5,649 matches
-
este menționat în sfat între 1541-1545»". Întradevar, documentele atestă existența a doi spătari cu același nume într-o perioadă de timp apropiată, dar N.S. ne lasă oarecum derutați, neoptând pentru unul din ei. Dragomir din Orboiești, cel aflat în sfatul domnesc în calitate de mare spătar, între 13 august 1541 și 25 martie 1545, iar intre 1554-1557, în calitate de mare vistier, a pribegit o vreme din pricina domnului Mircea Ciobanul, care i-a tăiat doi frați, pe marele stolnic Dragu și pe marele spătar, Stroe
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
oară), în Transilvania. Apoi nu se mai știe nimic despre el, dar soția se mai află acolo încă prin 1566. Celălalt Dragomir din Cepturile, frate cu Toma din Pietroșani, cel de-al doilea ctitor al mănăstirii, care figurează în sfatul domnesc ca ban între 1533 și 1536, deci cam în același timp cu fratele său, Dragomir, în vremea domniei lui Vlad Vintilă de la Slatina. Se știe însă că banul Toma a fost "«tăiat»" de Radu Paisie la începutul anului 1536, iar
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
de fapt, acesta era obiceiul: după ce ctitorul își înălța așezământul, îl și înzestra cu ocine, vii, moșii, etc, cu care acesta să obțină un venit pentru întreținerea sa și a călugărilor. Tot la mănăstirea Vărbila se referea și o carte domnească, semnată la 6 martie 1680 de către Șerban Cantacuzino (1678-1688), prin care dăruia mănăstirii de aici părți din satele Pătârlagele și Tega din județul Buzău. Lipsesc documentele din secolul al XVIII-lea. Știm doar că în memoriile generalului Bauer (1788) este
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
că din cauza evenimentului amintit domnitorul aplică drept pedeapsă legea țepuirii pentru pământ, anume confiscarea de către domnie pentru mulți ani a unor moșii sau a unor părți din moșii, pe care le făcea danie unor mănăstiri sau boierilor favoriți la curtea domnească. Tot din satul Târzia mai face parte și cătunul Fodoreni, al cărui nume i se trage, se pare, de la familia Fodor. Cătunul este situat la sud de satul Târzia, spre satul Poiana. Probabil că și acest cătun a luat naștere
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
Râfov este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Antofiloaia, Buchilași, Buda, Goga, Mălăiești, Moara Domnească, Palanca, Râfov (reședința) și Sicrita. Comuna Râfov este situată în zona de câmpie de la sud de Ploiești, pe malurile Teleajenului, în zona de vărsare a acestui râu în Prahova. Comuna este traversată de autostrada București-Ploiești, dar nu are acces la
Comuna Râfov, Prahova () [Corola-website/Science/301722_a_303051]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,28%). Pentru 2,79% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Râfov era formată din satele Râfov, Antofiloaia, Buchilași, Goga, Mălăești, și Moara Domnească, era situată în plasa Câmpul din județul Prahova, având în total 1238 de locuitori. În comună funcționau 3 pive, 5 mori, o școală cu 60 de elevi (dintre care 10 fete), deschisă în 1854, și patru biserici ortodoxe — una în
Comuna Râfov, Prahova () [Corola-website/Science/301722_a_303051]
-
XVIII-lea(1793) si restaurată în anii '90, precum și un muzeu de istorie. Acesta se găsește în conacul ridicat în a doua jumătate a secolului secolul al XVIII-lea (1793) de boierul Andrei Bozianu, vistiernic și apoi stolnic în sfatul domnesc. Clădirea, bine conservată, este reprezentativă pentru arhitectura rezidențială rurală de sfârșitul evului mediu românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie de piatră în alternanță cu cărămidă. În prima din cele patru încăperi ale edificiului a fost prezentată
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
multe ori, inundând satul. Potrivit surselor existente, biserica din zid ar fi fost ridicată la 1502, de către jupân Cristin Vornicul, apropiat al lui Vlad Tepeș. „Această comunitate de creștini ortodocși a fost destul de greu încercată, pentru că, fiind în apropierea cetății domnești a lui Vlad Țepeș, de la Turnu, incursiunile turcilor treceau și pe aici. Bătrânii spun că cei de la curte se refugiau în satul care s-ar numi așa după numele Doamnei Stanca“, ne povestește pr. Vicențiu Dumitru, parohul de la Stăncești. Biserica
