4,738 matches
-
seara asta să joci cărți. SOȚIA: Nu-ți place să mă distrez fără tine. (Ascultare activă. ) SOȚUL: Nu despre asta e vorba. Aș dori să fiu singur cu tine în seara asta JUDY: Vreau să merg acasă. DAVE: Nu te distrezi bine aici? (Ascultare activă. ) JUDY: Nu. Poate dacă ghidul nu ne-ar tot goni, ar fi mai bine. DAVE: Ți-ar plăcea să ne lase mai mult timp liber. JUDY: Da. Cred că o să-i spun chiar acum. DONNA: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ultimei vacanțe?" l-a întrebat Alan. "M-am dus cu soția la Las Vegas, am stat la hotelul Union Piaza, și am petrecut o zi întreagă la jocurile de noroc. Am pierdut amândoi vreo cincizeci de dolari și ne-am distrat foarte bine". Alan i-a arătat că, deși a înșirat fapte din călătoria lui, n-a excelat în ceea ce privește autodezvăluirea. A vorbit despre situația de fapt, dar n-a vorbit despre el însuși în acea situație, ori tocmai de aici pornește
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
sau să vizionăm filme romantice din anii '40, nu înseamnă că și celălalt va împărtăși preferințele noastre. Perspectiva dublă e ușor de realizat. Să-l întrebăm pe celălalt ce activități îi plac. Apoi să o alegem pe aceea care ne distrează si pe noi și să-l invităm să ne însoțească. Dacă în planificarea activităților noastre nu folosim perspectiva dublă, probabilitatea de a fi refuzați va fi mai mare și, chiar dacă obținem un "da", s-ar putea să regretăm după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
știi tu despre un loc de muncă? N-ai avut niciodată o slujbă) MAMA: Dacă mergi la dans în seara asta, mâine o să fii obosită. FIICA: Probabil că da, dar pentru mine merită oboseala (Nu mă lași niciodată să mă distrez puțini) KERRY: Apartamentul asta e frumos, nimic de zis, dar se află la treizeci de kilometri distanță de locul tău de muncă. Dacă ne mutăm aici, ne vom vedea mai puțin și cred că o să aibă de suferit căsnicia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
sale; relațiile sociale de tip democratic, deoarece creatorul se sufocă într-un mediu autoritar; prin structura sa el refuză subordonarea. acceptarea valorii individului, eliminarea criticii și înțelegerea lui; creatorul are nevoie de un climat tolerant, deoarece de multe ori este distrat, cu gândurile aiurea, sau are o atitudine puțin diplomatică cu ceilalți. Are nevoie de stima celor din preajma lui și de permanente încurajări mai ales dacă aparține temperamentului melancolic. posibilitatea individului de a avea încredere în viitorul său. Creatorul va avea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de căldura soarelui, de frunze sau ploaie. El însuși pretinde că avea trei palate, unul pentru vară, unul pentru iarnă și unul pentru anotimpul ploios. Era înconjurat de servitori, de dansatori și cântăreți, a căror singură grijă era să-l distreze. Nu știm dacă o asemenea descriere este exactă, dar putem accepta că tinerețea lui Buddha a fost plină de opulență. Informațiile asupra felului său de a fi sunt destul de sumare. Savanții au studiat cu atenție textele vechi, au comparat versiunile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să Împingă gamela pe vizetă În așa fel Încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să Împingă gamela pe vizetă În așa fel Încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o Împingea, ca să nu te frigi, o scăpai și se ducea pe jos. Și el se distra... Vă amintiți numele acestui gardian? Nu... Dar asta era distracția lui. Și celor care rămâneau fără porții nu li se dădeau altele. Ăsta era „norocul” lor... Și, odată, eu eram de servici Împreună cu Încă un coleg din celulă, din Piatra-Neamț
