își aminti că în fond îi făcea o favoare lui Mackenzie. Dacă nu-i spusese nimeni până acum, soarta îi era pecetluită. O s-o urască, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui Mackenzie. Dacă nu-i spusese nimeni până acum, soarta îi era pecetluită. O s-o urască, ei, și? Adriana avea alte lucruri mai importante pentru care să-și facă griji decât pentru încă o femeie care o urăște. — Nu eram disperată, șopti Mackenzie. Încercam doar să fiu prietenoasă. Ah, chestia cu prietenoasă. Adriana se simți instantaneu transportată în trecut, pe vremea când era adolescentă și mama ei încerca s-o învețe aceste lecții importante, iar Adriana venise cu exact aceleași argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o învețe aceste lecții importante, iar Adriana venise cu exact aceleași argumente. Aproape că-i veni să zâmbească în momentul când își aduse aminte. — Prietenoasă, sociabilă, atrăgătoare, fermecătoare, cum vrei tu să-i zici, se traduce tot cu “singură și disperată” dacă tu ești cea care inițiază contactul. Mackenzie părea că se gândește, la un moment dat a vrut să deschidă gura să protesteze, apoi s-a răzgândit. — Crezi? întrebă ea într-un final. Adriana clătină din cap. Era plictisitor, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
forță Leigh să spună. Nu era chiar îngrozită că vor petrece Ziua Recunoștinței în Connecticut, deși poate ar fi trebuit, având în vedere că toată familia lui Russell venea cu avionul să petreacă sărbătorile la ai ei, dar dorința ei disperată de a închide telefonul întrecea orice în clipa aceea. — Mmmuah! o sărută Russell cu zgomot în receptor, o prostioară de-a lor pe care o făceau întotdeauna când erau departe unul de altul. Leigh îi răspunse la fel, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea întotdeauna prea multă mâncare în încercarea disperată de a-l liniști. Bietul de el! Cum să se controleze când în colivia lui se perindau cantități interminabile de semințe procesate de la magazinul pentru animale? Adriana a căutat imediat pe internet câteva situri despre nutriția corespunzătoare pentru specia Gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bătrînă stătea pe vine lîngă apa puturoasă, curățînd o toaletă de lemn. Uitîndu-se În jos din cabina camionului, lui Jim Îi era milă de oamenii aceștia nenorociți, deși, doar cu cîteva zile mai Înainte, situația lui fusese Încă și mai disperată decît a lor. Se produsese o stranie dedublare a realității, de parcă tot ce i se Întîmplase de la război Încoace se petrecea Într-o oglindă. Sinele lui din oglindă era cel care se simțea amețit și flămînd și care se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Țărani și orășeni nevoiași, soldați din armatele marionetă și copii abandonați stăteau În drum, uitîndu-se fix la porțile de sîrmă ghimpată care se Întăreau Împotriva lor. Primii dintre acești oameni sărmani apăruseră În urmă cu trei luni. Noaptea, cei mai disperați se strecurau printre sîrme, doar pentru a fi prinși de către patrule. Cei care supraviețuiau În ghereta paznicilor pînă În zori erau duși la rîu de către japonezi și bătuți pe mal cu bastoanele pînă mureau. În timp ce Înaintau spre locul de servire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de tot ce era american și, În felul lor prietenos, Îl țineau În șah, raționalizîndu-i vechile exemplare din Life și Collier’s de care Jim avea nevoie tot atît de mult ca și de cartofii suplimentari. Revistele hrăneau o imaginație disperată. Acest schimb inegal, muncă pentru reviste, făcea parte tot din Încercarea conștientă a lui Jim de a face lagărul să funcționeze cu orice preț. Activitatea Îi ferea mintea de anumite temeri pe care Încercase să și le reprime, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cutia de lemn de sub prici. Dar Jim rămăsese pe poziții, fiind sigur că domnul Vincent nu va Încerca să se lupte cu el. Doamna Vincent privise indiferentă cum soțul ei se așezase pe pat, uitîndu-se țintă, cu o expresie disperată, la pumnii ridicați ai lui Jim. 28 O evadare — Iar s-a terminat războiul, domnule Maxted? Peste tot În jur, În timp ce Jim aștepta la ușa bucătăriei, prizonierii dădeau deoparte cărucioarele de alimente, strigînd și arătînd spre porți. Sirena de Încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șase englezi care Încercaseră să meargă pe jos la Shanghai. Bătuți crunt, zăcură inconștienți pe treptele casei paznicilor. CÎnd sergentul Nagata permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care zăcea În iarbă la cîțiva metri mai departe. Îi lăsase pe fiul și pe soțul ei cu un grup de deținuți În centrul terenului de fotbal. Prea epuizată ca să se mai miște, se uită la Jim cu aceeași privire disperată pe care i-o aruncase cînd mîncase gărgărițele. Ploaia de peste noapte spălase și ultimul strop de culoare de pe rochia ei de stambă, dîndu-i paloarea cenușie a muncitorilor chinezi de pe aeroportul Lunghua. Doamna Vincent ar construi o pistă de aterizare stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și imaginea aceea a omului contemplând pe marginea prăpastiei, frumusețea unui golf la Mediterană. Gaspar David Friedrich? O disperare romantică. Dincolo de natură, care există prin aspectul ei exterior, trebuia percepută lumea individuală, a omului, de la contemplarea senină până la limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cal se amestecă În carnea de om laolaltă cu roțile și scândurile șaretei. Veștile de departe, scrisorile, scrisori de la copii plecați de acasă, de la mătuși care zac prin spitale, de la unchi care zac prin pușcării din cine știe ce pricini, de la militari disperați, că nu se mai duce războiul ăsta odată dar bucuroși că sunt Încă În viață, de la iubite plecate să se bage slujnice la domni ca să adune bani de zestre, de la bunicii rătăciți prin America la muncă, scrisorile astea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Un nuc Ana are nuci. Unuc! TU iei prima notă la școală. Nota doi. Un nuc nu se scrie Împreunat. De asta iei nota doi. Când o să ajungi acasă o să te pună În genunchi, evident, pe coji de nucă. Caști disperat ochii la pereții clasei. Tovarășii Lenin și Stalin se uită mustrător la tine. Mai ales că Lenin a spus : Învățați, Învățați, Învățați! Ce să mai vorbim de Marx și de Engels. Au părul vâlvoi. Te uiți pe un alt perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi, Țăpăligă taie porcul. Îl ajută măcelarul Mardare de la Hală și copiii lui care sunt excavatoriști. Pe excavatoare cu șenile ca alea de pe moneda de zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc porcul jos. Se zbate disperat În mâinile lor. Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se răcea În farfurie, se coborî În grădinița de lângă râu, unde era fântâna, ca să scoată apă. Acolo, În fântână, Îi văzu pulpele albe Înfășurate În fusta udă. Se aruncă disperat spre ușă, ca să aducă scara și se coborî În adâncuri. „Ană dragă, Ană dragă, de ce ai făcut tu asta? De ce ai făcut asta, femeie?” și o apucă, dar era moartă, era Înecată, o ridică la piept și dintre sâni Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea se Întâmplă la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră, după ce citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]