Stăncești, Prahova () [Corola-website/Science/301733_a_303062]
-
în anul 1577 de Dávid Huszár. Sinodul național din 1646 ținut la Satu Mare, a adoptat o hotărâre prin care declarase importanța utilizării catechismului de către preoții în cadrul slujbelor. Gheorghe Rákóczi I, principele Transilvaniei, a finanțat în 1648 imprimarea documentului în tipografia domnească din Alba Iulia. Sub conducerea preotului din Lugoj, István Fogarasi cu această ocazie a avut loc tipărirea catechismului pentru prima dată în limba română. Conținutul: Mișcarea reformată a apărut pe teritoriul de astăzi al României în prima jumătate a secolului
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refăcuta în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Sârbă, primește statutul de
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
numit ca și pârâiașul ce-l străbate, Larga, și Ursu, pe cealaltă parte, ce se înfundă între Coasta Teleki și Curmătura Runcului. Acești ciobani erau tulburați de oamenii din lume doar de două ori pe an: toamna când venea alaiul domnesc la vânătoare și primăvara când veneau doi-trei călugări să le sfințească stâna. Domnii de la Gurghiu invitau în aceste locuri unice, vânători vestiți, de la curtea împăratului de la Viena, unul din aceștia foarte priceput în fabricarea sticlei. Coborând odată Dealul Crungii, printr-
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
Betegi. Satul s-a mai numit și Adunați pentru că, cu timpul a roit prin străinașii venți din Râca, Căldăraru, Strâmbeni și Izvoru de Jos. Satul s-a așezat pe moșia Strâmba, moșie care, în anul 1684, este dată cu Hrisov domnesc de către Șerban Cantacuzino, înainte cu patru ani de a muri, lui biv-vel-clucer1 Tudoran care la rândul lui se călugărise și dăduse moșia ca danie Sfintei Mânăstiri Aninoasa din județul Muscel. Între anii 1830-1824 găsim moșia sub denumirea Burdea-Căldăraru sau Strâmba
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar , ungurenii “ sunt păstori , proveniți de prin părțile Sibiului. În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu , acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moștenise
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
adunat peste 5000 de călăreți din ținuturile Tecuci și Putna, ajutat fiind de stăpânii satelor, de pe pârâul CERNU, din ținutul Bacăului și de prietenii din copilărie, de pe meleagurile Borzeștilor, pentru a lua tronul Moldovei, la 12 aprilie 1457. Alte acte domnești cu referire la CERNU, sunt cele din anii 1460, 1462, 1507, 1617, 1645, 1653, 1692, 1699, 1705, 1826, 1838, etc.“ Marele Dicționar geografic al României” din 1902, arată ca CERNU avea 603 suflete. În 1970, densitatea medie era de 100-120
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
Bistrița ughi 12, adică taleri 20"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). Damaschin, arhimandrit al Argeșului și Ștefan, egumenul mânăstirii Bistrița, anunță la 1 februarie 1775, pe domnitorul Alexandru Ipsilanti că au convenit să facă un schimb de moșii pentru care cereau cartea domnească de rigoare. Mânăstirea Argeșului dădea moșia Suhașului din județul Vâlcea și primea în schimb moșia Stroești. Amândouă erau greu de administrat fiind departe de proprietar. La 30 martie 1775 „ "megiașii de la Stroești sud Argeș, împreună cu toți preoții"” au depus o
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Cuv. Paraschiva din Stroești, în perioada 1990 - 2007; construirea unui nou locaș de cult în Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condicile Divanului Domnesc, nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII (Tom I în
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condicile Divanului Domnesc, nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII (Tom I în seria 1800-1821), București, pp. 26 și 27. BAR, II 85858. 4. BELDIE, Al. C., 1984. Rarități și endemisme
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Haloș, comasate respectiv cu satele Mănăstirea Cașin și Pârvulești, iar satul Lupeștii Cârjeu a luat numele de "Lupești". În comună se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1656-1657. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655-1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820-1830).