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache..., te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi, era țăran de acolo, din Târgșor. Când am fost acolo, toți au mers la el la cimitir și i-au aprins o lumânare și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fastele istoriei S-onóre România Câtu te-amă poesia. Este destul să citim aceste câteva rânduri spre a ne încredința că Heliade atinsese pragul decadenței, căci în lipsa producției valoroase, pentru care pierduse înzestrarea, se deda acum la aceste copilării menite numai să distreze pe obicinuiții seratelor sale.44 86 bucureștii de altădată 44. „Oracolii“ îi aparțin într-adevăr lui I. Heliade-Rădulescu și au fost reproduși după: TRC., an. VIII, nr. 792, 18/30 ianuarie 1870, pp. 3165-3166. Poeziile exemplificative - lipsite de valoare literară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Rașca, dacă era din lumea bună, sau cu Giaferul 245, Grădina cu cai246, „Leul și cârnatul“, dacă era de a doua mână.247 Din când în când câte un circ de vară care-și instala baraca pe un maidan central distra pe bucureșteni. Alteori cuteza câte o trupă de comedii sau de operetă franceză să debarce la București. Dar altceva nimic. O trupă de teatru român n-ar fi îndrăznit să anunțe o stagiune de vară la București. De altfel nici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cutare? „Un sinistru imbecil!” Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prietenii amintiți, pentru a surprinde peisaje frumoase, insolite. Aurel Băeșu i-a făcut portretul. Soția lui Comino era o bună violonistă. Serile muzicale din casa lor, erau de neuitat. Tot aici, Băeșu a 605 privi cum lucrez, și a mă distra cu muzică. Locot. Schunda cânta frumos din ghitară. Altădată am fost invitată cu mama la masă la Comino, care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D-lui Comino, ca să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
34 C oll. La dorința Dr.-lui și deputatului Potolincă Vasile, i-am dat tot ce am avut despre Casa Matei Millo pentru a da materialul ăsta la Comisia pentru Cultură din Parlament. Vă trimit un ziar ca să vă mai distrați...240. Închei, dorindu-vă multă sănătate și toate cele bune. Radu Orac 2 Fălticeni, 12.V.2001 Stimate Domnule Eugen Dimitriu, Pentru că vă știu dornic de a cunoaște cât mai multe lucruri, vă scriu acum. Numele meu este ORAC RADU
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prin plecarea lui în țară a rămas contabilul-șef Tudor, care împreună cu gestionarii au delapidat cantina șantierului de 3.000 de dinari; cei doi gestionari și-au chemat soțiile aici în vizită, le-au cumpărat bijuterii de aur, s-au distrat și noi munctorii plătim. Vă rog, domnule Ceaușescu, să dați dispoziții celor de drept să vină la fața locului, să facă cercetări și să recupereze această valută a noastră, a tuturor, să nu intre în buzunarul altora care nu au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
halcă de mistreț dacă nu unul întreg ceva amintiri, și ele folclorice, de pe la Oradea, sub formă de cojoace, mai o cergă maramureșeană, mai o duzină de blugi că se poartă. Să nu plece cu mâna goală din județ, pentru că a distrat lumea și i-a ridicat nivelul ideologic! De la Sibiu până la București, mai an, a lăsat un damf de brânză împuțită, trimisă la reformă ca să fie vândută la un magazin special, iar mirosul escrocheriei n-a mai ieșit din România nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Luă apoi o altă bucată de lemn din grămăjoară și se apucă de cioplit. — Orașul e sărac. Lumea nu-și permite să trândăvească. Toți lucrează. Treaba ta este să citești vise la bibliotecă. Doar n-ai venit aici ca să te distrezi, nu? — Nu mă deranjează munca. Mai bine muncesc decât să nu fac nimic. — În ordine, zise el încuviințând, cu privirile ațintite la vârful cuțitului cu care cioplea. Atunci, apucă-te de treabă cât mai repede. De-acum încolo vei fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ei. Nu mă simțeam cu nimic vinovat. Am comandat o cafea. Am băut-o fără zahăr și fără lapte. Încet de tot. Au început să vină și clienți. Gospodine care cumpărau pâine și lapte pentru micul dejun, studenți care se distraseră toată noaptea și li se făcuse foame. O tânără își alegea hârtie igienică, un om de afaceri, trei tipuri de ziare. Doi bărbați între două vârste, cu echipament de golf în spinare, au cumpărat o sticlă mică de whisky. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