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
Lupeștii Cârjeu a luat numele de "Lupești". În comună se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1656-1657. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655-1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820-1830).
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
biserică. Localul casei parohiale, proprietatea din jur și o moară, cu gârlă specială din Trotuș au fost cumpărate în anul 1814 de la văduva Maria Șeptilici. Locuitorii din Târgu Trotuș, catolici și ortodocși, au fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din Târgu Ocna. Pecetea veche din Târgu Trotuș reprezenta un braț de muncitor, ținând un ciocan în mână, iar o variantă a acestei peceți, păstrată în unele acte de la sfârșitul sec. al XVII-lea, înfățișează un muncitor de la
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
prin moștenire la feciorii săi Ionașco, Pătrașco și Gavrilaș. Aceștia împovărați de greutăți și nevoi, sărăcesc și vând satul lui Dumitrașcu Ștefan, mare logofăt (1623-1630) și soției sale Zinica, fat lui Mogâldea vornicul, cu 400 de taleri, facându-se și acte domnești. Din această localitate, Gheorghe Ștefan, mare logofăt a lui Vasile Lupu, s-a proclamat domn al Moldovei la data de 3 aprilie 1653. După prematura moarte a lui Alexandrel, după dispariția ilustrului său tată, Ștefan cel Mare, după incendierea în
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Gheorghe Ștefan, mare logofăt a lui Vasile Lupu, s-a proclamat domn al Moldovei la data de 3 aprilie 1653. După prematura moarte a lui Alexandrel, după dispariția ilustrului său tată, Ștefan cel Mare, după incendierea în 1538 a curții domnești, Ocolul domnesc a continuat să existe. La acesta au fost adăugate mai mute sate printre care și Valea Seacă și o dumbravă, care mai târziu devine satul Albeni. Includerea acestor sate cu hotarele lor a avut în vedere bogățiile și
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
mare logofăt a lui Vasile Lupu, s-a proclamat domn al Moldovei la data de 3 aprilie 1653. După prematura moarte a lui Alexandrel, după dispariția ilustrului său tată, Ștefan cel Mare, după incendierea în 1538 a curții domnești, Ocolul domnesc a continuat să existe. La acesta au fost adăugate mai mute sate printre care și Valea Seacă și o dumbravă, care mai târziu devine satul Albeni. Includerea acestor sate cu hotarele lor a avut în vedere bogățiile și pozițiile lor
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
se cunoaște evoluția acestei comunități fiind posibilă o asimilare a ei de către comunitatea de rit latin. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, și probabil mai înainte de el, satul Valea Seacă, prin mai multe tranzacții de cumpărări și moșteniri, a devenit sat domnesc "dreptu domnescu ascultând de ocolul Bacăului". Antioh Cantemir Vodă care a domnit între anii 1695-1700 și 1705-1707, a luat de soție pe Catrina de Valea Seacă, iar nunta a făcut-o în Câșlegile Crăciunului, și a fost mare veselie câteva
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
închinată sfântului Munte Athos iar toate satele aflate pe pământul acesteia trebuiau, prin legea bisericească a timpului, să se supună Arhimandrit Egumenului Dionisie. Deoarece locuitorii din Cașen refuzau a se supune Mănăstirii, au avut loc doua procese judecate la Divanul Domnesc din Iași. 1. Primul proces a avut loc în timpul Voievodului Alexandru Calimach la data de 1797 martie 17. La primul proces, Mănăstirea a făcut jalbă la Divan pentru ca și Stănești, ce se cheamă Cașen de la apa Cașinului, să se supună
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]