masă. Benson & Hedges și o brichetă aurie. Dupont. Aveam impresia că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între două degete de parcă era scamator și eu l-am poftit să vină să mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața lui Pitic. A scăpărat bricheta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
masă, la un simplu gest al lui Pitic, fără să scoată o vorbă. În ciuda faptului că avea statura aia uriașă, era extrem de rapid în gesturi. — După ce termini de băut, fă-i o mică demonstrație, i se adresă Pitic. Ne mai distrăm și noi un pic, mă anunță el brusc. M-am întors și l-am văzut pe uriaș dând pe gât toată Cola dintr-odată. După ce a întors cutia cu gura-n jos ca să se asigure că n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
semafor. În timp ce așteptam să se schimbe în verde, am căscat din rărunchi. În fața mea era un camion încărcat cu baloturi de hârtie. În dreapta, o mașină sport, un Skyline alb, cu doi tineri. Un el și o ea mergeau să se distreze sau se întorceau de la distracții. Păreau tare plictisiți. Individa, cu două brățări din argint la mâna stângă pe care o scosese pe geam, mi-a aruncat o privire. Nu o privire plină de interes, ci una care nu spunea nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lupă ca să mă găsiți. Înțeleg că n-am avut parte de familie și de prieteni, iar dacă dispar n-are cine să plângă după mine, dar mă declar mulțumit cu lumea în care trăiesc. Nu știu de ce. Poate pentru că mă distrează această dublă identitate a mea. Nu afirm că nu există pe lume lucruri care îmi displac, dar spun cu mâna pe inimă că ceea ce-mi place, îmi place chiar foarte mult. Nu știu dacă în altă lume o să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de SF) desființează arta - și literatura Împreună cu ea - contemporană ca fiind un subprodus al lui « homo festivus » pentru care « principiul realității s-a șters și principiul plăcerii a rămas singur pe pistă. Homo festivus e fericit. Trebuie să fie. Se distrează la maxim. » În România, Însă, se dezbate despre scriitorul român care ar merita premiul Nobel. Bascularea literaturii Înspre zona de consum e considerată binevenită, cu atît mai mult cu cît În felul acesta literatura intră, În fine, și ea, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
5-12 ani, cu relații interpersonale superficiale, de scurtă durată - out of sight, out of mind - reacții impulsive, optimism inconstant motivat, apelare interpersonală pe numele mic. Se mănâncă tot mai mult la McDonald’s sau Kentucky Fried Chicken și lumea se distrează necondiționat în Disneyland. Adeseori, strategiile cognitiv-comportamentale sunt dominate de manifestări afective și instinctuale. Valorile personalității, ale ego-ului rămân atașate acestui sector și se îndepărtează de conștientizarea unui ideal spiritual (Shweder, 1991Ă. Super-ego-ul individual pierde mult teren în favoarea unui super-ego comunitar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tocmai specifice societății românești. Așa sunt de exemplu, sărbătorile Valentine’s Day (în loc de Dragobete, abia „descoperit”), Halloween, diverse festivaluri, care au o puternică amprentă comercială. Ele sunt apreciate de tineri pentru care semnificația este legată de ocazia de a se distra. Nu însă de aceeași părere sunt cei ce aparțin altor generații. Pot fi amintite și schimbări ale valorilor familiei. Contactul cu alte civilizații (în special occidentale) a însemnat împrumutarea unor valori și atitudini specifice acestora. Atât migrația internațională, cât și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]